1,368 matches
-
părerea de bine, îți mai îngreuiează încă sarcina vieții. Nu a fost lipsit de isteție muritorul acela care, pentru întîia dată, a observat că soarta nu este numai rea, ci și răutăcioasă: că ea n-aduce numai suferințe, ci te ironizează totdeodată într-un chip oarecare pe când ți le dă. Astfel s-a constatat de cătră chiar organele guvernului că învățămîntul merge foarte rău. Numărul celora cari, în anul acesta, au fost în stare a depune bacalaureatul e minim; ministeriul a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și noi, românii, tari în seria asta), cei din linie Duchamp, perverșii, sado-maso. Și, cum, nu există ceva între aceste extreme? Ba, da, ne asigură organizatorii, acel ceva al omului normal, al "majoritarului" se află în lucrările care demonetizează, care ironizează extremele și aici, în această categorie, conciliatoare, se află, zic ei, Dali (tocmai Dali, care nouă, dimpotrivă, ne apare ca plin de mai toate complicațiile libidoului imagistic). Și mai e ceva: oho! chiar la mijloc se situează marele artist fotograf
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînă la toamnă încă e; pegra are, și ea, tresăriri neașteptate. Tîrziu, în zori, spre Copou, am tăiat-o amîndoi prin Florilor și am fredonat stenic nepieritorul "Trăiască Regele!" Nu cumva îl auzirăm cîndva pe dl. ing. Cunescu, republican pur-sînge, ironizînd ideea monarhică? Mirare că partidul onorat acum, la domiciliu, de domnia sa, fuzionează cu partidul proletarilor cu ochi albaștri? Nu, nici o mirare: oricum, printre inițialele firmei d-sale se afla și un P.S. (chiar dacă și Democrat) mai mult decît elocvent. Cînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
își umplea interstițiile dintre fraze cu un ăăă, e-adevărat foarte frumos timbrat, dar cumva... excesiv. Din liniștea adormită a sălii se desprinse, brusc, un ăăă de fecioară întărîtată. Stupoare! Era poetul care altădată n-ar fi îndrăznit să-și ironizeze nici măcar propria muză. Trucul ingenuității răzvrătite. Știind că mai peste tot, deci probabil și în seara asta, la Filarmonică, marea soprană Mariana Nicolesco era însoțită (aproape demonstrativ) de Radu Varia, soțul, exeget de artă, răspunzător de scandalul actual al Coloanei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
personajului lui Victor Hugo, după ce "m-am luptat pentru o idee", preț de cîteva fraze, mă întreb de ce nu v-ați rezolvat bărbătește răfuielile personale cu tînărul lider ieșean printr-o polemică deschisă, pe teme de artă, fără să mai ironizați niște tineri pe care nu-i cunoașteți și în realizările cărora nu v-ați băgat "nasul berjerac"; și să zgîriați cu pixul o limuzină nouă? Gabriela ȘERBAN" (care, deși l-a cunoscut pe Mihai Ursachi, nu l-a însoțit la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care împovărau traducerea în versuri a Psaltirii sunt numite „strâmbăturile poeticești ale lui I. Pralea”. Confruntarea cu traducerile mai vechi ale lui Dosoftei și Teodor Corbea nu este favorabilă pentru versiunea lui Prale. Dicționarul grotesc al lui V. Alecsandri, care ironiza și exagerările lingvistice ale lui Timotei Cipariu, este, de asemenea, supus unei critici severe, negându-i-se calitatea umorului, dar se fac și observații cu caracter mai general, și anume se critică înclinarea spre facil, predilecția poetului, din acea epocă
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
general. Abia mai tîrziu, În momentul c...derii regimului, au fost descoperiți comuniști reformatori de tipul lui Hans Modrow sau Egon Krenz. E. Honecker Își va ar...ta pîn... la sfîrșit ostilitatea făt... de Perestroika. „Dac... vecinul Își redecoreaz... apartamentul - ironiză secretarul partidului ideologia - nu ești obligat s... faci la fel”. Gustav Husák, desemnat În aprilie 1969 s...-l Înlocuiasc... pe Dubček și s... ștearg... orice urm... a Prim...verii de la Praga, nu era cu nimic mai deschis decît Honecker la
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
o Întânire de protest - altfel spus, cu acțiuni politice, și nu cu manifestări rituale. Elementele carnavalești sunt Însă evidente: fabricarea de instanțe hilare, cu denumiri pompoase și batjocoritoare („Comitetul Statelor Unite În Ajutorul Frontului de Eliberare a Vietnamului de Sud”), care ironizează instituțiile politice serioase; construirea de obiecte alegorice (turnul de carton) și etalarea de simboluri contestatare (steagul statului „inamic”); arderea efigiilor, ca formă simbolică de protest și de inversare a valorilor - În cazul de față, steagul american și ordinele de Încorporare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de mimică și declamație a lui Costache Caragiali. În iunie 1870, se angajează, pentru câteva luni, copist la Tribunalul din Prahova. În august, ia și el parte la mișcarea „revoluționară” ploieșteană inițiată de Al. Candiano-Popescu, mișcare pe care o va ironiza în scrisul său. Sufleor, la Iași, în trupa lui Mihail Pascaly - de unde îl va fi preluat, în micul său ansamblu, Iorgu Caragiali -, în stagiunea 1871-1872 este tot sufleor, dar și copist la Teatrul Național din București. Va evoca, plin de
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
decât atunci când își evocă meleagurile natale, copilăria) sau a retorismului, deși coarda poetică și capacitatea de a se entuziasma nu-i lipsesc. Natură rustică, în fond, dar rafinată prin instrucție, cugetare și îndelungi voiajuri, lui C.-D. îi place să ironizeze și mai îngăduitor, și mai sarcastic, ceea ce nu-l împiedică, din când în când, să gesticuleze ca și cum ar fi însuflețit de emanația unor sublimități. Volubil și familiar, ușuratic uneori, „peregrinul transilvan” își dezvăluie, cu fiecare epistolă trimisă din țări străine
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
lui Ion Barbu nu îi iartă pe cei care fac din poezie un joc complicat de vocabule. Îi place și apără ceea ce înțelege. Poziția raționalistă inflexibilă l-a pus deseori în conflict cu o parte a poeziei tinere. I-a ironizat în mai multe rânduri pe criticii tineri pentru prețuirea pe care o arată, de pildă, poeziei lui Nichita Stănescu, suspectă, după el, de lipsă de rigoare. Face, în continuare, o erudită critică de tip biografic, deși, într-un articol, se
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un mod al său de a ironiza, cu o seriozitate întretăiată de câte un licăr de amuzament (Horațiu Baltă, La conferință). Birocratismul abuziv, inept generează comicul absurd. În forme ilare, acest absurd poate avea un conținut tragic (O protestare postumă). În Intrarea câinilor în Anglia este strict
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
în total patru numere). Director este Victor Gr. Constantin, iar redactori - George Lesnea, Beno Ceaușansky, Marcel Rosen. În articolul Predoslovie, din primul număr, este exprimată atitudinea neconformistă și independentă a tinerilor redactori. Pe un ton foarte avântat și polemic e ironizată generația matură, dorința publicației fiind aceea de a dovedi că Iașul „nu e o cetate a agoniei și a descompunerii”. Fără a avea un program ideologic sau estetic explicit, revista se remarcă prin deosebita promptitudine și combativitate în discutarea problemelor
BLOC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285763_a_287092]
-
în general nesemnificative, în „Calendarul Claponului” și, peste douăzeci de ani, în „Moftul român” sau în „Universul”. Ca orice periodic „respectabil”, C. avea o organizare internă fixă, cu rubrici care figurau în fiecare număr. Acestea erau: „Gogoși” (prin care se ironiza rubrica de informații a ziarelor), „Ultime gogoși calde” (parodie a „Ultimelor știri”), o pseudocronică parlamentară comentând activitatea „Camerei deputaților din Stambul”. În fine, o rubrică de „Prospături. În stilul și cu sintaxa «Monitorului oficial»” pastișează automatismele stilului administrativ, iar „Rezbelul
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
din anii ’30 spre extrema dreaptă a influențat (sau nu) teoriile sale ca istoric al religiilor (74). Din păcate, Dan Dana politizează excesiv probleme care țin strict de etnobotanică, medicină magico-rituală și fenomene mito-religioase. Acest tip de ideologizare a fost ironizat într-un articol publicat la jumătatea anilor ’30 (în Rampa, 27 martie 1935) de prietenul lui Mircea Eliade, Mihail Sebastian : Urmăriți bunăoară gravele ravagii pe care le face în mentalitatea actuală cuvântul „Dreapta” sau cuvântul „Stânga”. Sensul lor s-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
daci - remarca sarcastic Odobescu - dacă i-ar fi găsit scărpinându-se în cap cu luleaua în gură sau trăgând cu tabiet din narghilea” (76, pp. 111 și 115). Fără să-l mai nominalizeze pe Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu i-a ironizat teoria privind „lulelele dacice” și în cursul său de Istoria archeologiei, pe care l-a publicat în 1877 : Dacă archeologii nemți de acum două sute de ani credeau că anticele vase de lut cresc de [la] sine în pământ, apoi de ce
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se ajunge la parodie. De pildă, Andreas Kempe o imaginează pe Eva sedusă de un șarpe francofon, în timp ce Dumnezeu vorbește în suedeză, iar Adam în daneză (Die Sprache des Paradises, 1688) (4, p. 82). Giambattista Vico (Scienza nuova seconda, 1730) ironiza aceste tendințe : în epoca barbariei reîntoarse, trufia națiunilor a făcut ca Scandinavia, sau Scanția, să fie numită „vagina gentium”, fiind socotită mama tuturor celorlalte națiuni din lume ; trufia învățaților a făcut ca Johann și Olaf Magnus să susțină părerea că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
singura deosebire între conservatori și celelalte grupuri ale opoziției, o deosebire despre care cititorul ne va permite să credem că nu merită o discuție serioasă. [14 ianuarie 1882] [""ROMÎNUL" NU ARE CUVÎNT "] Romînul" nu are cuvânt, ni se pare, când ironizează întrunirile atât de importante ale proprietarilor de la Iași. După ce am tradus o sumă de legi din franțuzește, am ajuns în fine a ne ocupa și de organizarea muncii reale și se 'nțelege că vederi cari ar avea de țintă modificarea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la noi. Nu ne mirăm deci daca mesajul cu care s-a dizolvat majoritățile actuale e plin de laude la adresa lor. Efectul odios pe care l-a făcut îmbogățirile membrilor majorității și destrăbălarea administrației d-lui Brătianu nu se poate ironiza în adevăr mai bine decât prin complimentele ce și le adresează reciproc acești oameni, prin laude ce nu le cred nici cei ce le pronunță, nici cei ce le ascultă. Dar, daca afirmațiunile acelui act nu sunt în stare de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
narative, pentru a șterge cît se poate de bine urmele naturii variabile a personajelor și a intrigii, un proces care este foarte bine descris prin sintagma lui Booth "retorica disimulării". Cu siguranță că anumiți autori ai tradiției realiste (Fielding, Trollope) ironizează ocazional această practică, sugerînd în roman că personajele lor continuă să fie supuse omnipotenței și puterii lor de decizie creatoare. Alți scriitori, de exemplu James, au simțit că o astfel de atitudine ironică din partea autorului minează iluzia cititorului 98. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acesta se poate dezvolta, cu toate că adesea doar temporar, netulburat de cealaltă persona a persoanei sale, eul narator. Prin urmare, într-o situație narativă la persoana întîi, stilul indirect liber încurajează empatia cititorului cu eul care trăiește mult mai frecvent decît ironizează sau creează distanță între eul care trăiește și eul narator. Pe de altă parte, într-o situație narativă auctorială (nu personală!), stilul indirect liber distanțează destul de des cititorul de personajele ficționale, deoarece această distanță este deja inerentă perspectivei duble a
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
eficient obiectul de studiu sau aparatul tehnologic ce pare a se înscrie în relații speciale cu fenomenul observat. Parafrazîndu-l pe Canetti, s-ar putea spune că în spatele oricărui obiect sau al oricărui dispozitiv tehnic se ascunde un om care își ironizează necontenit semenii, provocîndu-i cu propriile lor arme și lăsîndu-le iluzia că ei sînt cei care conduc totul. Delimitîndu-se de idealul individualismului și de acela al modernismului, mediologia nu se vrea a fi nici doctrină, nici deținătoare a vreunei puteri anume
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cum ceea ce pecetluiește unitatea unui grup nu poate fi decît transcendent sau sacru pentru acesta. Ceea ce nu înseamnă nici supranatural, nici religios, ci pur și simplu în afara cîmpului experienței. Sacrul este în afara jocului: ceea ce nu sîntem liberi să manipulăm, să ironizăm ori să transgresăm. Partea non-ludică a societăților ludice. Laicitatea este sacră pentru republicani, Constituția Statelor Unite pentru americani, ca și cuvîntul Coranului pentru musulmani etc. Există tot soiul de sacralități, și nici una nu dispare decît în beneficiul alteia. Oskar Panizza, autor
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a vorbi despre zei nu înseamnă a enumera cât mai multe calități sau bunurile pe care zeul le hărăzește. Acum decide Socrate că el nu e în stare să slăvească pe zeu în felul acesta, adică în continuarea „discursurilor-martor”. Socrate ironizează pe Agathon prin intermediul lui Eryximachos; discursul lui Agathon îi amintește, printr-un joc de cuvinte, de Gorgias și de Gorgona, după cum Socrate nu va rosti propriu-zis un discurs, ci va relata ceea ce a auzit de la Diotima. Nu face asta decât
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că dacă l-ar dezbrăca (pe Charmides), fața i s-ar părea că e nimic pe lângă trup, într-atât de frumoasă îi este făptura. „Ar fi irezistibil dacă pe lângă toate acestea, replică Socrate, ar mai avea ceva, o nimica toată”, ironizează hoplitul. Ce anume? Sufletul, e clar, și Socrate propune să-i dezvelească întâi sufletul (ca să se uite la el, la suflet) înaintea trupului. Faptul că o asemenea relație este în defavoarea băiatului marchează pe cel pasiv în activitatea sexuală (adică tocmai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]