1,453 matches
-
nu-și va atinge scopul. Autorul e - fără îndoială - un om de bunăvoință, care suferă sincer pentru descreșterea importanței meseriei sale, dar, din păcate, nu are un condei sobru. Tonul ales nu e cel bun: e un ton de ins iritat, deprins să se lamenteze, să alcătuiască memorii către autorități. Cred că Valeriu C. Neștian ignoră un lucru important: acela că „articolele de atitudine” se scriu cu subiecte ce ne stau la inimă, dar nu chiar foarte aproape de ea. Altfel, în loc să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
foarte largă printre intelectuali. O bună parte dintre aceștia o ascultă cu maximă atenție și-o aprobă; alții însă, din contra, o ascultă ca s-o acuze de neînțelegerea adevăratei situații din țară. Există și o a treia categorie, cei iritați că nu ocupă nici un loc în cronicile ei politico-literare, gata să spună că „e cam gaga” (părerea lui Cristian Teodorescu, aflat azi în trecere prin Bacău). *Surpriză de proporții: „Europa liberă” a transmis un „interviu” (luat prin telefon) cu Dan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
iar regele i-a dat cu ce să-și plătească datoriile. Reputația lui n-a sporit nici așa, suferea din pricina asta, și stabilirea unui guvern după voia lui nu i-a adus nici mulțumire, nici onoare. Se simțea din pricina aceasta iritat, dar mai ales mâhnit. Când s-a format guvernul Laffitte, a sperat să devină ministru al instrucțiunii publice; i-a fost preferat Mérilhou, care nu era decât un animal vorbitor. L-a atacat la tribună, numindu-l un ministru novice
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
face bine ce face, nici de dulcea ei magie, nici de virtutea ei. Aproape că voia să-ți răneas că întâi inima, pentru a-și prilejui apoi plăcerea și mira colul de a te vindeca. Când plângeai sau te arătai iritat, îți spunea cu o exasperantă clemență: „Vino, și te voi vindeca.“ Și a și reușit să-i vindece pe câțiva, pe cei mai mulți. Toți prietenii ei, cu foarte puține excepții, au fost la început îndrăgostiți de ea. Avea mulți prieteni și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
politicos la rândul meu, am crezut că săvârșisem cine știe ce mare greșeală, fie presupunând intenții pe care autorul nu le avusese, fie citând într-un fel inexact, fie făcându-i vreun reproș nemeritat. Mare mi-a fost însă mirarea când autorul iritat mi-a adus la cunoștință cu ce anume greșisem față de el! În ceea ce mă privea, Domnului de Pradt puțin îi păsa de lucrarea lui, de tot răul pe care îl spusesem despre ea, era furios din cauza tonului familiar al criticii
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
tutun împotriva insectelor, fără ca prin această strategie să-și găsească confortul. În acest moment cade fraza care a fost ulterior decupată și utilizată de numeroase ori în diverse contexte. „Îmi arde toată pielea ; nu pot adormi ; sunt ame- țit, nervii iritați. Simț enorm și văz monstruos. Lumânarea îmi dă drept în ochi... Mă scol s-o mut și apoi m-așez la loc.” Contextul este cel al unei stări de iritare amplificată de oboseală în urma unei călătorii incomode cu trenul și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
4) Costache Mihai (idem); 5) Bleoju Anton (idem); 6) Iliescu Gheorghe (idem)”. Cum cei șase aveau În continuare situația incertă din punct de vedere polițienesc și nu se putuse face nimic În intervalul cuprins Între 30 aprilie - 7 mai 1877, iritatul prefect de Fălciu Theodoru Îl somase pe polițai cu categorica adresa nr.3299, În acest fel: „Motivat de o nouă telegramă ce am mai primit dela D-l Comandant al Regimentului II de Artilerie din București (...) vă repet pentru ultima
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
încercând să-și dea seama care ar fi produsul cel mai convenabil, străduindu-se în același timp să nu stea în calea adolescenților care se tot foiau în zonă. De fapt, un număr considerabil de cumpărători erau de-a dreptul iritați sau chiar zăpăciți de foială și, înainte de a se hotărî, se opreau din căutare și plecau cu mâinile goale. Era o formă ușor diferită de efectul îmbrâncirii; cumpărătorii nu se ciocneau chiar, dar erau deranjați. Se putea vedea clar pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
care se află o femeie și să te aștepți să stea prea mult acolo. Uitați-vă puțin la expresia cumpărătorilor de pe culoarele aglomerate dintre rafturile magazinelor - și vă veți aminti că, dacă s-au ciocnit de câteva ori, au devenit iritați. Iar cumpărătorii iritați nu zăbovesc; de fapt, de cele mai multe ori părăsesc terenul înainte de a cumpăra ceea ce și-au propus. Comercianții trebuie să aibă în vedere acest aspect, când decid unde să plaseze un produs sau altul. De exemplu, în raioanele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
o femeie și să te aștepți să stea prea mult acolo. Uitați-vă puțin la expresia cumpărătorilor de pe culoarele aglomerate dintre rafturile magazinelor - și vă veți aminti că, dacă s-au ciocnit de câteva ori, au devenit iritați. Iar cumpărătorii iritați nu zăbovesc; de fapt, de cele mai multe ori părăsesc terenul înainte de a cumpăra ceea ce și-au propus. Comercianții trebuie să aibă în vedere acest aspect, când decid unde să plaseze un produs sau altul. De exemplu, în raioanele de cosmetice din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
au fost amplasate la intrarea în magazin (reducând personalul, normal). Rezultatul a fost că timpul de așteptare la rând a crescut. Mai mult, dintr-o dată a devenit foarte greu de găsit un angajat în raioane. În plus, mulțimea de clienți iritați care așteptau să plătească le dădeau impresia celor care intrau că magazinul era plin-ochi. Per total, economisirea câtorva salarii a generat foarte multe dezavantaje costisitoare care trebuiau depășite. Această ecuație apare mereu în lumea comerțului cu amănuntul din ziua de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
cei peste 22 de ani pe care îi am în relația cu băncile. Întotdeauna persoanele juridice au prioritate la casă, însă de data aceasta nu m-a chemat nimeni în față ceea ce m-a făcut să mă simt rău, nemulțumit, iritat. Însă prin situația aceasta, Dumnezeu mi-a oferit o lecție pe care nu o voi uita toată viața! Stăteam la rând și cercetam fiecare persoană cu privirea ... vedeam și auzeam tot felul de probleme cu care se confruntau concetățenii mei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lui Hegel, cu titlul Menschwerdung Gottes. Eine Einführung in Hegels theologisches Denken als Prolegomena zu einer künftigen Christologie (Întruparea lui Dumnezeu. Introducere în gândirea teologică a lui Hegel, prolegomene pentru o posibilă cristologie). Când reparcurg această carte, mă simt încă iritat văzând câtă muncă am depus pentru studierea istoriei dogmelor cristologice în Biserica antică și în teologia medievală și cât de puțin s-au ocupat de această chestiune cei cărora le place să se prezinte ca apărători ai ortodoxiei. Dar în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a obține de la el informații. A fost introdus de Țurcanu în camera 4-spital, unde a fost torturat de Virgil Bordeianu, Alexandru Mărtinuș, Titus Leonida, Nicolae Călin Zaharia, dar mai ales de Țurcanu, care l-a chestionat asupra atitudinii sale legionare. Iritat că un coleg deținut l-a luat la întrebări, Voinea l-a înfruntat, provocând bătăile. A petrecut jumătate de an în camera 2, în care era șef Titus Leonida, iar la începutul lui 1951 a fost pus de Țurcanu să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aveau loc, cel mai adesea, la umbra Arcului de Triumf, într-o clădire în care își avea reședința primul-ministru sîrb Pașici, un bătrîn frumos, cu barbă mare ca a zeului Neptun, al cărui trident îl vîntura pentru "Quos ego"-urile, iritate adresate deopotrivă adversarilor învinși, și colaboratorilor săi de la Zagreb și Ljubljana. Cum nu se prea descurca în franceză, el se avînta vorbind de preferință germana. În fond, acest inginer, cu capul pe umeri, se arăta mult mai lipsit de reflexe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
din Maieru, de lângă Bistrița nordului ardelenesc, Liviu Rebreanu „reușește” primul roman cu adevărat modern și „stabil”, „rezistent”!...Ă Dar... ce a fost Înainte de cel de-al doilea exil al meu, Înainte de a mă hotărî să-l urmez; deloc senin, Întristat, iritat mai ales nu de „camarila politică comunistă” - ce ea Însăși intra În faza finală, ultra-reacționară, Încercând să nimicească Tradiția românească, Satul, Biserica și Cultura -, ci de mediile literare și culturale care nu au știut sau nu au putut, imitându-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
bună stare fizică și morală pozitivă, răspunzând astfel bunăvoinței „gazdelor sale”, extrem de atente la orice fenomen de ingratitudine, de dispreț sau nemulțumire cât de vagă la orice ține de ordinea lucrurilor din „noua patrie”. Dar, spre surpriza mea tot mai iritată, mai neliniștită, eu - Împreună cu cohorta „cârjelor” mele sentimentale și raționale, reflexele mele ideatice, ideea mea despre libertate și artă, despre istorie și suferință, despre demnitate și zei! - continuam, la modul aproape „imbecil”, să viețuiesc ca și Înainte, deși „eul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri culturale ultra-orgolioase, Își făcuse deja, ajutat și de amicul Țepeneag, câteva relații literare interesante, pregătea o teză de doctorat cu faimosul hermeneut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
faptul că a ocazionat, la edituri periferice occidentale și În general prin traduceri făcute În țară, respinse oriunde de orice editură vestică, apariții doar a autorilor români clasici morți. Or, Vestul cultural nu e interesat, oricât am fi noi de iritați, de clasicii unor literaturi de la marginea Europei; el, Vestul, se ocupă, În editurile lor și În cercetarea critică În primul rând de proprii lor clasici și apoi, pentru a-și păstra statutul de capitală a culturii europene, și de unii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de o prestigioasă statură profesională și civică. Surpriza noastră a fost mare când distinsul și efervescentul critic a refuzat, ba s-a arătat chiar contrariat de inițiativa noastră!... Am aflat apoi că acesta era și „tonul” În grupul doamnei Lovinescu, iritată probabil că noi condiționam calitatea de membru al Uniunii de „două cărți publicate la o editură profesionistă, Însoțite de ecouri critice aferente”. Or, D-sa nu publicase nici o carte, eforturile ei critice, de un bun nivel teoretic și analitic, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literare. (În ultima discuție pe care am avut-o cu bunul prieten al Ninei Cassian, în primii ani după revoluție, deplângând starea precară a literelor, „Croh” lasă să lunece o remarcă nostalgică față de cultura și literatura din epoca comunistă. La iritata mea replică cum că, în ciuda stării dificile a literaturii post-decembriste, ea nu putea fi totuși comparată cu „mizeria culturii trecute, comuniste”, „Croh” s-a strâns înfrigurat în pardesiul lui și s-a despărțit iute de mine!...Ă Iată exemple care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei care se închină puterii și banului. Zeități vechi, dominatoare, în fața cărora - a simbolului lor! - Moise, după un timp îndelung petrecut pe munte, printre stâncile de care se lovea vocea, clară pentru el, a Celui „unic și nevăzut”, a spart, iritat el însuși ca un zeu, tablele acelor legi care trebuiau, totuși, să ne susțină și îndrepte până azi, în ciuda atâtor legi noi și miraculoase privilegii ale tehnicii. „Ascultă de tatăl și de mama ta ca să trăiești mult și bine pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar scârbă de a sta la târguieli, adesea mizere, cu „tovarășii de la secție”! La reproșul lui Geo, ce luase subit aerul și tonul de „șef”, cum că Dimi (Dimisianu!Ă făcuse „treaba” în locul meu, am replicat, poate un pic cam iritat sau arogant, că-i mulțumesc și că sper că o va face și săptămâna viitoare. Geo, stând în picioare în dosul biroului său, în amplul și luxosul lui imobil din Bdul Ana Ipătescu (pe care, în absența mea de la revistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
această ocazie, ca și în Biroul Uniunii apărasem revista, conform înțelegerii din „acea seară”, conform „contractului”, creându-mi uneori nu puțini inamici; cu atât mai mare stupoarea mea când Geo mă acuză, subit, că „nu muncesc”! Iar la replica mea, iritată, că nici el „nu prea muncește”, mi-a răspuns pe un ton impasibil că „el, ca șef, scapă acestor reguli!”. M-am întors atunci și, îndreptându-mă spre ușa de oglindă, capitonată a biroului, l-am anunțat că nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu un poem dedicat lui N.B. etc. etc., Adrian, la semnul lui Geo, ia cuvântul și, după câteva fraze convenționale despre „marele său talent” etc., revine, ca și „șeful”, asupra „ideii” că... „la o revistă trebuie să muncim!”. Uimit și iritat, i-am tăiat cuvântul și, destul de uscat deoarece mă așteptam în acea după-amiază la orice, i-am cerut și lui Pituț să-și spună părerea. Acesta însă, pe un ton de inimitabilă sinceritate, s-a dezis scurt de Păunescu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]