1,352 matches
-
subliminal. La nivelul 4, informațiile vizuale sunt imagini subliminale pure, imposibil de descifrat la nivel conștient. Persoana seducătoare folosește total inconștient aceste două tipuri de imagini. Efectul conjugat al acestor imagini este cel care o face uneori de-a dreptul irezistibilă. Să le cercetăm întâi pe cele mai surprinzătoare, imaginile subliminale pure (nivelul 4). Imaginile subliminale pure emise de om Când suntem impasibili în fața interlocutorilor, am fi foarte surprinși să aflăm că uneori se creează între noi o legătură subliminală intensă
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și când o îndeplinim. De aceea, atunci când dorim pe cineva, dorința noastră se manifestă, printre altele, prin anumite micromișcări de deschidere pe care persoana dorită le percepe inconștient. Părem mai însuflețiți. Desigur, acest lucru nu este suficient ca să ne facă irezistibili, dar permite dorinței să călătorească prin inconștientul partenerilor. Prin urmare, în seducție spontaneitatea este indispensabilă. Nimic nu înlocuiește dorința, mai ales strategia! Între noi fie vorba... nu-i așa că, tocmai pentru că ne retragem prea des în spatele strategiilor noastre meschine și
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
întreb numai: poți voi de asemenea ca maxima ta să devină o lege universală? Dacă nu, ea trebuie respinsă...6. Această temă va fi reluată în scrierea lui Kant despre religie. Legea morală, citim aici, i se impune în mod irezistibil omului în virtutea „predispoziției lui morale”. Dacă împotriva acestei predispoziții nu ar acționa înclinații puternice „omul ar fi bun din punct de vedere moral”7. Iar despre „religia rațiunii” Kant afirma că ea „trebuie să fie inteligibilă pentru oricine și convingătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
conduitei la sfințenia legii”1. Sfânt pentru Kant este ceva înaccesibil omului. Spre deosebire de ipotetice ființe pur raționale, libere de orice înclinații contrare datoriei, omul este o ființă înzestrată cu rațiune și, totodată, o ființă sensibilă, supusă tot timpul tentației aproape irezistibile de a se îngriji doar de propriul ei bine și aceasta adesea în dauna binelui semenilor. Tocmai deoarece, în opoziție cu o „voință pură”, voința noastră de a face binele este unul din acele lucruri care se obține doar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
face lucruri pe care de multe ori nu suntem înclinați să le facem. Contrastând iubirea, ca înclinație, cu binefacerea din datorie, filosoful scrie că spre cea din urmă „nu ne îndeamnă nici o înclinație, ba chiar există o aversiune firească și irezistibilă care i se opune”. Ea „se găsește în voință, și nu în înclinația senzației, în principiile acțiunii, și nu în compasiunea care înduioșează; dar numai cea dintâi poate fi poruncită”19. Se are în vedere aici bunăvoința față de cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
practice, și, pe această bază, a condițiilor care fac posibilă o cunoaștere obiectivă despre fapte. În al treilea rând, Kant ar fi subliniat că această orientare a străduințelor sale nu va trebui să fie înțeleasă drept o contestare a tendinței irezistibile a minții omenești de a trece dincolo de hotarele experienței. Căci rațiunea însăși creează aparența posibilității unei cunoașteri care depășește aceste hotare. Concepte ale rațiunii pure, numite de Kant Idei transcendentale, orientează cunoașterea despre fapte, dobândită prin experiență, spre determinarea totalității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Die Religion innerhalb der Grenzen der blossen Vernunft i-a atras lui Kant, pe atunci în vârstă de 72 de ani, o admonestare severă. Aceasta a fost o lecție pentru toți cei înclinați să creadă într-o înaintare rapidă și irezistibilă a luminării. Dincolo de opreliști și restricții, care limitează libertatea de exprimare, există însă și un alt motiv care face ca această înaintare să fie una lentă. Acțiunea eliberatoare pe care o exercită discuția publică liberă a ideilor, instituțiilor și tradițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un autor încă surprinzător de puțin cunoscut la noi, ilustrează foarte bine înțelegerea luminării ca emancipare religioasă. În evoluția spirituală a omenirii în general, în istoria ideilor și credințelor religioase în particular, Lessing percepe și relevă o mișcare treptată, dar irezistibilă, spre desăvârșire, spre absolut. Prin acest motiv fundamental al gândirii sale, el a fost socotit, pe drept cuvânt, precursorul idealismului german. Dezvoltarea conștiinței religioase are loc, pentru Lessing, prin depășirea conținutului istoric limitat al religiilor pozitive. Acestea nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și chiar trandafiri agățători. Condurul-doamnei reprezintă un caz aparte: este o efectiv floare cu două tăișuri, pentru că are meritul de a înlătura muștele albe și furnicile, dar este deopotrivă foarte atrăgătoare în ochii păduchilor-de-frunze, pe care îi atrage în mod irezistibil. Este semănată, în general, la marginea laturilor cu fasole. Puteți planta, de asemenea, crizanteme pitice, precum și levănțică sau limba-mielului. Cea din urmă este o plantă meliferă, ceea ce înseamnă că atrage albinele: producția de legume/fructe se va îmbunătăți. În ce
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
metereze lubrice de cinism și aroganță. Văzându-se respinse, renunță fulgerător la aerul de superioritate și proferează inimaginabile injurii, neezitând să-i aplice „vinovatului” pedeapsa capitală. „Sângele stricat” al familiei gâlgâie cu atât mai atroce cu cât mândria de cuceritoare irezistibile le-a fost călcată în picioare. Somnul de veci e alcătuit, de fapt, din două romane, din istoria rezolvării a două enigme. Cel dintâi constă în anihilarea șantajistului Geiger. Acesta posedă un document exploziv care, dacă ar deveni public, ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în bărbie și umplut cu morfină, dar tu te lupți cu ei până-i dai gata. Ce te face să fii atât de minunat?”), Marlowe este și el atras de farmecul femeii experimentate, de misterul perversiunii expuse într-un ambalaj irezistibil. În ciuda ritmului dinamic, a dialogului sclipitor, a întâmplărilor fascinante, Farewell, My Lovely păcătuiește prin miza excesivă pe melodramă. Philip Marlowe s-a impus fulgerător, în The Big Sleep, drept un incoruptibil pogorât în lumea păcătoșilor irecuperabili. În romanul de față
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
șah. Mi-am umplut pipa, mi-am așezat piesele, mi-am inspectat trupele, armele și uniformele și am jucat un turneu de campionat între Gorciakov și Meninkin - șaptezeci și două de mutări și apoi remiză -, o finală în care forța irezistibilă se confruntă cu obiectul nemișcat, o bătălie fără armuri, un război fără sânge și o risipă de inteligență umană la fel de complicată cum poți găsi oriunde, în afara unei agenții publicitare. Frecventele stop-cadre joacă, în The Long Goodbye, un rol paradoxal. Ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de a da sens căutării unui vinovat despre a cărui culpă nu știe absolut nimic. Detectivul plonjează într-o aventură doar pentru că zestrea lui genetică pare să-l destineze unui asemenea rol, nu pentru c-ar exista o presiune exterioară irezistibilă în această direcție. Lectura comparatistă arată că Raymond Chandler vizează relansarea carierei detectivului într-un moment când însăși ideea de literatură nu pare a-i mai spune nimic. Dispăruseră și motivațiile de natură bănească, se diminuase și energia creatoare. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
discuție un nou nume: Simpson. Personajul - deși schematic și previzibil - îmbogățește galeria sceleraților care oricum n-au lipsit din opera lui Chandler. Inimaginabil de bogat, Randolph Simpson e apărat de sistemul de relații atent cultivate, dar mai ales de forța irezistibilă a banului. Deși, psihologic, el pare să fi rămas undeva la limita copilăriei, sadismul fără margini îl face imediat antipatic cititorului. Perversiunile sexuale, pasiunea de a ucide femeile de care s-a folosit dezvoltă un plan secundar al narațiunii, spectaculos
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
benignă, cu o slabă interferență asupra eficacității globale a eului. Cu toate acestea, ea îmbracă adesea forma unei inhibiții importante a funcționării eului, fiind uneori atât de patologică, încât devine un simptom. 27) A mânca și a bea (V.): tendință irezistibilă de a ingera alimente, băuturi, medicamente etc. pentru a-și menține sau restaura integritatea de sine - mai ales imaginea corporală - și pentru a controla mediul înconjurător. Mecanismele de încorporare și de introiecție sunt și ele implicate aici. 28) Omnipotența (DSM-IV
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu gusturile sale, în mâncărurile pe care le prefera. Putem face o apropiere între acest refuz al morții, efectuat în cadrul unui scenariu repetitiv, și refuzul pericolului, întâlnit adesea la adolescenții care, în conduite ordalice (Charles-Nicolas, 1981), se simt în mod irezistibil la un pas de moarte atunci când rulează pe contrasens sau când joacă ruleta rusească. Multe conduite de risc, activități sportive sau conduite de dependență se sprijină pe utilizarea megalomaniacă a refuzului. Proliferarea traumatică a sida a suscitat recurgerea la mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
deseori evanescent ori programatic destructurat, deși păstrează aparențele extremei vigori -, recurența temelor, motivelor, tipurilor. Una dintre temele privilegiate este cea a puterii: puterea nu propriu-zis social-politică, ci puterea lăuntrică, văzută într-o marcată perspectivă nietzscheană. Tema seducției - seducție improbabilă, „nerușinată”, irezistibilă - e la fel de frecventă. Complementare și corelate, puterea și seducția se manifestă în sânul cuplului - cuplul stăpân-sclav, stăpân-slugă, cu varianta magistru-discipol - acesta fiind un motiv omniprezent: motivul „cuplurilor care se devoră” (Eugen Simion). Dominarea și seducerea sunt deseori reversibile, câte un
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
tânără frumusețe de tip arian, își pierde capul; dar își amintește de consemnul de prudență și ezită. Ce-i de făcut, pentru a risipi îndoielile? Frumoasa îndrăgostită o invită pe una dintre prietenele ei. Și mai tânără încă, și mai irezistibilă. Bietul diplomat nu rezistă. Prima îi face o cumplită scenă de gelozie și pleacă definitiv. Acum, e absolut liniștit: ați mai văzut vreo spioană geloasă? Sigur de farmecul lui, dă buzna. Tot ce a urmat este iarăși mai mult decât
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lumii, dar și spre zidul cenușiu al unei curți interioare. Jurnalismul continuă se fascineze pe tineri. Sincer să fiu, nu știu de ce. E foarte posibil ca luminile amețitoare ale studioului de televiziune și promisiunea unei celebrități imediate să producă efecte irezistibile, asemănătoare acelei hârtii lipicioase pe care bunica o atârna de bec, în calea măruntelor insecte zburătoare. Presa oferă slujbașilor ei, mai tineri sau mai bătrâni, o mulțime de iluzii. Ca în filosofia sloganurilor publicitare, redacția unui ziar nu-ți vinde
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
trecute, cu o plăcere neistovită a detaliului pitoresc și a pronunțării cuvântului neaoș românesc. Trecutul, învăluit într-o aură mitică, este paradisul pierdut pe care încearcă să-l recupereze memoria afectivă, cu o sinceritate a mărturiei și un farmec literar irezistibil. SCRIERI: Poemele poetului tânăr, București, 1935; ed. Honolulu, 1985; Poeme de dragoste, Oradea, 1936; Micul dor, Brașov, 1937; Drumeț în anotimpuri, Iași, 1939; Căutătorul de comori, București, 1939; Cetatea lui Bucur, București, 1940; Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
mult și-ar fi iubit Tessie fiul, știa că anumite lucruri nu le-ar fi putut Împărtăși decât cu o fiică. Dimineața, În mașină, În drum spre serviciu, tatăl meu visase la o fetiță cu ochii negri, de o dulceață irezistibilă. O vedea stând pe scaunul de alături - mai ales În timp ce oprea la semafor - și rostind Întrebări În urechea lui răbdătoare și atotștiutoare. ― Cum se cheamă chestia aia, tati? ― Aia? E emblema de Cadillac. ― Ce-i emblema de Cadillac? ― Păi, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nasul ascuțit și cu gura rânjind ca o mască de comedie. Soarele pătrundea oblic prin luminatoarele de deasupra. Își miji ochii, cercetând femeile care treceau, până când, În cele din urmă, aceasta Îl strigă: ― Aici, vere. Nu mă recunoști? Sunt aia irezistibilă. ― Lina, tu ești? ― Nu mai sunt la țară. În cei cinci ani care trecuseră de când plecase din Turcia, Sourmelina reușise să-și șteargă orice trăsătură grecească recognoscibilă, de la păr, pe care Îl vopsise castaniu Închis și Îl purta acum tuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Slăvit fie Allah. Încercăm. ȘMECHEROLOGIE Așa a ajuns bunica mea să lucreze pentru Națiunea Islamului. Ca femeie de serviciu care lucra În Grosse Pointe, venea și pleca pe ușa din spate. În loc de pălărie, purta o basma care-i acoperea urechile irezistibile. Nu vorbea decât În șoaptă. Nu punea Întrebări și nu se plângea. Având În vedere că trăise Într-o țară condusă de alții, totul i se părea cunoscut. Fesurile, covoarele de rugăciune, semilunile; era, Într-un fel, ca și cum s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
neavând vârsta, ci fiind doar expresii ale stăpânirii și folosirii benefice a elementelor naturii. Aceste secvențe narative sunt cele mai expresive din cuprinsul basmului, îmbinând sublimul acțiunilor adjuvante cu grotescul personajelor, dialogul sclipitor cu efectele narative cele mai neașteptate, umorul irezistibil al situațiilor cu ironia fină la adresa împăratului Roș, care asistă stupefiat și neputincios la scenele incredibile prin care oaspeții săi desființează orice obstacol pus în calea dobândirii fetei de împărat. Prin a treia slujbă, aceea pentru câștigarea fetei împăratului Roș
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]