1,240 matches
-
de flori rare; ...ar fi făcut fala clubului cel mai închis; ...rufele și le spăla la Londra; ...văzuse multe cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea i se pierdea aiurea în depărtările unei lumi de vis; ...iscălea sir iar pecetea de ceară prezenta un sfinx cu inscripția Remember; ...îl găsisem frumos pentru că în el vedeam retrăind o icoană din trecut, vedeam reînviat scumpul Trecut însuși. Trecutul apus pentru totdeauna." Autocontemplarea tînguitoare a eului bovaric matein se completează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aurite; o pendulă încadrată în solzi de aramă; o sobă verde, lămpi de Argand pline de colb și îmbîcsite de ulei, o masă lungă, acoperită cu o mușama atît de soioasă, încît un client poznaș dinafară s-ar fi putut iscăli pe ea întrebuințînd degetul în loc de plaivaz; scaune schiloade, mici crîmpeie din acele rogojini de papură ferfenițită, care se deșiră necontenit, dar niciodată nu se destramă cu totul, și niște sobițe prăpădite, coșcovite pe dinăuntru, cu ușile stricate și cu mînerele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lor și-au apărat ocina și truda muncii. Am fost martor când un grup de oameni de pe la Galbeni Tecuci au pătruns în Giurgioana și din casă în casă, le luau degetele gospodarilor sau gospodinelor, le ungeau cu cerneală și așa iscăleau „de bunăvoie” intrarea în Gospodăria Agricolă Colectivă. Rezultau degete și mâini rupte, îi nenoroceau în bătaie pe cei mai îndărătnici, îi sechestrau; pătrundeau în poduri și hambare de unde luau și ultimul pumn de făină, se îmbătau, înjurau, se purtau ca
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
o data e neputincioasă în fața lor, în rău, dar și în bine. N-aș putea să spun cui datorez faptul că deși am fost dat la școală la opt ani, cu scopul mărturisit de tatăl meu să învăț doar sa mă iscălesc și pe urmă, asemeni fraților mei mai mari, să ar pământul și să cresc vite, totuși întreaga familie a renunțat mai pe urmă la această idee. Fiindcă în primul an abia am trecut clasa, deși m-am trezit cu uimire
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc eu? De ce adică să nu izbutesc!! - De ce să nu izbutești, mă, Marine?! Sau tu nici nu asculți ce bălmăjesc eu aicea?!! Auzindu-l cum se ia singur peste picior, tresării, mă uitai la el și văzîndu-i
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mă prindă și de aceea plecase dinainte. La o vârstă așa mică (să fi avut amândoi treisprezece sau paisprezece ani) se putuse naște în mintea lui... tocmai împotriva unui prieten cu care... coceam porumb împreună, vorbeam de fete... eu îl iscăleam pe braț cu creion roș-albastru... el mă lăuda, că dacă ar ști atâta carte câtă știu eu, alde tat-său... l-ar da încolo în școli... Cu ăsta am rupt-o de-atunci, părăsind satul pe el l-am șters
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai multă literatură decât toți din școală. De ce ți-a dat trei la teză? Iordache se mai numea și Vladimir Streinu. Publicase poezii și făcea și critică literară prin reviste. Am râs când am auzit că îl cheamă Iordache, dar iscălește altfel. De ce? Pe Racine îl chema Rădăcină, pe Corneille Cioară, La Fontaine Fântână, Boileau Beapă. Nume frumoase. Iordache ce cusur avea? Și de ce Streinu? De cine se simțea strein? Mă pomenisem și eu cu un trei fără să înțeleg de ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi omorât acolo la pușcărie... Barmanul de vizavi, un prieten de-al meu, povestea că un prieten al patronului, tot jidan, cu un magazin mare, au intrat peste el în birou și cu pistoalele în mână l-au silit să iscălească un act că le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au dat afară. Dacă nu iscălea, îl împușcau... Nu stau ei mult, mai adăugă el cu o mohorâtă convingere, nu neatinsă de îndoieli
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
magazin mare, au intrat peste el în birou și cu pistoalele în mână l-au silit să iscălească un act că le-a vândut lor magazinul cu tot ce era în el... - Și? - Și l-au dat afară. Dacă nu iscălea, îl împușcau... Nu stau ei mult, mai adăugă el cu o mohorâtă convingere, nu neatinsă de îndoieli: și dacă totuși stăteau? Cine să-i gonească? Lumea își vedea de treabă, umbla pe străzi, prin magazine, prin tramvaie... Sau stăteau prin
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
La pretura diviziei, răspunse plutonierul cu un zâmbet urât. ― Da? mormăi locotenentul, tot nedumerit, fiind sigur că l-a văzut aiurea, undeva, și necăjit că nu-i vine deloc în minte unde anume. Își aruncă ochii în foaia de serviciu, iscălită de un aghiotant. Era invitat să se înfățișeze imediat la comandamentul diviziei spre a primi ordine. ― Bine, zise Bologa liniștit. Voi veni mâine dimineață, căci acuma tot e târziu și până să ajung eu acolo, excelența... ― Aveți mașina la dispoziție
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
emoție. La o parte, lângă un birou, ședea plutonierul cu fața cenușie, frământând între degete un toc cu penița nouă. Când intră Bologa, pretorul se opri în dosul unei mese, ascultă grav raportul sublocotenentului, luă pachetul cu "obiectele" prizonierului și iscăli ceremonios o dovadă de primire. De îndată ce plecă însă sublocotenentul, fața pretorului își recăpătă expresia de satisfacție, încît Apostol zâmbi înseninat și cu o încredere frățească. ― Ei, domnule, zise pretorul cu un glas blajin, întocmai ca ieri când a sosit Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ajungând cu capul până la streașină... Pretorul încercă să-l mai descoase, dar Bologa nu mai răspunse nimic. ― Bine, nu ești obligat să răspunzi, zise pretorul, netulburat, clipind repede. Avem dovezi destule și vom mai avea... Așa!... Atunci, citește procesul-verbal și iscălește, te rog! Apostol nu se mișcă. Pretorul îl măsură un răstimp, puțin nervos, stăpînindu-se, și pe urmă vorbi făcând ochii mici: ― Firește, nu te pot sili să iscălești... Trebuie să știi însă că aceasta nu va împiedica mersul justiției!... Așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Avem dovezi destule și vom mai avea... Așa!... Atunci, citește procesul-verbal și iscălește, te rog! Apostol nu se mișcă. Pretorul îl măsură un răstimp, puțin nervos, stăpînindu-se, și pe urmă vorbi făcând ochii mici: ― Firește, nu te pot sili să iscălești... Trebuie să știi însă că aceasta nu va împiedica mersul justiției!... Așa!... Să nu crezi cumva că... Se întrerupse și adăugă către plutonier: Vei duce pe acuzat la închisoare, fiindcă deocamdată am terminat... Sper că ai luat măsurile?... Apoi vei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
viața ta se află în mâinile juriului! Cu o apărare viguroasă și isteață sper să evităm... Dar depoziția ta e îngrozitoare și revoltătoare! Îți bagi gâtul în ștreang, Bologa, de bunăvoie!... Noroc că ai avut prezență de spirit să nu iscălești... De aceea am cerut un supliment de instrucție și, după stăruinți colosale, am izbutit. Acuma să mă ajuți și tu, înțelegi? Întâi vei renega prima depoziție, dar, știi, foarte energic, pe urmă vei tăgădui categoric că ai vrut să dezertezi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
poate de studioasă și asta m-a salvat de la dezastru. Aș fi putut s-o iau pe căi greșite, mă ocupam cu lucruri destul de ciudate pentru vremea aceea, dar înțelepciunea și educația militară și-au spus întotdeauna cuvậntul. Le-am iscălit a doua zi hậrtiile, demonstrậnd fratelui meu mai mare că eu sunt “mai mare” acolo, de vreme ce toți trei stăteau cu mậna întinsă, așteptậndu-și pomana de la mine. L-am lipsit însă de plăcerea de a-și atribui partea leului, cedậnd în favoarea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cultură să crească producția de scaieți. Oaia nu e nefericită pentru că nu știe gramatică. Prostul - nici atâta. Prostul e impertinent, nu cinic. Pentru cinism e nevoie și de ceva inteligență. „ Intelectualii ” făcuți peste noapte scot limba de efort când se iscălesc. Toți conducătorii sunt atinși de o ușoară naivitate : se cred veșnici. Dacă am fi la naștere prea inteligenți, spun savanții, nu am reuși să trecem prin colul uterin. Idioții au deci cea mai confortabilă naștere. Convingerea idioților e că geniul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și mi-am închis nelegiuirile în sîn, 34. pentru că mă temeam de mulțime, pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul... 35. Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37. să-i dau socoteală de toți pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
pentru că mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul... 35. Oh! de aș găsi pe cineva să m-asculte! Iată apărarea mea iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de potrivnicul meu? 36. Ca să-i port scrisoarea pe umăr, s-o leg de fruntea mea ca o cunună; 37. să-i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn. 38. Dacă pămîntul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Măi să fie! La 21 mai 1782, când Toader Carpu se obligă să dea „pe tot anul cîte optu lei”, dar să-i plătească „la 21 a lunii maiu”, stareța Antonia a mănăstirii Socola spune: „Și spre mai bună încredințare, iscălindu, am pus și pecete sfinti mănăstiri”. E posibil ca într-un an de zile să fi învățat să scrie. Nu-i de mirare. Poate... Dar să nu ne impiedecăm de lucruri mărunte, vere. Știi ce am băgat de seamă că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
moșia sfintii mănăstiri Socolii, pentru orînduiala dejmăi, ci... să dei pi tot anul cîti doi lei di pogon... pi tot anul la ziua hramului sfintii mănăstiri... Și, pentru mai adivărată credință, am pus și pecete sfintei mănăstiri și am și iscălit”. Să nu spui cumva că știi ce scria pe pecetea mănăstirii Socola, că nu te cred. Nu m-ai prins visând la vinișorul călugărițelor, dragule. Pecetea avea următorul înscris: „Aceasta este pecetea sfintei mănăstiri Socola. Anul 7104 (1595) decembrie”. Asta
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
au găsit destui care să întrebe: de unde până unde au aceștia vie acolo? Lucrurile nu s-au liniștit până nu s-au găsit oameni de treabă care să dea mărturie. Ascultă ce spun acești oameni: “Noi, anume care ne-am iscălit mai gios, anume pentru o vie ce-au făcut acești oameni la Șorogari, fiind loc pustiiu ca de șeptezăci de ani. Și noi, care ne-am iscălit mai gios, n-am apucat vie pe acel pămînt în dzilele noastre”. Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
să dea mărturie. Ascultă ce spun acești oameni: “Noi, anume care ne-am iscălit mai gios, anume pentru o vie ce-au făcut acești oameni la Șorogari, fiind loc pustiiu ca de șeptezăci de ani. Și noi, care ne-am iscălit mai gios, n-am apucat vie pe acel pămînt în dzilele noastre”. Și mai spun martorii: “Și pentru credința, ne-am pus și degitili”. Nu te-ai supăra dacă am să te întreb când s-a întâmplat trebușoara asta? Nici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a lăsat moștenire nepoților sfinției sale? Iată acum o danie limpede făcută de “Savin banul, feciorul lui Dumitrașco păharnicului”, care spune că “am dat danie trii fălci de vie la Vlădiceni... svintei mănăstiri Barnovschii... Și eu, pentru mai mare credință, am iscălit să se știe; și am pus și pecete”. Asta parcă îi altă poveste. Și fiindcă îmi plac lucrurile curate, tocmai mi-am amintit de un zapis întocmit la 30 noiembrie 1714 (7223). Vânzătorul spune foarte simplu: “Adecă eu, Ion Marulă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
un tipograf conștiincios și dotat cu spiritul răspunderii profesionale, deși, până astăzi, mărturisesc, nici această problemă măcar nu am dezbătut-o cu mine însumi privitor la vocațiile dumitale. Pe mine m-ar fi interesat insul care a scris fără să iscălească, nu omul care a tipărit; sau ca să înțelegi mai bine, responsabilitatea redactorului, nu a tipografului; căci jignirea măgulitoare a bănuielii că scrii și dumneata nu mi-aș fi permis să ți-o aduc". Această ultimă frază ascunde, sub mantia oximoronului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fost remarcată frecvența în textele lui Caragiale a așa-numitelor expresii ale enumerării suspendate: etc., șcl, ș.a m.d. Se poate constata că de cele mai multe ori funcția acestora este de substituire a pasajelor descriptive, a căror prezență în corpusul textelor iscălite de Caragiale este întotdeauna suspectă și demască intenția parodică, așa cum se întâmplă de pildă în basmul Dă dă-mult ... mai dă-dămult, sau în Smărăndița. În O zi solemnă, în schimb, printr-un neașteptat dar categoric "etc." este "sucit gâtul" unei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]