661 matches
-
mai ales atunci când reflectăm natura binelui și a răului. Iată o idee care ne-a fost transmisă de un fantasy ironic și parodic al unui scriitor cu spirit ludic și al cărui nume este greu de pronunțat. El descoperă "caracterele irepresibile" ale unor necuvântătoare. Gâștele sunt înțelepte, câinele e cu sufletul de aur, cu auzul fin și nas infailibil, delfinul este sensibil și inteligent, calul elegant și nerăzbunător, elefantul milos până a nu strivi nicio insectă sub picioarele lui uriașe etc.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o închisoare cu deținuți politici. Cînd sînt atîtea profesiuni pe lumea asta, nu te faci călău. Măturător de stradă, da. Căcănar, da. Dar nu ucigaș. Cei ce au îmbrăcat uniforma Securității nu au îmbrăcat-o din milă creștină. Nu o irepresibilă vocație de misionar i-a împins să-și pună pe umăr rușinoasele trese. Dacă sergentul în cauză nu l-a lovit pe mărturisitor, asta înseamnă că a avut și el un moment de slăbiciune sau de lehamite. Nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acel sobol ce-l Întovărășise prin labirintul de „sub picioarele sale”, un sobol, o cârtiță care, cumva, semăna În imaginația mea cu sobolul ce-i apare concret și simptomatic lui Hamlet, Întărindu-l În dorința sa de răzbunare. În dorința irepresibilă a doctorului Minda de a „rămâne viu” - viu În sensul profund și dinamic al acestui cuvânt, refuzând „adaptarea” ca o formă a sclerozei și a morții Înainte de moarte. Și, În mod cu totul paradoxal, azi, refuzând sau nefiind capabil de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
păreau satisfăcuți că fusesem atacat de un câine și existau mult prea multe dovezi - piciorul meu sfâșiat, sângele de pe treptele care duceau la camera lui Robby, managerul adăpostului canin de la subsolul hotelului Four Seasons confirmând că Victor fusese „instabil și irepresibil“, „comportându-se atât de ciudat“ încât trebuia să fie evacuat - ca relatarea mea să nu fie crezută. (Apărând verosimilă fiindcă nu menționasem contribuția lui Terby.) Însă atunci când am explicat ce se întâmplase pe stradă în legătură cu accidental dintre Range Rover și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și puterea sa de anduranță, concesii, mai ales tinerii, debutanții, pentru care era imperioasă ieșirea în arena publică - moment al confruntării cu publicul și cu critica. Un tânăr de mare talent, „locuit” de vocația sa ca de o obsesie majoră, irepresibilă, nu poate aștepta căderea tiranului sau o revoluție, timpul său e scurt și el e sigur de dreptul său de a se exprima! E, de altfel, nu numai dreptul său, dar și al comunității ce l-a izvodit, spiritele mari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o luptă absolută, lupta cu Verbul, nu-și permitea să-și irosească energia în mărunte revendicări politico-istorice. El disprețuia, ignora istoria, miza lui era una superioară, de natură metafizică, estetică. Aceasta era starea de spirit (la care se adăuga senzația irepresibilă de epuizare fizică, foame și frig...) a fratelui meu când în camera de anchetă și-a făcut apariția un soi de dinozaur opac-înspăimântător. Era tovarășul Cameniță, Vlad l-a recunoscut de pe vremea când acesta conducea destinele micului nostru orășel. Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înalț. Nu ascund, de multe ori îmi imaginasem scena asta, o vedeam cu desfășurări ritualice poate, dar oricum deosebit de complicată. Niciodată nu-mi închipuisem că va fi atât de simplu. Simt cum mă înalț, simt cum ies din mine definitiv, irepresibil. Așa cum iese mireasma din floarea de tei sau de romaniță, așa cum iese sunetul din orgă, din clopot sau din nicovala bătută de fierar. Mă înalț, nici n-am apucat să-mi iau la revedere de la Lazarus și de la Truman. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui Gorki (Gorki sau...?, - oricum, un text care avea grijă să sublinieze că lui Tolstoi nu-i plăcea teatrul lui Cehov fiindcă nu avea un punct de vedere clar și răspicat). Din senin, începu să-mi tremure un picior, neplăcut, irepresibil - să fie o epilepsie? -, și îmi apăru, în loc de Kaminska, Bubi, un copil cu care jucam fotbal pe Poterași, primul pe care-l văzusem căzând, în plină joacă, la pământ, cu spume la gură, eu țipând în jurul lui, foarte speriat; imediat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
stat să-mi măsor testosteronul, dar kilogramele în plus erau vizibile de la o poștă (și încă, din păcate, mai sînt). și nu numai atît. După ce s-a născut copilul, sînii au început să mi se întărească și simțeam o nevoie irepresibilă să alăptez. Din păcate, nu am avut niciodată lapte - și aceasta a fost principala cauză a unei stări de profundă melancolie, înrudită foarte mult cu depresia postnatală. Desigur, încer cam din răsputeri să compensez acest neajuns anato mic și să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care nu mai coboară acum aproape nimeni. Și mă Întreb ce ne face deodată prudenți față de această mare pe care am Îndrăgit-o, iar acum, cînd mai am numai cîteva zile de stat aici, simt crescînd În mine o dorință irepresibilă de a reintra În noianul de amănunte al existenței mele normale. CÎntecul sirenelor Începe să-și schimbe direcția furișîndu-se prin iarbă dinspre uscat. Presimt că mă voi Întoarce cu fața spre munți pentru a ispăși păcatul de a-i fi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să aibă un început, un cuprins și o încheiere, dar nu neapărat în această ordine... Sever Voinescu : Arta filmului este îngrozitor de narcisiacă. Se privește pe ea însăși tot timpul, iar nevoia de a spune povești despre propria-i viață e irepresibilă. Sigur că există și romane despre scriitori, există și tablouri cu pictori pictând, există și sculpturi cu sculptori sculptând, dar, dacă vezi cât de multe filme despre lumea filmului s-au făcut și compari, ținând cont de vechimea artelor, nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
el la revoluție (care n-a fost) după statuia din fața Primăriei... Jderescu are și el bunăvoința de a căuta în dicționare citate din Platon și Heraclit, pentru a-și umfla (în pene) emisiunea ; micul lui monolog de la-nceput este irezistibil, irepresibil și dărâmător de comic nu doar pentru că spectatorul știe cum și-a pregătit Jderescu discursul (luându-și notițe) și nu numai pentru că Platon și Heraclit, în gura lui Jderescu (cu figura lui iramplasabilă de inginer silvic), sună al dracu de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spun că nu el a născocit numele astea, ci doar le-a preluat (abandonînd unele și mai idioate) din romanul inspirator. Romanul se numește Ciocoii noi cu bodyguard și e scris de Dinu Săraru în genul ăla de proză mănoasă, irepresibilă, în care metaforele se tot împreunează împotriva naturii și proliferează ca metastazele. Oricît am încercat, n-am reușit să trec de această frază din paginile 22-23 : Părul negru, tuns scurt, cu breton, cobora băiețește pînă la jumătatea obrazului, abia lăsînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
adoptând instantaneu mersul în patru labe, cu o agilitate uimitoare, de patruped. Uimitoare și teribil de umilitoare totodată. Mă bucur, firește, că omul acela s-a salvat, dar modul, postura în care a făcut-o îmi trezește, în paralel, un irepresibil, deși absurd, sentiment de dispreț față de el: ce indecent se poate manifesta uneori instinctul de conservare! * Un an sau doi după mutarea noastră în București, deci prin 1957-1958, într-o după-amiază de toamnă, spre seară, în zona intens frecventată de lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cultura ei ; vicisitudinile istorice îi pot amenința și chiar desface formele de existență statală, cum în atâtea cazuri s-a putut vedea, dar acolo unde există o cultură autentică, nu fabricată, o cultură perpetuată, cu orice preț, din impuls natural, irepresibil, dar și cu conștiința clară a vitalei ei necesități, acolo ființa nației rezistă, iar la momentul propice, care în cele din urmă vine, ea se va restaura în toată suveranitatea ei. Lucrul acesta l-a spus și repetat Iorga de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
malul românesc, înalt, al Nistrului. Peste apa Nistrului, dincolo, era câmpia rusă care mă înfiora, dar mă și atrăgea, amestec de sentimente care a rămas totdeauna în sufletul meu în care, poate de atunci, a apărut o tendință de vagabondaj irepresibilă. Și acum visez s-o iau razna; privesc, de exemplu, "Mersul trenurilor" (care, într-o vreme, era romanul meu de căpătâi). Mă las purtat de visări hoinare, aiurea, sunt gata (ce neplăcut este să trebuiască să fii serios!), de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de „cronică”, în care cel ce o scrie, figură marginală, puțin interesantă, se include ca martor direct și raisonneur. Principalul izvor folosit sînt propriile mele însemnări diaristice. La început un „păcat al tinereții”, ele au devenit cu timpul acte reflexe, irepresibile în anumite situații, îndeosebi în cele tensionate. Iar viața nu m-a scutit să am și din acestea, chiar des în unele perioade și cu unele persoane, pe care, inevitabil, ulterior, le-am perceput cu un plus de acuitate, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
palid de oboseală (abia sosise cu trenul de la București) și de emoție. La sfîrșit, mi-a dat fiori și cuvîntul lui Grigore V. Coban, om din aceeași generație cu Alistar și coleg de catedră. În fiecare frază tremura o spaimă irepresibilă. Ceea ce însă nici el n-a relevat a fost „condiția” (tristă, amară) a defunctului, de intelectual într-o „provincie ingrată”, frînt tocmai cînd intrase într-o fază creatoare, compensație tardivă la anii, numeroși, de sterilitate. Cîndva, probabil, am să mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Memorabile sînt și alte personaje ale acestui „roman foileton”: Perkin Warbeck, un fascinat de putere, transformat prin acțiunea opoziției în duce de York și contele Warwick, tînărul crescut în „umbra Turnului”, încrezător în rațiune, căruia spaima morții îi provoacă o irepresibilă greață (fiziologică). La fel ca Warbeck, el e victima unei înscenări perfect organizate. *Masiv, înfofolit, cu ochelarii aburiți, salutînd zgomotos, a intrat în camera mea de redacție Dan Zamfirescu, pe care îl cunosc din perioada cînd eram „vechist”. Prezența sa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al Zuței, rămăsese în picioare. Am dat să urc, dar n-am putut din cauza întunericului, care, mai sus de mezanin, era compact, sinistru, impenetrabil. Am căutat un telefon public: nu funcționa nici unul. După miezul nopții m-a cuprins o dorință irepresibilă de a mă întoarce la Bacău, acasă. Gara de Nord era paralizată. Am revenit lîngă blocul Zuței, în care mai locuiau N. Steinhardt, regizorul Jean Georgescu, o fiică a pictorului Löwendal ș.a. Între timp, numărul celor adunați aci crescuse: persoane care nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
neamul meu. Oameni săraci, înaintașii s-au preocupat îndeosebi de nevoile lor elementare, n-au avut timp să se autoanalizeze. Mă judec des și mă acuz sever. Conflictul cu partea mea „vinovată” se iscă din senin și uneori e acut, irepresibil. Ceea ce-mi reproșez e, în primul rînd, chiar slăbiciunea de a nu-l înăbuși. Recurența lui mă îngrijorează mai mult decît orice. încercările de a-l evita și toate celelalte precauții s-au dovedit inutile. Ba, dimpotrivă, ele par
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
titlul unei cărți de proză a lui Dumitru Ignat) a scris „Phoenix un kilogram”! E o greșeală de care îmi interzic să rîd. S-a anunțat că a murit Nichita Stănescu (13 dec. 1983). Toți din redacție am simțit o irepresibilă nevoie de a-l evoca. Nu numai ca poet, dar și ca om, el a avut porniri dintre cele mai generoase. Adam povestește o întîmplare din timpul vizitei făcute de Nichita, nu de mult, în Basarabia. I-a dăruit unei
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bîlbîieli. Nu s-a dedat la judecăți asupra confraților și nici la promisiuni; dimpotrivă, a invitat la răbdare. Inutil să mai adaug, dibăcia lui n-a fost gustată de cenacliști, persoane impenitente și, nu o dată, impertinente. Am plecat cu o irepresibilă silă, ca după executarea unei pedepse, hotărît să nu mai calc pe-acolo o lungă vreme, dacă se poate deloc! *„Te-am văzut în «Tribuna»”. „Mi-ai văzut semnătura sau m-ai citit?” Nu știu cum i s-o fi părut întrebarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fără pauză, a continuat astfel: „Aș fi putut fi Julien Sorel. Am avut succes la femei, mai mult decît mi-a trebuit. Mi-am dat seama însă că în toate căutam afecțiunea mamei.” Haida-de! Bietul june-prim plin de literatură! Această irepresibilă nevoie de afecțiune l-ar fi apropiat de d-na P., care, înainte de a deveni soția cunoscutului profesor, ar fi fost iubita tatălui său! (Ca să vezi, și ea căuta ce n a avut; se „răzbuna” subtil!) „Nu i se poate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
defineau locul În care trăiam Își pierduseră deja sensul. La puțină vreme de la plecarea din București ne-am reîntâlnit, Într-o scurtă și luminoasă tranziție, la Heidelberg. Am discutat desigur din nou, cu un sentiment de certă eliberare și de irepresibilă incertitudine, despre necunoscutul care ne găzduia și care, așa se părea, avea să ne găzduiască și În viitor. Cine Îi cunoaște pe Bernard și pe admirabila sa soție știe că, dotați și dăruiți, ambii, doar literaturii, fără disponibilități pentru Îndeletniciri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]