1,431 matches
-
nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă înfățișare. Devenise iritat pentru că la întrebarea « De ce în discuțiile particulare, cu foști colegi sau cunoscuți, bârfiți regimul?» i-am răspuns că nu am rostit niciodată, în fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu înțelegea, spunea că are «probe în acest sens», fără să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să trăiască numai printre legi și dosare. „Cine ești cu adevărat?” îl întrebă, dar el rămase mut. „Ești tânăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, îi spun eu. O să rămână uluit, iritat, el care e atât de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea întinse mâinile - culcată cum era - chemându-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră în somn. Era anul 1954. 21. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și ține seama de ea, deoarece autoritățile române au capacitatea și sunt îndreptățite să o facă. În schimbul de replici, fiind contrariat și neobișnuit cu asemenea situații, de a fi contrazis tocmai la Moscova, mareșalul devenise nervos și, pe un ton iritat (de parcă se certase cu mine), a pus întrebarea fatidică "Aceasta este poziția delegației române?" Mărturisesc că am fost pur și simplu siderat de această manevră, care îmi punea în discuție calitatea de a pune asemenea probleme, insinuând ori sugerând că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de dans. —Și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și ÎMPINGEȚI ÎNAINTE și ROTIȚI, zâmbiți, băieți, ZÂMBIȚI, ce mama dracului, și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și... OK, opriți muzica, OPRIȚI, OPRIȚI! Zdrăngănitul pianului s-a oprit treptat. —Brandon, a zis tipul mai în vârstă iritat. Scumpule? Ce faci cu legănatul? Eu vreau... S-a aplecat înainte și și-a scuturat umerii frumos, unduitor. —Și nu... Și-a clătinat stângaci jumătatea superioară de parcă încerca să-și facă loc prin mulțime. Îmi pare rău, Claude, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Răstignire Dragă Anna, Sper că o duci bine. Eu am avut o săptămână cumplită. Helen mi-a băut agheasma de la Knock și i-o promisesem Nualei Freeman, care a părut destul de iritată când i-am spus ce s-a întâmplat. Poți să i-o iei în nume de rău? Ea a fost foarte drăguță cu mine, aducându-mi cadou un DVD „pirat“ cu The Passion of the Christ atunci când a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spunem? —Ceilalți doi? a insistat. Cei doi care ar trebui să fie cu voi? —Eu... hm - mi-am întins capul spre Mitch, și el a rămas uitându-se cu gura căscată la mine. Fata, intrigată de reacția noastră, a zis iritată: — Patru într-o echipă. Văd doar doi. Oh. Oh! Hristoase! Așa e, desigur! Doar noi doi suntem. Tot douăzeci de dolari vă costă. E o gală de binefacere. — Sigur. I-am întins bancnota. Aveți mai multe șanse de câștig dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un Coran și merinde pentru drum. A sosit apoi luna dhul-hijja, cerul s-a acoperit de nori, iar nopțile au devenit mai răcoroase. Tatăl tău încă se îndărătnicea, petrecându-și zilele între dezrobitor și genovez, întorcându-se seara abătut sau iritat, preocupat sau senin, dar fără să scoată o vorbă în legătură cu plecarea. Apoi, dintr-odată, când erau mai puțin de două săptămâni până la Anul Nou, a fost cuprins de o febrilitate derutantă: voia să plece imediat, trebuia să ajungă la Almeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înfundat. — Majestatea Sa posedă în prea mare măsură simțul justiției pentru a accepta să condamne un om fără ca el să-și poată pleda cauza. Mai cu seamă dacă este vorba despre un membru respectat al breslei hamalilor. Sultanul se arătă iritat: — Nu mai e vorba de cumnatul tău, ci de tine, Hassan. Tu ești cel care a cerut surghiunirea lui Zeruali, la stăruințele tale i s-a poruncit să plece proscris în satul lui, și tocmai când se ducea într-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi ucis? Voi ajunge imperator? Eu? — Tu... Tu ai pus să fie luate din temple ofrandele și podoabele de aur și argint ale statuilor zeilor, iar apoi le-ai înlocuit cu altele, din cositor și alamă. — E adevărat, recunoscu Vitellius, iritat. Dar aveam nevoie de bani... Le voi pune pe toate înapoi la locul lor. — Ai luat birurile strânse la Formiae și la Colonia Suessa, iar creditorii te-ar fi linșat dacă nu te-ar fi apărat gărzile. — Și asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lături și intră în sală înaintea lui Proculus, clătinându-se pe picioarele umflate. Se așeză pe scrinul pe care stătea de obicei, lângă masa unde sclavii așezaseră deja farfuriile cu mâncarea pentru prânz. După cum vezi, Proculus, mănânc sănătos, spuse Manteus iritat, arătând spre cerealele și legumele fierte din fața lui. Proculus nu-i răspunse. Trecu încet prin fața statuilor de lemn ce purtau armele gladiatorilor. Se opri îndelung în fața celei care avea armele lui Titus, apoi se așeză lângă Manteus. Privi în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nimeni nu trebuie să râdă de tine fiindcă oferi jocuri de proastă calitate. Cine altcineva putea să-ți facă mai mare cinste, învățându-l pe un începător arta luptei într-un timp atât de scurt, dacă nu Proculus? Vitellius încuviință iritat. „Orpheus“, se gândi. „O să-l omor. O să-l omor la Ludi. Am învins la Bedriacum, ce-mi mai pasă de Antonius Primus? Pun pe cineva să-l otrăvească. Îl plătesc pe Manteus să-l omoare. Dacă moare Orpheus... Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și mi-e bun prieten. Tu nu-i cunoști, dar eu sunt convins că știu să-și supravegheze soldații. În plus, amândoi sunt adepții cultului lui Mithra, ca tine și ca mine. Oare asta nu-i de-ajuns? încheie Antonius iritat. Nu, nu-i de-ajuns. Spionii lui Vitellius sunt... Nu apucă să-și termine fraza. Calul se smuci atât de tare, încât Errius aproape căzu din șa. Deodată, vreo doisprezece oameni ieșiră din pădure și îi înconjurară pe Antonius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nesigură și ambiguă. Tampius Flavianus se așeză lângă Vedius Aquila. — Antonius Primus n-a venit. Am auzit că i s-a întins o cursă. Cred că din cauza rănii... — N-a venit? Vedius arătă nervos spre Via Decumana. — Uite-l, spuse iritat. Antonius înainta cu pași siguri, drept, cu atitudinea lui mândră care trezea admirația soldaților. Acum îl admirau și mai mult, pentru că Antonius se mișca dezinvolt, cu toate că avea umărul bandajat și brațul legat de gât. Zâmbetul lui sincer mai risipi tensiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în minte să întrebe o furnică roșie. Ce? Ridică mâinile înspre papagali. O să fie bine pentru mine? întrebă cu voce tare aerul indiferent. Furnica trecu repede mai departe, iar păsările-l ignorară. Și ce știa el însuși? Oh, se simțea iritat; n-ar fi trebuit să înceapă. Ce știi... Ce știi... Se urcase în copac să-și limpezească mintea, nu să și-o amețească. Și iată că își zădărnicea propriile ambiții. După câte se părea, doar cei care reușeau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
i se albise. — Ce-i cu tine? îl întrebă alarmată Pinky. — Mulțumesc de întrebare, reuși el să articuleze. Dar e mai bine să mergeți singuri. De ce e mai bine? îl întrebă Pinky exasperată. — Pentru că așa e, țipă tare și nervos, iritat subit de toate și de toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace... — Of, bine, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cea mai mică microparticulă, de la cel mai mic subatom, până la întregul univers. Nu-i fascinant să îți imaginezi că noi toți am putea exista înăuntrul spațiilor câtorva particule subatomice dintr-un alt univers, unul nebănuit de vast? Vultur-în-Zbor se simți iritat. — Ar putea fi o treabă foarte interesantă, spuse el brusc, dar nu văd legătura cu soarta surorii mele. — Dragul meu Vultur, îi răspunse domnul Jones, eu pur și simplu am încercat în felul ăsta, să-ți deschid ochii. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Când totul încetează să mai existe, același lucru se întâmplă și cu timpul. Așadar nu poate exista un moment de non-existență și nici un moment temporal de non-existență. — Ei bine, totuși a existat! îl contrazise Elfrida cu încăpățânare. — Draga mea, spuse iritat Gribb, cum poți pretinde că totul a încetat să mai fie timp de o secundă și, în același timp, spui că așa a fost? Termenul e legat de existență. Ne-ființa nu poate exista, prin urmare acel moment nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fel care arăta că e obișnuit cu asta. — Te conduc, a spus pe cel mai politicos ton. Unde stai? I-am spus șoferului, care făcu o pauză, apoi spuse surprins: —Sunteți sigură, domnișoară? Absolut. Uite, i-am spus lui Sebastian iritată, nu trebuie să mă conduci neapărat. Mă descurc. Probabil că nu avem același drum. —Ești sigură? Vreau să spun... Vocea i s-a stins.Taxiul ticăia în spatele nostru. Aș fi vrut să insiste și mi-am ieșit și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
vestimentară a trimișilor speciali. Stătea la distanță și se uita în jurul lui. — Asta ar fi chestiunea, este? zise el indicând Planeta plutitoare. Pentru care am venit, vreau să spun. Chestiunea se întâmplă să fie sculptura domnișoarei Jones, spuse Joe puțin iritat. Aș aprecia dacă ai vorbi despre ea cu mai mult respect, tinere. Tu nu știi cine sunt eu? a spus Tony Muldoon, nevenindu-i a crede. Nu-ți permit să-mi vorbești așa. Venele de la gâtul lui Joe se umflară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la gură. — Ce miros ciudat, a spus, mormăind. Ah, pe gât cu el. A băut whisky-ul dintr-o înghițitură și s-a uitat împrejur, zâmbind. Apoi, paharul i-a picat din mână. Ah, pentru Dumnezeu, James, a zis Belinda iritată. Uite ce dezastru ai făcut aici! Sticla spartă murdărea podeaua de lemn din jurul picioarelor lui James. Își coborî capul parcă pentru a se uita la asta. Apoi capul i s-a răsucit și a scos un sunet ca și când nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
rapidă“ nu oprește șoferul nu poate emite bilet. Dintre cei câțiva care merg până la capăt și au cumpărat bilete de la ghișeul autogării, unul remarcă Întârzierea care se produce pentru că n-am fost lăsați să ne urcăm mai devreme În autobuz. Iritat, U. V. Costel Îi explică: — Dacă te țin un sfert de oră În căldura asta, când te iau la frământat Încolo, la deal, pe la Străjel, te iei de vomitat și-mi faci o mie de mizerii prin mașină. Că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dacă pleacă alții, așa că ori vă faceți comozi, ori vă Întoarceți mai târziu. Proteste din toate părțile. Ei bine, n-o să meargă așa. Probabil că tipul nu Înțelege situația. —Scuzați-mă. Domnule? Mă fixă din nou, de data aceasta vizibil iritat. — E clar că sunt mulți care așteaptă să intre, dar e petrecerea de logodnă a prietenei mele și chiar are nevoie de mine. Dacă ați cunoaște-o pe mama ei, ați Înțelege cât de important e să intru. —Mmm, interesant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mândrie și bucurie. Avu nevoie de nu mai puțin de trei minute ca să-și vină În fire și de Încă două ca să-și aducă aminte că noi eram Încă acolo. —Robinson, am spus, pe un ton În mod evident mai iritat. R-O-B-I... — Știu cum se scrie, pufni el, cu un lătrat În toată regula. Da, din fericire pentru tine, te am pe listă. Altfel, În seara asta nu intră nimeni. —Mmm, a fost tot ce am reușit să Îngaim ca replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu Înainte de a auzi cum vocea Isabellei se transformă din plângăreață În răutăcios de rece. —Nu-ți dau bani buni ca să mă neglijezi și să mă abandonezi! șuieră ea. O, scutește-mă, Isabelle, spuse Sammy, părând mai degrabă epuizat decât iritat. Am ajutat-o cinci minute. Nu se poate spune că te-am abandonat. —Ei, cum crezi că m-am simțit când am rămas singură acolo, În timp ce băiatul meu a fugit să ajute pe altcineva? Din păcate, a trebuit să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
găsim un sistem În care numai una e pe fază, iar cealaltă se poate relaxa. Și apoi schimbăm. Știi? Am fost surprinsă s-o aud că e conștientă de tensiunile dintre noi, dar m-am bucurat că nu mai părea iritată. Sigur, sună bine. Nu-mi pot imagina că mâine vom avea timp de altceva decât de muncă, dar putem Încerca, să știi. Aparent, atât voia să audă. —Excelent. Sună excelent. Ne vedem mâine, Bette! Am privit-o cum Își strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]