749 matches
-
mai nimerit ar fi la Bellu. Glumesc. Acum vreo douăzeci de ani mă plimbam pe acolo cu — Perfect. Ne Întîlnim peste o oră pe aleea principală. Plouase și nisipul aleii le trăda urmele. Umezeala devenise agresivă, insuportabilă. Plutea o oarecare iritabilitate În aer care le contamina glasurile, gesturile. — ...știu că sînt penibil, dar el poate. Pe el nu-l refuză nimeni. Trebuie să obțin această expoziție. Înțelegi, e vital pentru mine. Mă apropii de 40, Începe deja contrapanta — Elise: Josephine-Ivonne Comtesse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-ar fi vrut ca Ortansa să creadă că face vreo aluzie... Nu, n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
retrospective cu părinții au permis identificarea unor semne premergătoare apariției sale. Copiii mici cu temperament dificil au mai mari șanse de a dezvolta ulteorior ADHD. Printre alți factori de risc timpurii se numără activitatea excesivă, obiceiurile de somn nesănătoase și iritabilitatea. Părinții spun, de asemenea, că acești copii sunt mai greu de consolat când sunt supărați decât alți copii de aceeași vârstă (Barkley, 1998). Între 1 an și 2 ani și jumătate, la copiii cu ADHD se constată comportamente dereglate (lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tulburării depresive și ale tulburării bipolare se manifestă diferit la adulți și la copii. La aceștia din urmă, ele se suprapun cu simptomele de ADHD, ceea ce îngreunează diagnosticul diferențial. De exemplu, unul din simptomele majore ale depresiei la copii este iritabilitatea. Or, aceasta se manifestă de multe ori prin neliniște, agitație, intervale scurte de menținere a atenției, probleme de concentrare și reacții impulsive, toate manifestări ce seamănă cu simptomele de ADHD. Cât despre tulburarea bipolară, la adulți, ea este marcată de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
probleme de concentrare și reacții impulsive, toate manifestări ce seamănă cu simptomele de ADHD. Cât despre tulburarea bipolară, la adulți, ea este marcată de episoade antagoniste de durată, în vreme ce la copii apar cicluri rapide de dispoziții schimbătoare (de la exaltare la iritabilitate) cu treceri scurte și frecvente de la o stare la alta. Unele simptome ale tulburării bipolare cum ar fi discursul excesiv (logoree), distractibilitatea și hiperactivitatea pot fi ușor confundate cu cele ale tulburării ADHD. De asemenea, și unele simptome ale anxietății
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sau chestiuni globale vagi (Strauss, Lease, Last & Francis, 1988). De reținut DSM-IV-TR recunoaște caracterul fizic sau somatic al simptomelor anxioase la copii. În cadrul acestei populații, anxietatea generalizată se manifestă prin îngrijorare excesivă/pervasivă plus unul din următoarele simptome: agitație, fatigabilitate, iritabilitate, probleme de concentrare, tensiune musculară sau probleme de somn (adoarme greu sau are un somn superficial). Din cauza acestor simptome, este ușor de înțeles de ce mulți copii cu anxietate generalizată sunt diagnosticați greșit cu ADHD. Atenție Câteodată, copiii cu anxietate generalizată
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de dispoziție (tulburări a căror caracteristică dominantă este perturbarea dispoziției) în două mari categorii: tulburări depresive (depresie majoră și distimie) și bipolare. De reținut DSM-IV-TR nu consideră depresia o tulburare infantilă, dar face distincția între criteriile de diagnostic pentru copii (iritabilitate în loc de stare de deprimare sau tristețe și caracteristici diferite în ceea ce privește durata) și criteriile pentru adulți. De reținut Tulburările bipolare se disting de cele depresive prin dispozițiile extreme -maniacală, hipomaniacală - și starea de depresie, combinația între acestea fiind exprimată de prefixul
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
fi persistat o perioadă de 2 săptămâni. Durata medie, atât la copii, cât și la adulți, este de 4 luni. Diagnosticul de tulburare depresivă majoră presupune: 1) o stare de deprimare manifestată prin anhedonie (afectivitate pozitivă scăzută) la adulți și iritabilitate la copii sau 2) pierderea interesului sau plăcerii legate de activitățile cotidiene. DSM-IV-TR precizează că, pe lângă unul dintre aceste simptome, individul trebuie să mai prezintă încă patru simptome adiționale dintr-o listă de șapte posibile: pierdere sau creștere seminificativă în
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de concentrare și idei sinucigașe recurente. Sentimentul este pervaziv, iar simptomele, adesea zilnice, sunt intense. Diagnosticul de distimie (depresie minoră) se pune dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: Se observă o stare de deprimare pervazivă (pierdere a interesului, anhedonie) sau de iritabilitate (la copii) vreme de cel puțin 2 ani (1 an la copii). Depresia este însoțită de cel puțin două din cele șapte simptome menționate mai sus. În cursul celor 2 ani (1 an la copii), nu s-a constatat nici o
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
modul de manifestare a simptomelor la diferite grupe de vârstă. În plus, pot apărea variații în ceea ce privește factorii de stres ambientali ce se fac simțiți în diferite stadii de dezvoltare. În ediția revizuită din 1994 a DSM, a fost adăugat criteriul iritabilității ca și simptom definitoriu al depresiei la copii. De reținut Pentru a facilita diagnosticul, la copii, iritabilitatea este descrisă ca o proastă dispoziție ce se manifestă prin accese de furie și toleranță scăzută la frustrări. În aceeași ediție a DSM
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de stres ambientali ce se fac simțiți în diferite stadii de dezvoltare. În ediția revizuită din 1994 a DSM, a fost adăugat criteriul iritabilității ca și simptom definitoriu al depresiei la copii. De reținut Pentru a facilita diagnosticul, la copii, iritabilitatea este descrisă ca o proastă dispoziție ce se manifestă prin accese de furie și toleranță scăzută la frustrări. În aceeași ediție a DSM, s-a modificat și durata simptomelor la copii (1 an pentru distimia infantilă, 2 ani la adulți
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
a numit reacția acestor copii hospitalism. Depresia la copiii mici și preșcolari Recent, cercetătorii au constatat că și la preșcolarii în vârstă de 3 ani pot apărea unele din simptomele și caracteristicile clasice ale tulburării depresive majore (anhedonie, tristețe sau iritabilitate, semne neurovegetative). La copiii mici, depresia se poate manifesta prin pierderea apetitului, lipsa de somn (simptome vegetative), întârzieri în dezvoltare (mers, vorbit, obiceiuri legate de toaletă), coșmaruri și frici nocturne. În acest stadiu, cazurile mai grave pot prezenta și mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Harold & McGuffin, 1998). Printre factorii ambientali stresanți pentru copii se numără conflictele familiale, un stil problematic adoptat de părinți în educație și respingerea din cercul celor de aceeași vârstă. În copilărie, simptomele de depresie pot lua forma acuzelor somatice, a iritabilității și a izolării sociale și se asociază cu tulburările de comportament, ADHD și tulburările anxioase (DSM-IV-TR). Adesea, copiii depresivi au un nivel scăzut de stimă de sine și sunt foarte autocritici. Rezultatele lor școlare sunt, foarte frecvent, slabe, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
rapoartelor și a măsurătorilor făcute prin observație. De asemenea, copiii și adolescenți nu își dau întodeauna seama că ceea ce simt e o depresie sau nu reușesc să își exprime bine sentimentele. La copii, depresia se manifestă de multe ori prin iritabilitate, adică prin reacții de agresivitate verbală și fizică, și, prin urmare, se întâmplă să fie greșit diagnosticată ca și tulburare de comportament. Tratament Medicație Rolul medicației în tratamentul depresiei și avertismentele recente în acest sens au fost deja discutate, așa că
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Geller și Luby (1997) exemplifică și principalele caracteristici ale unui episod maniacal la copii și adolescenți, prezentarea de mai jos bazându-se tocmai pe aceste informații. În copilărie, episoadele izolate sunt rare, mai probabile fiind trecerile rapide de la euforie la iritabilitate. Sentimentul de grandomanie sau stima de sine exagerată și absolut nefundamentată îi poate face pe copii să creadă că li se spun lucruri greșite sau că ei sunt deasupra regulilor. În perioadele de manie, unii elevi își imaginează că vor
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
apare în diagnosticarea cu tulburare bipolară la copii este distincția între manie și ADHD (p. 4). Dacă ne uităm la lista criteriilor de diagnostic pentru manie, putem vedea că aproape jumătate dintre acestea (nevoie scăzută de somn, logoree excesivă, distractibilitate, iritabilitate) sunt simptome care apar și în cazurile de ADHD. Geller și colegii săi (2001) au revenit asupra definiției dată maniei în DSM-IV și au găsit două caracteristici esențiale ale acesteia (euforia și grandomania) pe care le-au combinat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
adolescenții care nu au tolerat litiul au avut recidive în următoarele 18 luni (Stober, Morrell, Lanpert & Burroughs, 1990). De reținut Spre deosebire de stările de euforie ce caracterizează tulburarea bipolară la adulți, mania la copii se poate manifesta prin accese distructive și iritabilitate. În cazurile de debut precoce al tulburării bipolare (înainte de pubertate), apar schimbări de dispoziție rapide și iritabilitate, ADHD și tulburarea de conduită ca și comorbidități sau simptome care imită îndeaproape aceste tulburări. În cazurile de debut tardiv al tulburării bipolare
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
1990). De reținut Spre deosebire de stările de euforie ce caracterizează tulburarea bipolară la adulți, mania la copii se poate manifesta prin accese distructive și iritabilitate. În cazurile de debut precoce al tulburării bipolare (înainte de pubertate), apar schimbări de dispoziție rapide și iritabilitate, ADHD și tulburarea de conduită ca și comorbidități sau simptome care imită îndeaproape aceste tulburări. În cazurile de debut tardiv al tulburării bipolare (în adolescență), primele manifestări tind să fie bruște și acute. Adesea, totul începe cu un episod de
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
de un stabilizator de dispoziție. În plus, folosirea stimulentelor pentru simptome asemănătoare celor de ADHD la un copil cu tulburare bipolară poate exacerba simptomele de manie (NIMH, 2001). Verificați-vă cunoștințele La copii, dispoziția depresivă se manifestă adesea prin plâns. iritabilitate. tristețe persistentă. oboseală. Dubla depresie este o depresie care durează de două ori mai mult decât în mod obișnuit. o distimie care se transformă în depresie majoră. manifestarea a două episoade de depresie unul după celălalt. un episod unipolar urmat
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
și dezechilibru electrolitic, caz în care se poate impune spitalizarea. Rata mortalității la cei care necesită internare este ridicată (10%) din motive de suicid, înfometare, dezechilibru electrolitic sau alte complicații medicale (APA, 2000). Comorbidități Anorexia nervoasă se asociază cu depresia, iritabilitatea, anxietatea, izolarea socială și insomnia. Sunt frecvente, de asemenea, caracteristicile obsesiv-compulsive, anorexicii fiind preocupați de mâncare (APA, 2000). La tipul bulimic, apare și lipsa de control asupra impulsurilor, la fel ca și în cazul comorbidităților induse de abuzul de substanțe
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
în exces). Din cauza sentimentului de vinovăție și rușine, bulimicii pot să treacă neobservați un timp. Hiperfagia are loc, de obicei, în intimitate, iar mâncarea este consumată rapid. Circumstanțele precipitante ale acestor episoade sunt sentimentul de depresie, factorii de stres ambientali, iritabilitatea, tensiunea și foamea (datorată lipsei de hrană). De reținut Fiecare tulburare de alimentație are două tipuri. În cazul anorexiei nervoase, distincția se face în funcție de modul în care este menținută greutatea sub nivelul normal (tipul restrictiv și tipul bulimic). În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
sațietate decât în mod normal (Wooley & Wooley, 1985). Consecința este că bulimicii intră într-un cerc vicios: foamea devine mai puternică și astfel crește riscul repetării episoadelor de hiperfagie-eliminare. De reținut Ciclul bulimic începe cu o stare de tensiune sau iritabilitate care determină o puternică dorință de a mânca. Apoi, individul își pierde controlul și urmează episodul de hiperfagie. În final, bulimicul se simte vinovat, deprimat și prea plin, așa că va compensa scăpând de hrana îngurgitată (prin eliminare sau nu). În urma
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
acestei tulburări este incapacitatea de a mânca în mod corespunzător, ceea ce duce la incapacitatea de menținere a unei greutăți normale sau la o pierdere substanțială în greutate. Debutul trebuie să se situeze înainte de vârsta de 6 ani. Dintre manifestări, menționăm iritabilitatea, izolarea și întârzierile în dezvoltare. O relație nesănătoasă cu părinții poate agrava boala, iar abuzul și neglijarea pot fi factori predispozanți. Nedezvoltarea corespunzătoare a copilului stă la baza a 1-5% din cazurile de internare a sugarilor. Cercetările au arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
pot avea efecte negative grave asupra fătului. Aproximativ 33% dintre copii ai căror mame consumă mult alcool se nasc cu sindrom alcoolic fetal (SAF). Manifestările clinice ale acestei afecțiuni sunt dezvoltarea încetinită și disfuncția sistemului nervos central (retardare mintală, hiperactivitate, iritabilitate), la acestea adăugându-se trăsăturile faciale neobișnuite (buză inferioară subdezvoltată, nas turtit, distanță mare între ochi) care devin mai puțin pronunțate o dată cu vârsta, chiar dacă deficitele cognitive se mențin. De reținut Factori de risc ai retardării mintale pot fi diferite afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
firi sensibile, predispuse la nervozitate, iar perioadele de îngrijorare sînt îndelungate. În mod obișnuit, printre simptomele anxietății se numără tensiunea motorie (de exemplu, neastîmpăr, tremurături sau tensiune musculară) și supraexcitabilitatea (sentimentul de încordare sau de a sta ca pe ghimpi, iritabilitate sau dificultate de concentrare). Neliniștea și anxietatea de lungă durată pot genera o stare de oboseală permanentă, cefalee, tulburări epigastrice și insomnie. STUDIU DE CAZ Datele pacientului Dna G. este o femeie de 30 și ceva de ani. Este căsătorită
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]