663 matches
-
trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește// lângă podul vechi, prietenul mă așteaptă/ și nu-l mai văd/ și nu-l mai recunosc// nici câinii nu mă mai latră!". Străinul acesta, avatar greu recognoscibil, hăituit de anxietăți irepresibile, marcat de o vulnerabilitate extremă, va mai încerca o ultimă soluție care să îl scoată din infernul existențial. În fapt, va reveni la una dintre cele mai vechi teme ale liricii sale, erosul ca factor de armonizare a ființei cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mine clătinat/ compartiment cu păsări mari electrizate// doarme pământul cu genunchii la gură/ sub trista subțire cămașă de brumă/ beau aer mănânc aer sunt singur ocolit/ paznicul lumii la recolta postumă". Autosuficiența, captivitatea într-un fel de perfecțiune bizară, tristețea irepresibilă cauzată de conștiința înzestrării cu un har care condamnă la solitudine, iată unele dintre trăsăturile sau atitudinile obsesive ale creatorului marca Ioanid Romanescu, așa cum va apărea el configurat de-a lungul unei creații parcă inepuizabile, dacă luăm în calcul cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată, tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt mai întâi umplute cu elemente descinse direct din bestiarul autohton
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cum menestrelul melancolic de lângă Un trunchi de smalț albastru (ce) stătea ca o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare și bolțile de vie,/ cântări crepusculare de liră și de flaut". Majoritatea actanților din cartea de debut trăiesc însă irepresibila seducție a călătoriei pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul fundamental al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu ideal al "transmigrării". Doar la o primă, neatentă vedere, finalitatea acestui gen de revelații pare a fi prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
adevărul nu s-ar putea găsi decât în poziție polară. De fapt, în ciuda dirijismului impus și în acest domeniu, cultura a continuat să subziste, retrasă în spații modeste, adesea improprii, cu resurse modice, însă urmând legile ei firești, alimentate de irepresibila nevoie de adevăr și frumos a oricărei comunități. Cultura aceasta, servită de oameni fără ambiție de a străluci la festinul insolent al puterii, a continuat să existe și în momente de grea cumpănă, abia tolerată de sistem și mereu expusă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e toată istoria. Jean Delumeau ne sugerează o lectură esențială și verosimilă a paginilor ei. O înțelegem azi cu atât mai mult cu cât omenirea întreagă e asediată de primejdii alienante și distrugătoare. Istoria mărturisește, în felul ei, pentru continua, irepresibila noastră nevoie de siguranță, nevoie cu atât mai presantă cu cât mediul în care trăim e mai supus la agresiuni alienante. Scrisul istoric devine o șansă în plus de reflecție asupra condiției umane, un spațiu al regăsirii. În cazul de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din partea locului și de peste Prut și-au dat concursul, iar o prea distinsă actriță a știut să emoționeze adânc adunarea, legând gestul comemorativ cu datoria pe care o avem, neștearsă, față de tinerii noștri eroi din Decembrie: jertfe inocente, îndemnând cu irepresibilă forță ca și eroul necunoscut din baladă, la asumarea unei conduite vrednice de puritatea lor. Asupra acestei conduite istoricul Neagu Djuvara a ținut dealtfel să atragă luarea aminte, convins fiind că numai o atitudine critică față de trecut poate stimula comprehensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Creatorului Această reprezentare creștină servește drept model paradigmatic oricărei creații umane ulterioare. Producerea operei este, de asemenea și înainte de toate, o "alegere", o "selecție", o "căutare a celei mai bune forme posibile", pe scurt, concretizarea unei idei a cărei forță irepresibilă i se impune artistului: "Artistul conștient nu e altul decât artistul care nu se acceptă. Cel care trece, ca Cézanne, de la schiță la schiță, de la pânzele abandonate la pânzele aruncate cu furie pe câmpia de la Aix; cel care pășește, cum
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la episodul cu mărul. Grila kuhniană de epistemologie cade perfect peste așteptările oamenilor de a mai fi copii, o împlinire a obsedantei amintiri a stării placentare și a comuniunii cu naturamamă. Paradigma ca metaforă ne tutelează și ne întreține predispoziția irepresibilă și spre nevoia de paternalism. Căderea conceptului de sistem în păcatul metaforelor paradigmatice este posibilă. Ba chiar s-a întâmplat, dacă ne referim doar la tendința sistemului de a-și asuma explicarea proceselor istorice. Înțelegerea sistemelor ca fapte istorice nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
falsului și facilitând intrarea într-o nouă modernitate. O modernitate cu alte valori de sinteză, mai compatibile cu esența naturii umane și cu gestiunea globală a puterii acesteia de a rămâne concordantă cu sine. Omul începe să redevină o sumă irepresibilă de rațiune și sentimente, de contingent și materialitate. În fapt, omul societății cunoașterii intră în propria-i cetate, a celei de a doua și a treia realități (Popper, 2000). Posibilul limitează probabilul, realitatea mișcă aliniamentele sale reale și spre forme
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul ia forma anticlimaxului, sau a epilogului, urmând rapid punctului culminant ori fiind chiar solidar cu acesta. În teatrul modern, deznodământul lipsește frec vent sau reia situația inițială
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unui dac. Seria ilustrărilor poate continua cu poezii ale lui Ion Barbu din prima etapă a creației, cea parnasiană - în care, sub sim bolurile vegetale (Copacul) sau geologice (Munții, Lava, Banchizele) se schițează un „por tret al artistului“ care aspiră irepresibil spre absolut, chiar dacă are conștiința limi telor ontologice - sau cu ciclul despre mopete scris de Mircea Ivănescu. - Lirica rolurilor denotă resurse actoriale, ludice ale poetului care își asumă ipostaze sau identități ce nui sunt specifice, nul exprimă. Poetul „care se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și „degustate“ de către cititorii avizați și, din păcate, de prea puțini dintre oamenii grăbiți ai mileniului trei. Dar generalizările sunt riscante, fiindcă oamenii se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
acest tip de articol e periculos, fiindcă alimentează tema violenței etnice. Cum am arătat în introducere, violența copiilor în școli a devenit un subiect major în Franța la începutul anilor nouăzeci (Debarbieux, 1997). Reprezentarea dominantă este cea a unei creșteri irepresibile a violenței școlare, legată de cartierele periferice populare, dar mai sigur de o societate care nu mai știe să-și educe copiii. Exemplul Franței nu e izolat și găsim aceleași previziuni în alte țări. Astfel un articol deja citat al
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Trebuie mai întâi să ne îndoim, să ne exercităm din plin dreptul la critică, să știm că această violență nu este numaidecât așa cum ne e descrisă de obicei, cu sângele care curge, cu armele care trag, o invazie brutală și irepresibilă. Poate să nu aibă importanța care i se dă câteodată. 2. Riscul invers este cel al negării, o altă capcană de temut. El ține de conformismul care reduce analiza violenței școlare la o perspectivă hipercritică față de o cauzalitate îndepărtată "ultraliberalismul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mod inconștient, la adolescență (acneea juvenilă); - culoarea pielii poate oferi informații cu privire la starea emoțională: oboseala și depresia (paloare excesivă), frica sau boala (ten verzui), rușinea sau exaltarea (roșeața), în funcție de scenariul visului; - mâncărimile semnifică fie agasarea și enervarea, fie o pulsiune irepresibilă («mă mănâncă! »); - alunițele simbolizează o dorință de seducție și îi dau visului o dimensiune sugestivă, chiar erotică; - tatuajele, piercingurile și scarificările exprimă o dorință de modificare corporală, voința de a se singulariza și de a-și personaliza învelișul carnal sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să-mi formulez întrebarea asta. Ce anume mă fascina în demonstrația profesorului? Mi-a trebuit destul timp pînă să fiu în stare să analizez această fascinație. În lumea noastră există specialiști, experți ai umanului, care au misiunea de a răspunde irepresibilei noastre nevoi de a înțelege ce ni se întîmplă: ce facem, ce spunem, ce visăm. Experți care să ne explice aventurile, de exemplu Revoluția franceză. Să înțelegi, să explici ființa umană: ce reprezintă această dorință, ce implică această nevoie? A
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a călcat pe inimă și s-a dus peste ocean la doctor, să se opereze, oare unde vom mai ajunge? Căci, la urma urmelor, ce să faci cu doar câțiva stropi de parfum rar și "exquisit", cum să acoperi agresiunea irepresibilă, clocotitoare și sufocantă a Magnei Cloaca? Cine să țină piept acestui tsunami de mitocănie, țopism și hoție pe care precupețele și mârlanii de la televizor și guvern îl revarsă gros, sufocant și ucigător asupra noastră, zi de zi. Cum să faci
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în această pornire frustă, concupiscentă și bârfitoare și mă cutremur când văd moștenitori ai aristocrației (reale sau doar a "boierilor minții") bavardând senini despre dreptul la o "inocentă", dar atât de mustoasă bârfă, la "Ceaiul de la ora 5". Această nevoie irepresibilă de șocuri emoționale și de voyeurism, ascunsă ca un viciu inavuabil, dar vie și iritantă, face ca întreg mecanismul de construcție al grilelor și al agendei mass-mediei comerciale să fie articulat pentru a răspunde și hrăni astfel de pulsiuni primare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
publice libere de astfel de mizerii și să facă televiziunile canale specializate cu "Știrile de la ora 5", "Jerry Springer de Ferentari", "Mahalaua politică", să vedem câți mocârțani ar mai plăti atunci ca să vadă astfel de mizerii, dacă tot o nevoie irepresibilă îi împinge să facă audiențele invocate, mană cerească pentru argumentele autojustificatoare ale producătorilor și realizatorilor în cauză, de regulă ahtiați după bani și cu servilismul în sânge. În fine, mai este o problemă în care mă despart de domnul Tănase
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
accente ușor patetice, "emo". Ei bine, mă înșelam. Deși fără studii de specialitate, Petronela Rotar, din iubire nesfârșită pentru efectul terapeutic al scrisului, iubire dublată de voință și de lecturi nesățioase încă din adolescență, s-a devotat, cu o energie irepresibil justițiară, jurnalisticii. Întâi celei scrise și apoi celei de televiziune, pasiune care i-a adus celebritatea, dar care, prin natura frisonantă a ororilor despre care trebuia să relateze zilnic la televiziunea cea mai urmărită din țară, a ajuns să-i
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pasiune, cu atât mai mult cu cât, de mai multe ori până acum, a fost salvată chiar când se pregătea să treacă pragul pe ușa întredeschisă pe care scria Exit. A învățat, deci, să strunească moartea, fie doar și din irepresibila pornire de a da cu tifla, de a rămâne, la 37 de ani, o adolescentă rebelă și sensibilă, gata să facă gașcă cu fetele ei, spre eterna stupoare a minților închistate și spre vibrantul lor amuzament iubitor. "Care crezi că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
modul cât se poate de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu prezente, mereu la pândă - trinitate amenințătoare și zeități necontrolabile. Între gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și meschinele sale neliniști, dar și unul de analiză politică, de sălbatică dezlănțuire antisemită. Dar e, mai ales, un lucid, un Înspăimântător drum spre moarte. Sinuciderea nu e o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite sub influența unei tragedii petrecute fulgerător. Récit secret, răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În detaliile presupuse de evoluția istorică a termenului intimitate, e de observat, totuși, o deplasare a sensurilor sale. Modificările vizează, desigur, schimbarea radicală a contextelor, a circumstanțelor și a intensității cu care se manifestă presiunea intimului. Sociologii vorbesc de un irepresibil fenomen de recentrare, care tinde să devină factorul dominant al societății moderne. El constituie un fel de „rezistență pasivă” la schimbările petrecute În lumea de azi, la bombardamentul informațional, la mărirea incredibilă a vitezei de circulație a oamenilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]