2,421 matches
-
fi fost imposibil nu numai să dorm, dar și să stau culcat. Din bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea din robinetul deschis și care, căzând pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident. Zgomotele pe care le percepeam mă iritau atât de mult, încât, pentru a mă descărca de bucuria care mă inunda, m-am ridicat și, mișcând acul care mi se înfipsese în inimă și scuturând din creștet durerea surdă și blestemată, începui să urlu la dădacă. Robinetul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
doresc o schimbare. Îmi încordez voința, vreau să mă mișc, să mă întorc, să mă așez în altă poziție, dar, înghețat și încătușat cum e, corpul se teme să nu se destrame și să nu se prăbușească. Simt cum mă irită dorința de a rupe, de a sfâșia această încremenire plină de spaimă. Simt cum mă scoate din fire imposibilitatea de a-mi asculta voința. Dar iritarea este și ea mută și foarte adâncă. Și crește cu atât mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
referim este mai mică (dacă renunțăm la nuanțe): ne rămâne doar să presupunem că spectatorul Ivanov sau 1) este rău din fire, sau 2) se află într-o stare de plictis și de indiferență. Dar, dacă Ivanov ar fi fost iritat încă înainte ca vecinul său să înceapă a tuși, dacă Ivanov ar fi fost supărat pe actori că joacă prost sau pe autor pentru piesa lui imorală, dacă ar fi fost pornit pe sine pentru că și-a cheltuit ultimii bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
voi: cât timp suntem răi, ne mulțumim să fim niște ticăloși meschini, când devenim mai buni, trecem la crimă. Înțelegeți, bunilor proroci, că tocmai sentimentele de Omenie și de Justiție sădite de voi în sufletul nostru ne fac să ne irităm, să ne indignăm, să ne înfuriem. Înțelegeți că, de am fi fost lipsiți de sentimentele de Omenie, nu ne-am fi indignat deloc și nu ne-am fi tulburat. Înțelegeți că nu ipocrizia, nu viclenia, nu ticăloșia rațiunii, ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
n-am crezut nici o clipă că poveștile ei au vreun sâmbure de adevăr. Eram convinsă că nu sunt decât basme spuse la gura sobei pentru înspăimântat copiii. Ai de gând să-mi spui și mie despre ce vorbim? întrebă destul de iritat Cristian. Nu mă mai fierbe atâta! Când vârful muntelui retezat de uriașul Negru s-a prăbușit în apă formând lacul, acesta a înecat satul robilor care munceau în minele lui de aur. Bieții oameni nu s-au putut salva din pricină că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fără să fie simțită de nimeni, adăugă moșul cu glas scăzut. Toma se mulțumea să asculte fără prea mult interes. Lua numai act de spusele lui Moș Calistrat fără să-și facă nici o grijă. Gustul iute de tutun prost îi irita mucoasa bucală. Strivi țigara de bușteanul pe care stăteau așezați, ștergându-și firișoarele de tutun care i se lipiseră de buze. Bătrânul fuma mai departe liniștit, suflând fumul albăstrui în sus. Soarele se ascunsese de acum sub linia orizontului, întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chitanțe și foi de expediere, Încasări și plăți. Cel care ne legăna senina noastră monotonie era radioul, regalîndu-ne cu o selecție de momente de vîrf din cariera lui Antonio Machín, foarte În vogă pe atunci. Tatei, ritmurile caraibiene Îi cam iritau nervii, Însă le tolera pentru că lui Fermín Îi aminteau de Cuba lui, de care Îi era atîta dor. Scena se repeta În fiecare săptămînă: tata se prefăcea că n-aude, iar Fermín se abandona, Într-o vagă bîțÎială, ritmului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici n-o bagă în seamă, dacă era agresivă, nu făcea decât să râdă. Când Strickland, revenindu-și în oarecare măsură, fu mai bine dispus și începu să se amuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și culmile extazului nu pot fi atinse decât la intervale foarte rare. Nu pot decât să-mi închipui cum își petreceau restul timpului. Atâta vreme cât era lumină și cât rezista Blanche presupun că Strickland picta, și asta trebuie s-o fi iritat cumplit când îl vedea absorbit de munca lui. Atunci ea nici nu exista pentru el ca metresă, ci numai ca model. Și pe urmă erau ceasuri îndelungate în care stăteau alături în tăcere. Asta trebuie s-o fi speriat. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
scotocește în continuare vesta de parcă ar vrea să se ascundă. Dă din cap în semn că da, iar celălalt îl întreabă dacă și-a înghițit limba. Tânărul Brăchut răspunde că nu, dând iar din cap. Toate astea, e clar, îl irită pe judecător, care începe să-și piardă buna dispoziție pe care asasinatul i-o dăduse, mai ales că jandarmul întârzie și ouăle nu mai vin. Atunci tânărul Brăchut consimte să dea detalii, iar celălalt îl ascultă, murmurând din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spre camera ei, pe coridor. Amory a rămas pironit locului, pradă unei remușcări confuze. — La naiba! Când a reapărut, Isabelle purta pe umeri o eșarfă subțire. Au coborât scările Într-o tăcere neștirbită nici În timpul cinei. — Isabelle, a Început destul de iritat Amory când se aranjau În mașină, gata să plece la dansul de la Greenwich Country Club, ești supărată pe mine, dar peste un minut mă supăr și eu. Hai să ne sărutăm și să ne Împăcăm. Isabelle a reflectat Îmbufnată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de serioasă? La mine raza de acțiune e limitată din cauza piciorului, dar dacă omul face bine ceea ce face, trebuie să‑și ia mereu treaba în serios. Doamna W.: Să folosesc un accesoriu, Otti? Domnul W.: Acum ai reușit să mă iriți în conștiința mea de fotograf amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
imposibil, asta‑i a doua lui zicală favorită. Omul ăsta e total dus cu pluta, nu‑i sănătos, zice eleva de mai înainte. Rainer, care a povestit tuturor că tatăl și vărul lui conduc cu rândul un Porsche, se frăsuie iritat într‑un colț. De ce să nu poți să te anihilezi până nu mai rămâne în urma ta decât un pic de aer cald? Ar trebui să te sinucizi. Totuși, iat‑o pe Sophie, iar Rainer îi explică foarte pe larg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
râzând. Am dat pe gât Corona. Berea rece mi s-a scurs pe gâtul parcă uns cu unt, bulele de dioxid de carbon au explodat precum o furtună violentă abătându-se asupra unui teren arid și am simțit mici Înțepături iritându-mi esofagul. Amăreala hameiului s-a schimbat Într-o senzație de plăcere de Îndată ce mi-a ajuns În gură, scurgându-se apoi spre stomac. — Ei, cum e? mă Întrebă Monkey. — Mmm, ce bună e!, am spus și am izbucnit amândoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
linie de falsă sinceritate a discuției inchizitoriale, el adăugă: — Poate chiar un indiciu cu privire la tipul de caracter pe care îl căutăm? — Cred că aici îl pot ajuta eu pe președintele administrativ, zise Frau Kalau vom der Hofe. Capul contelui zvâcni iritat în direcția femeii. Ea scoase din servietă o carte mare pe care o așeză pe masă, apoi încă una și încă una până când se făcu o grămadă la fel de înaltă ca una dintre cizmele foarte lustruite ale lui von der Schulenberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ARABESC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului prostia irită mai mult ca ignoranța: ignoranța uimește, prostia scoate din pepeni; în fiecare om se află un altul de semn contrar și valoare egală - mi-a crescut în grădină o babă și-o plivesc zilnic că e prea slabă; cine bea
ARABESC de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364585_a_365914]
-
din buzunarul blugilor strânși pe șolduri și a șters ce mai rămăsese. Nu s-a mai așezat. A privit lung, întrebător și plină de nedumerire la fața imobilă a femeii blonde ce ședea comod de partea cealaltă a biroului. O irita indiferența totală a acesteia față de impasul în care se găsea. Când a înțeles că nu-i va mai vorbi și nu o va mai asculta, s-a întors încet, descurajată și îndurerată, hotărâtă să plece. Și-a luat geanta de pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
destulă, Dar fără apă nu sunt sătulă! Dacă fac vreun rău, mă bate Nu tare, dar tot mă doare; Mă ascund și plâng un pic, Mâine nu mai simt nimic. Daisy, pe mine ei mă strigă! Nervii lor mă cam irită; Nu e zi să nu mă certe! Dar sigur, o să mă ierte. Pe ea eu o ascult mai mult, Cu el însă, mă joc destul; El pe ea s-a supărat, Că de el n-am ascultat; Nu fi supărat
CĂŢELUŞUL MEU de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 913 din 01 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363981_a_365310]
-
strânsă-ntre mâini - colac de salvare după un timp picotești surâzând mulțumit sub adierea de-aripă a fluturelui gând care-ți șoptește că nu ai nevoie de prea mult pentru-a fi pe deplin fericit până când dând semn că-i iritat de-atâta liniște și armonie telefonul fluieră nerăbdător și-n obsedanta-i melodie îți smulgi într-o clipită halatul călduros al uitării de sine în care te-ai pierdut cu totul și vocea-n smochingul protocolar ți-mbraci nu înainte
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
inspectorul general al Inspectoratul școlar județean și să-i facă legătura telefonică, dar aceasta nu reușea să dea de urma lui, având telefonul personal închis și la cel de serviciu nu răspundea nimeni, de parcă plecaseră cu toții în vacanță. Andonache era iritat de faptul, că nu-l găsea pe inspectorul general, fiind presat de ministru, să afle dacă este adevărat ceea ce a stârnit atâta scandal nu numai prin scrisorile primite, cât mai ales printr-o gazetă locală al cărui patron era după cum
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
din gura lui. - Ce vrei să insinuezi, că eu nu aș fi o prioritate pentru tine? - Nu, nu asta vreau să spun, dar hai mai departe de stație, nu am chef să asculte trecătorii ce discutăm noi, o rugă el iritat de gafa făcută. - Ce ai în program acum? - Nu ți-am spus? Merg acasă, mă schimb, mănânc ceva și mă apuc de grădinărit. - Poți renunța la o parte din program? - La care și de ce? - De exemplu la cel cu grădinăritul
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Este în regulă? Iar cu doamna Zbihli te rog s-o lași mai încet. A fost într-o vizită scurtă pentru o discuție privată care nu se putea desfășura într-un loc public. Este ok? o luă el la rost iritat de insolența colegei sale. - N-aș vrea s-o iei ca pe o ofensă... - Bine, bine, mergem? - Bine atunci, să mergem... jucă ea sceneta unei femei ce se lasă greu convinsă să-i urmeze îndemnul. Puse în scenă scenariul pregătit
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
istorică și etică, acționând conștient în scop curativ. Agresivitatea humorului lui M.B.B. se justifică astfel, iar cartea „Calendele Măgarilor” ne ilustrează un scriitor din cei mai buni pe care, cred, îi are azi România. Sunt sigur că afirmațiile mele vor irita multă lume scriitoricească, care n-a apucat încă, sau n-a vrut, să-i vadă adevărata strălucire. Timpul, însă îmi va da dreptate. Iată de ce nu preget să recomand cu căldură literatura satirică a acestui scriitor clasic. El aduce pe
CODUL LUI M.B.B. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363483_a_364812]
-
decât de doi-trei“, creat „prin analogie“, doar „în urmă cu un deceniu“, sunt semnificanți fără semnificați, „trans-cantitatea“ de îmbinări hrisant-achimesciene - căci prefixoidul trans este obsesiv-presărat pe mai toate paginile acestui volum -, în ultima instanță a textului, nemaiîncurajând zâmbetul și obosind, iritând Receptorul de Poezie: „văzduhul trans transfigurat“, p. 8; „cu-n trans virusator la zbor“, p. 10; „de zbor / de trans / transeterat“, p. 13; „un trans imens fară ieșire“, p. 29; „liber dar / la transviroze / definite pentru-a fi / funcție de cum
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
lui?... Era hotărât să lămurească lucrurile cât de curând. Apoi se ridicase din fotoliul său preferat, unde se așezase să-și adune gândurile, și cotrobăise îndelung printre plicurile cu discuri. De la o vreme, praful înălțat din rafturi începuse să-i irite nările. Era alergic la praf. Afurisita asta de menajeră, își spusese cu năduf, o plătesc degeaba. În cele din urmă găsise ce căuta. Un plic negru, pe care scria cu caractere gotice albe: W.A. Mozart, Requiem, Berliner Philharmoniker, Herbert
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]