1,594 matches
-
cum zicea popa Marx.“ Dar nu, uite, nu. Afară soarele străluce, nu suntem decât într-o luni de aprilie, poate 3, poate 23, zi care îi aduce aminte de o fată și de un liceu și de obicicletă. Așa că: nici o iritare, deloc. Domnul recepționer poliglot are chef să răspundă, politicos, la întrebări oricât de nepoliticoase. Dacă îți face plăcere, Tirbușon, pot să repet. Veacul de fier, prin nefasta sa asprime. Veacul de plumb, al răutății generalizate. Al întunericului, din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ani, o stație intermediară. Autobuzul frână, gâfâind, în dreptul unui refugiu cochet, din panouri de sticlă verde. Se vedeau două bănci și mormane de cârpe, hârtie, sârmă. Coborâseră câțiva pasageri, se urcaseră alții, aglomerația aceeași, ca totdeauna. Hârca nu pornea. Brusc, iritarea unui nou pasager, agățat de scară. „Ce faci, blegule, nu vezi că urc?“ Blegul era un bondoc, într-o scurtă de stofă aspră, cenușie, cu o față rotundă și palidă. Deschisese ochii uimiți, nu răspunse. Se dădu la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ale noastre căpătaseră greutatea realității, dar tot nu aveam nici o idee unde era. Tom mai trecuse prin clipe asemănătoare cu sora lui și, deși era la fel de îngrijorat de soarta ei ca și mine, preocuparea lui era temperată de epuizare, de iritare, de anii de dezamăgiri și regrete. — E cea mai iresponsabilă persoană pe care am cunoscut-o vreodată, a spus el. Lucy abia începe să se obișnuiască aici, cu noi, și acum, după atâtea nenorocite de luni, sună să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ipocrită. Și nu e cinstit, față de nici unul dintre noi. Poftim ? Connor se freacă mecanic pe față. Emma, ce spui tu aici ? Că vrei să... să... — Vreau să ne despărțim, zic, cu ochii la covor. — Glumești. — Ba nu glumesc ! spun cu iritare bruscă. Nu glumesc deloc, OK ? — Dar... e ridicol ! E ridicol ! Începe să se plimbe nervos prin cameră, ca un leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ca la ușa cortului. Dar, dacă recunosc adevărul, poate că o să se ofuscheze și-o să plece nervos. Așa e, spun. Am o Întâlnire. Urmeză o tăcere absolut șocată. — Nu-mi vine să cred, spune Connor, clătinând din cap și, spre iritarea mea, se lasă să cadă pe zidul grădinii. Mă uit rapid la ceas. Opt fără trei minute. Shit ! — Connor... — Mi-ai spus că nu e vorba de alt bărbat ! Mi-ai promis, Emma ! — Pentru că nu era ! Însă... acum e. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dispreț. Nu credeți că ăsta e doar un pretext al bărbaților, pentru a le dicta femeilor ce să creadă că-și doresc ? Nu cred, spune Jack, pe același ton plăcut, dar chipul Îi e străbătut razant de un licăr de iritare. — Destul de multe companii au Încercat să se reorienteze brusc către alte piețe, fără succes. Ce vă face să credeți că nu veți păți și dumneavoastră același lucru ? — Sunt Încrezător, spune Jack. Dumnezeule, de ce-o fi În halul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune povestașul, și au închinat Să trăiască împăratul și vizirul, și închinând au sorbit filigeanul ca altă băutură... Venise devreme primul asalt al iernii, acela din care, de obicei, natura nu-și mai revine. Răceala își spunea cuvântul crescându-mi iritarea, dimineața flaconul indecent cu picături de nas tronând pe noptieră mă coboară pe scara evoluției spre protozoare, nu mai văd rostul de-a mă bărbieri, spăla pe dinți, da cu aftershave, dezodoriza - pentru cine, dacă nu simt -, totuși o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ea, apoi îmi mut privirea. — La ce te uiți? spune, în clipa în care apare o reclamă la Cola light. — Mă uit la Cafeaua de dimineață, îi răspund. Acuma vine rubrica de sfaturi financiare. — Ce? Chipul i se încrețește de iritare. Bex, dă pe altceva. Vrea să ia telecomanda, dar eu o înșfac înaintea ei. Nu! zic, uitându‑mă fix la ecran. Vreau s‑o văd. Muzica familiară de la Cafeaua de dimineață izbucnește zgomotos dinspre ecran, în clipa în care apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
E cineva la ușă. Vorbim curând! Pun receptorul jos și‑mi îngrop capul în mâini. — Ce mă fac? zic deznădăjuită. Ce mă fac, Suze? Nu pot să le spun c‑am fost dată afară. Pur și simplu nu pot. Spre iritarea mea, simt lacrimile scăldându‑mi ochii. Sunt așa de mândri de mine. Și eu nu fac altceva decât să‑i dezamăgesc tot timpul. — Ba nu‑i dezamăgești! se oțărăște Suze la mine. N‑a fost vina ta că ăia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ordone încetarea acestora. Liu habar nu are în ce s-a băgat. Nici un istoric nu poate să înțeleagă cum de a putut să fie atât de ignorant un om sclipitor de inteligent precum Liu. Cum e posibil să nu vadă iritarea lui Mao? Nu pot exista decât două explicații. Una este aceea că e atât de modest, că nu se percepe pe el însuși ca fiind o amenințare pentru Mao. Cealaltă e că este atât de sigur pe el, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar fi trebuit să alunece, draperia era la tot nemișcată, dar Între degetelele dureros Înțepenite de artroză se trezi cu unul din ciucurii prăfuiți. În clipa când se pregătea să-l arunce cât colo, Își aminti că celălalt Îi pândește iritarea, zâmbi și Îl așeză cu grijă pe pervazul lat de lemn negru al ferestrei. — ...Ț-am zis, toarășu’ academician, că nu e cazu’ să te deranjezi! N-am nevoie de mai multă lumină, că văd! Văd Încă destul de bine! râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
după logodnă. Hermann era atât de protector și Înțelept, parcă nu se Întorsese dintr-un măcel! Despre trecut, nici al meu, nici al lui, n-am vorbit niciodată. Au venit copiii, aveam o altă familie, nu mă mai simțeam singură. Iritarea din vocea ei s-a diluat. El Înregistrează cu ușurare schimbarea. De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă și imprevizibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu ușurare schimbarea. De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă și imprevizibilă. A trecut de mult faza plânsului În pat, după ce fac dragoste, e drept și că fac tot mai rar. A rămas această iritare pe care nu vrea să și-o controleze, chiar dacă peste vreo oră, două are să se scuze, depresia lasă urme pe viață, știu că tu mă Înțelegi. * — Dar, după moartea lui Hermann, au fost anii mei cei mai dificili, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aproape la fel de liniște ca În parc, pentru că foarte rar trec mașini, publicul de la concert a plecat de mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca de obicei, că este convențional și arhaic. Iar Christa Întârzie să-i spună că iritarea ei e provocată de faptul că nu Își mai aduce aminte exact unde a parcat mașina; nervozitatea lui n-ar face decât s-o sporească pe a ei. Și, pe măsură ce nu Își recunoaște mașina În șirul nesfârșit de lângă grilajul parcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ei e provocată de faptul că nu Își mai aduce aminte exact unde a parcat mașina; nervozitatea lui n-ar face decât s-o sporească pe a ei. Și, pe măsură ce nu Își recunoaște mașina În șirul nesfârșit de lângă grilajul parcului, iritarea i se transformă În panică și vocea i se ascute. Iar el, deși nu Își dă seama de noile motive ale neliniștii ei, Îi răspunde cu vocea Împăciuitoare pe care o folosește ori de câte ori Încearcă să o liniștească: — S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
micul dejun singur și gol, doar cu o manta aspră aruncată pe el. Perspectiva de a relua tot protocolul unui mic dejun simandicos, în compania soției sale de care aproape că uitase cu totul, îi stârnea deja o stare de iritare. Dar trebuia să se grăbească. Peste o oră avea să ordone încolonarea. Convoiul se forma la marginea Bucureștiului, aproape de râul Colentina. Privi, pentru ultima oară, apele Dâmboviței săltând ca o apă vie sub soarele puternic, iarba și sălciile de pe maluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
moderne de confort, un complex care să fie un loc de pelerinaj apreciat și un mediu pe care el să-l poată controla. Sampath își privi tatăl. Oare auzea bine? Văzând ce față făcea Sampath, domnul Chawla se umplu de iritare. — Ce privire ridicolă de incredulitate exagerată! Și-ai face bine să pui mâna să-nveți niște filozofie și niște religie, îi spuse. Oamenii o să se sature rapid pentru că nu ești în stare o discuție la un nivel mai profund. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
îi exprima exact gândul: că Belinda era o isterică în căutare de atenție, care e chitită să le dea viața peste cap la modul cel mai serios cu putință. Numai că expresia de pe fața lui David nu era una de iritare, ci de profundă îngrijorare. —E vorba de Jake. Nu s-a întors acasă aseară. Fiona a analizat informația preț de câteva secunde. Nu era sigură ce sentimente îi trezise, dar, cu siguranță, panica sau ceva similar nu se aflau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
normal, menstruația i se declanșa cu regularitate de ceas elvețian. În plus, nu știa exact de ce, dar Alison se simțea... ei bine, cumva altfel. Și-a pus ambele mâini pe sâni și a apăsat. Senzația a fost una de ușoară iritare. Ceea ce era un semn bun. De asemenea, în cursul dimineții, femeia resimțise o ușoară stare de vomă, dar nu-și dădea seama dacă nu era vorba decât de efectul temerilor cu care se lupta. Ai grijă, fetițo, a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
negrul Suilem și apoi, ca și când ar fi întors spatele trecutului, se răsuci pe călcâie și începu să coboare în urma familiei sale. Malik-el-Haideri își termină țigara în timp ce privea tulburat ușoara legănare a șoldurilor femeii, apoi aruncă mucul cu un gest de iritare și o urmă fără grabă. îl văzu odată cu primii zori și crezu că-l înșală vederea, dar pe măsură ce se apropia își dădu seama că era „ceva“, nu știa ce, ceva ce abia se profila pe câmpia netedă ca în palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ale portarilor și funcționarilor și urcă fără grabă cele cinci trepte de marmură ale impunătoarei intrări, unde, de o parte și de alta, făceau de gardă doi soldați înarmați cu pistoale-mitralieră. Când Madani dispăru, Gacel traversă iarăși strada, spre evidenta iritare a polițistului, care nu încetase să-l observe cu coada ochiului: — Ăsta a fost ministrul? îl întrebă. — Da. El era... Și ți-am spus să te cari! Lasă-mă în pace! — Nu! tonul targuí-ului era tăios, hotărât și amenințător. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
orchestre simfonice din oraș, că viața lui curge printre liniile magice ale portativului, cine știe dacă nu și În căutarea inimii profunde a muzicii, pauză, sunet, sistolă, diastolă. Încă marcată de eroarea din sistemul de comunicare de stat, dar fără iritarea pe care o Încerca pe când venea Încoace, moartea privește chipul adormit și se gândește vag că acest bărbat ar trebui să fie deja mort, că această respirație lentă, inspirând, expirând, trebuia să fi Încetat, că inima pe care o protejează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se culca, Întrucât călătoriile cu taxiul, chiar scurte, nu-i făceau deloc bine la sănătate. Se duse În bucătărie să pună un pic de mâncare câinelui, pregăti un sendviș pentru el, pe care-l Însoți cu un pahar de vin. Iritarea Îi trecuse În cea mai mare parte, dar sentimentul care Îi lua locul Încet Încet nu era mai liniștitor. Își amintea fraze pe care le spusese femeia, aluzia la ambiguitățile care Întotdeauna se plătesc și descoperea că toate vorbele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la mine sau la tine, acolo unde nu era nimeni în dimineața respectivă, iar Udi oftează, aș fugi cu tine și acum dacă aș putea, Noam, așa îi plăcea să mă alinte pe vremuri, într-un amestec de afecțiune și iritare, pentru că eu pe vremea aceea eram încă destul de plată și purtam părul scurt, așa că de la depărtare păream doi băieți. Dacă vrei cu adevărat, poți, continui eu, Udi, concentrează-te, fă un efort, iar el mă privește aproape cu milă, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
e foame? m-a întrebat ea în timp ce își sorbea ceaiul fierbinte. Nu prea. Asta din cauză că ești la spital, spuse Midori, cuprinzând încăperea cu privirea. Așa se întâmplă când nu ești obișnuit cu spitalele. Mirosul, zgomotele, aerul închis, chipurile pacienților, emoțiile, iritarea, dezamăgirea, durerea, oboseala - toate acestea sunt cauza, cu siguranță. Ți se adună toate în stomac și-ți taie pofta de mâncare. După ce te obișnuiești, nu mai e nici o problemă. În plus, nu poți îngriji o persoană bolnavă dacă nu mănânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]