744 matches
-
preoteasa în bucătărie pregătind cina, noi, bărbații, așteptând, dar ce-i cu tine, Daniel?! se miră pe bună dreptate părintele, eu roșind tot până în vârful urechilor las capul, e ceva schimbat la tine! Se vede?! Ce?! Ți-ai tăiat părul? Iscodindu-mă și eu gata să mărturisesc păcatul, să mă spovedesc părintelui Dumitru, și cineva, ceva din mine ia totul în mâini, M-am tuns! Cine te-a tuns? Diana! A zis că nu-i place cum îmi stă părul, părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lucreze și duminica, a săvârșit păcat de, se înserează în curtea mănăstirii, bat clopotele de vecernie, acum nu mă vede nimeni, aș putea să, cum voi da ochii cu Diana după, XXIII Diana e plecată la mare, îmi spune preoteasa iscodindu-mă cu privirea ei de mamă care știe ceva fără să înțeleagă, ieri a plecat, își întâlnește colegii și se duc împreună, au și ceva spectacole pe litoral, Diana e studentă la actorie, mi-a spus-o ea și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc unde fusese dus legat la ochi de cineva care nu-și arăta fața și fusese adus înapoi în același chip, mile întregi. — Există vreun leac? L-ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai neliniștiți. Gajus se ivi tăcut în ușă. — Aceasta a fost prima mea întrebare, răspunse supărat medicul din Edessa. Ucigașul, deși era torturat, mi-a zâmbit. A spus că, dacă o mică picătură de otravă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În fiecare dimineață curios de aventura zilei ce Începe; e o nerăbdare pură În vibrarea aramei Între două lovituri, un discurs amoros al materiei ce se pulverizează În puzderia de sunete; Într-o dimineață ca aceasta, Faust s-a simțit iscodit de un aer străin adiind de dincolo, s-a dat jos din pat, s-a Îmbrăcat cu cele mai sobre haine și a ieșit la marginea orașului (a textului) să se Întâlnească cu Mephisto; mă ridic repede, Îmi pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o ambulanță. Vocea era a paznicului, care se ascundea însă vederii. Tremurând încă de spaimă, Franciscovich îl îndemnă să intre. Acesta întrebă: - Este, ăăă... L-ați prins adică? - Nu era aici, răspunse Ausonio cu voce nesigură. - Poftim? se miră paznicul iscodind holul. Franciscovich auzi vocile polițiștilor sosiți, precum și un sunet strident, specific doar ambulanțelor. Întăririle atât de mult așteptate. Cu toate acestea, niciuna din cele două femei nu se simțea în stare să iasă în întampinarea lor. Rămaseră împietrite undeva în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
el dându-și ochii peste cap. Sigur că știu. Și e ceva de bine. Nu s-a Întâmplat nimic rău. —Să zicem că e o veste cu care-ți va lua o vreme să te obișnuiești. Gata, nu mă mai iscodi. Acum trebuie să te gândești la un obiect. Ea Începu să se gândească. — Deci, vrei să fie foarte greu? —Dap, cât de greu de ghicit vrei tu să fie. —OK, capybara. —Capy-cum? —Capybara. O rozătoare semiacvatică. Aveam o colegă dusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sunt mai În vârstă decât el. Nici nu i-am spus Încă asta. N-am prins momentul propice. E cu totul altă mâncare de pește. În ultima vreme, pare așa de absent, atât de distant, nu știu cum. Încerc mereu să-l iscodesc să-mi spună dacă are vreo problemă, dacă ar dori să-mi spună ceva, dar spune că nu-i nimic important și că e doar stresat pentru că muncește prea mult. Și ce te face să crezi că n-are legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Augusto -, care, la urma urmelor, nu e mai dificilă decât o ecuație de gradul al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul al doilea.“ Niște gemete slabe, ca ale unui biet animal, îi întrerupseră solilocviul. Iscodi cu privirea și descoperi în cele din urmă, în verdeața unui desiș, un sărman cățeluș ce părea a-și căuta drumul pe pământul acesta. „Sărmănuțul de el! - își spuse -. L-au părăsit, abia fătat, ca să moară; le-a lipsit curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de suferință ascunsă. - În sfârșit, urmai volubil și fără să-mi mai cercetez memoria, am ajuns la o altă gară. Șeful stației s-a apropiat de banca pe care căzusem, zdrobit de oboseală. „Cauți stăpân, băiete?” începu el să mă iscodească. Și la răspunsul meu afirmativ îmi dădu zece bani să-mi cumpăr o bucată de pâine. Îmi luai un corn cu zahăr. Așa m-ai privit și atunci, tată, când ai aflat unde sunt și ai venit să mă iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o sută de amante, în vreme ce o ultimă juisare îl ține cu fălcile încleștate și cu gâtlejul strâns, din care i se prelungește un „âââââ”... pe două tonuri false”. ...Poate că ți s-a întâmplat și dumitale una ca asta, mă iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii rătăciți prin fereastră, departe, în depărtarea îndepărtată. Cartea despre suflet Capitolul iubirii, al meu și-al Lizelotei E un divertisment în si bemol major, E, ca pe-un clavecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sinidis, continuând să-și strângă rufăria. Vina catastrofei o port întreagă. Gloria nu putea respira înălțată și singură ca floarea reginei, cu petalele plușate, și fragedă chiar în ierbarul alpinistului temerar, îndrăgostit de dânsa. Am greșit în nopțile de insomnie, iscodind-o ca un inchizitor, întins lângă dânsa, pe patul nostru: ... „Gloria, dormi?” începeam întărâtat: țineam să știu dacă vierul s-a tăvălit în așternutul nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește climatele, lucrând, Într-un cuvânt, la un consorțiu interamerican, al cărui șef local e Gervasio Montenegro și al cărui vrednic țel e promovarea emigrării femeii sud-americane - „sora noastră latină“, cum zice nespus de grațios Miss Evans - În Salt Lake City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care ginitoru dă noapte l-a onorat cântând că, bașca, iera d-acu trecute dă nouă, cu o apă milenară Sifonazo la o temperatură sub nivelu mării. Ș-așa, mai o dușcă, mai o spaimă, m-am Îmbulinat să-l iscodesc pă ginitoru dă noapte, care iera un mutulică d-ăia că, când trage felmoaru la fleoancă, are mai multe guri decât mașina Diogo dă egrenaj eșalonant, că care-i ora axipromativă a primului mărfar dă Empalme Lobos. Tomna-mi recita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
plictis. Reacționarilor detractori ai modernei subconștiențe nu le va veni să creadă că am găsit dezlegarea enigmei pe scara vamei de la Dana Sud. L-am felicitat pe NN pentru memoria sa extraordinară și, fără să-i dau răgaz, l-am iscodit: — De unde scoți atâtea istorii, amice? Răspunsul mi-a confirmat bănuiala subită. Mi-a zis că pe toate, sau aproape pe toate, i le povestise Nierenstein, iar pe celelalte, Nicasio Medeiro, marele tovarăș de șuete al răposatului. A mai adăugat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
decât după peste o juma dă oră; dă cum mă recunoaște, Îmi și trântește ușa În profil, da nu nainte să-mi deie o carte dă vezetă, așa, ca să-i scoată vizualii lu Tejerina, și nici baremi nu mă mai iscodește că de ce s-a obosit Cufărașu. Și Încă un șoz. Alaltăieri, În vila dă pă Arroyo, slujitoru În livrea m-a poftit Într-un salonaș cu un Figari, adevărat salon dă dans, și Tejerina m-a orbit pă loc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nu, răspunse Norman. — Mai bine, căci toate sunt Înfundate. Nici o problemă. Astă-noapte ni s-a blocat instalația de apă. Sperăm totuși să rezolvăm problema cât de curând. În momentul ăsta avem o mulțime de femei la bord, domnule, adăugă ofițerul, iscodindu-l cu privirea pe Norman. — Înțeleg. — Dacă totuși aveți nevoie, puteți folosi un WC de serviciu. — Mulțumesc, nu cred să fie cazul. — Atunci, căpitanul Barnes dorește să vă vadă imediat, domnule. — Aș dori mai Întâi să-mi sun familia. — Tresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în dorinința de a auzi glasul tău - zeul neliniștii în arderea nevinovată a gândurilor Să fiu cuminte, îmi spunea atunci cerul cu toate vânturile de m-ar fi găsit în preajma ta iscodindu-te din dorințele bolnave de îți este indiferentă prăbușirea mea sau speranțele mele destrămate în negura înserării. Să fiu cuminte, îmi spunea luna cu toate imaginațiile ei de idilă fără semnele conștientului și luna nu putea să răsară dacă și-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
întrebat-o, aparent relaxată, urmând-o în bucătărie. Nu. —O! —De ce? Cine trebuia să te sune? m-a întrebat ea privindu-mă cu atenție. Nimeni, am răspuns așezând portbebeul lui Kate pe masă. Păi atunci de ce ai întrebat? m-a iscodit mama pe un ton care-mi reamintea că, indiferent cât de mult făcea pe proasta, numai proastă nu era. Și ia copilul de pe masă! mi-a strigat ea pocnindu-mă peste mână cu un șervet de bucătărie. Lumea mănâncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dilatare de coșmar, a simțit cum i se oprește inima de emoție, izbit de gândul că n-o s-o mai vadă; dar neavând timp să fie foarte conștient de gândul acesta, mâna continuându-și mișcarea, închizând ușa în spatele lui, privirea iscodind mai departe încăperea pustie, în care se simțea adierea călduță a parcului, atunci zărind fâlfâirea ușoară a perdelei și cealaltă ușă deschisă către terasă și presupunând că pe terasă, într-un șezlong, o va găsi pe bătrâna doamnă Marga Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Phoebe detectă o schimbate bruscă de ton. — Era un fel de iubită? — Da, un fel de iubită. Se cufundă în tăcere, și ea simți dintr-o dată că întrebările ei fuseseră indiscrete și inutile. — Scuză-mă... n-am vrut să te iscodesc... Adică nu e treaba nimănui... Nu-i nimic... Zău că nu-i nimic. Se forță să zâmbească. A murit, nu-i așa? Michael confirmă dând dincap. — Îmi pare tare rău. Își puse mâna pe genunchiul lui preț de câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
efect deplorabil al acestei false poziții a Episcopilor, care i-a separat din ce în ce mai mult între ei, a fost invidia Suveranilor împotriva lor. Prelații deveniți domni trecători au suferit din partea suveranilor invidia și toate neajunsurile cîte țin de nobilime; au fost iscodiți, iar lucrarea lor restrînsă în mod constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica de stat i-a ținut dezbinați, i-a împiedicat să ia parte la concilii și li s-a interzis să le
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
eu seama, cu mirare, în timp ce un semn de întrebare plutește în aer nedumerit și se năruie atunci când Eduard se întoarce de la fereastră și mă pironește încordat cu privirea lui încă întunecată. Apoi rostește, mai mult pentru sine, continuând să mă iscodească din ochi: — Nu știu de ce mă mai mir atâta de imaginația ta! Eu unul nu văd nimic cutremurător. Viscolește ușor, pare chiar plăcut afară. Mă încordez și eu. Simt crescând între noi o tensiune neros tită, ca în seara când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii strălucind, în timp ce-l ajuta s-o dezbrace și să se dezbrace, aproa pe sfâșiindu și hainele într-un neastâmpăr de nestăvilit. Am tot încercat să-mi imaginez senzația aia că mori în următoarele clipe. Spune-mi, cum e? îl iscodea, pe când el o îmbrățișa încleștat, mușcându-i pielea de nerăbdare. E mai mișto decât un orgasm? De ce taci? Tăcerea lui o ațâța peste măsură. își înfipse mâinile cu degete lungi în pletele lui negre și îl trase cu furie de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Și glasul lui răsună pe vale, ca din clanaretă. Apăi, îl las cui o să-i trebuiască, răspunse Păun, înăbușit, pășind pe lângă roțile moi de cauciuc, ale căruței. Da' sămânța asta?... Ce să fac cu ea? De ce mi-o lași mie? iscodi Nicanor, brusc interesat de problemă. Așa, ca să scoți, cu ea, sărăcia din casă, dădu Păun, un răspuns în doi peri, așternându-se hotărât drumului. Lipițanii cei roibi înaintau militărește, cucerind drumul pieptiș din Țarina Baisei, printre padine smârcoase, printre monticuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mână fermă, apucară de clanța rablagită cu cățel de fier ostenit și trag de portiță în sens invers, către interior, deschizând-o. Prin larma care, din strada potopită de lume, irumpe cu spor de decibeli, puștii de la Școala de reeducare iscodesc într-o parte și în cealaltă, apoi își strecoară, dincolo de portiță, trupurile lor pricăjite și neliniștite, ca de dihor. O zbughesc în hainele lor, făcute standard din doc cafeniu, iar Mircea închide portița în urmă-i și se oprește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]