750 matches
-
ani de despărțire, cu Ioana, s-a întîmplat în timpul plimbărilor noastre, și atunci cu febrilitate am început să pun o serie de întrebări. Nu știu cum și-a explicat el transformarea mea, căci neliniștea și-a mărit intensitatea, și apoi, înainte îl iscodeam cu șiretenie, intercalând în ceea ce voiam să aflu alte chestiuni, iar acum nu mai aveam timp să întrebuințez nici un subterfugiu. Mărturisirile erau abia deghizate, și uneori mă găseam, așa de nenorocit, încît n-aș mai fi păstrat nici un secret dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mi-a spus tot mai tîrziu) și a ținut-o în curent. (Din gelozie sau din bravare o ținea pe Ioana în curent cu tot ce mi se întîmpla și i se părea că mi se întîmplă, dar Ioana îl iscodea tot timpul, astfel că ea a putut la urmă să-mi spuie: Am știut tot! Când veneai când plecai, ce voiai să lucrezi! "Dar ce se petrecea în mine?" am reflectat. Căci nu spuneam nimic și chiar dacă aș fi spus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
din starea mea. Știu bine că nu se va schimba nimic din viața noastră tristă fără o hotărâre drastică. Și cel mai bine pentru amândoi ar fi să mă duc (căci fiind împreună am avea totdeauna tentația de a ne iscodi). Care ar fi mijlocul? Să profit de o oră când Ioana și Viky dorm, să-mi fac geamantanul? Ce oribil ar părea faptul că în fuga mea n-am uitat să-mi iau geamantanul! (Aud reflecția Ioanei: "Și eu, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ochi, iar când arăta spre rafturile cu materiale pentru mantouri și pentru costume și pentru taioare, aproape că nu se uita către ceea ce arăta. Părea că știe pe dinafară locul fiecăruia. Tu vrei să-ți faci un costum? l-a iscodit ea cu interes. Ce sunt alea cupoane? a întrebat Puiu. Doamna a făcut ochii mari, surprinsă și totodată amuzată. Ba chiar a chicotit veselă. Adică se putea presupune că a fost plăcut surprinsă. Cupoane?! și a râs ea fără reținere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei.“ Așa că Miky a stat șase ani la moară, cu guvernantă. Noi eram plecați în lume. — De ce i-a plăcut lui Sergiu așa de mult acolo? am iscodit-o mai departe pe Ioana. — Locul acela îi amintea de lunca Siretului, de peisajele copilăriei lui. Apoi mai erau două clădiri mari, în formă de potcoavă. Pentru că exteriorul era atât de armonios, n-am schimbat nimic pe dinafară, am refăcut
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
era când aveați musafiri? — Noi, copiii, nu luam parte prea des la mesele lor. Aveam un etaj al nostru unde stătea și guvernanta. La masă, frișcă, ciocolată și bezea! Nebunie, natural toate erau făcute în casă! — Ia spune-mi, am iscodit-o mai departe pe Ioana, îi aveați des ca musafiri pe bunicii mei? Legăturile dintre tata și Marie, sora lui cea mai iubită, erau foarte strânse. Tante Marie și oncle Ion veneau des la noi la masă când aveam eu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pentru că e cu mine. Numai că, în mulțimea aceea nebună, m-am rătăcit de director, de președinte și, bineînțeles, de doamna respec tivă, pe care n-am mai găsit-o nicăieri, toată seara... — Cum era la conferințele de presă? am iscodit-o mai departe. — Erau prezenți câte trei sute de oameni de cultură, ziariști, fotografi. Îi puneau lui Sergiu tot felul de întrebări, iar el, muzician, filozof și matematician, venea cu niște răspunsuri de-i îngheța pe toți cei care își luau
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc numai eu, se încruntă Ioana. — Nu e încă timpul pierdut, am ripostat. Propune tu un joc în care să intrăm amândouă. — Ai auzit de „Chestionarul lui Proust“? mă iscodi ea volubilă. — Nu. — În saloanele franceze ale secolului al XIX-lea, din perioada Belle Époque, elita culturală a vremii se amuza cu un joc de societate adus din Anglia, prin care parti cipanții își dezvăluiau gusturile, aspirațiile, dorințele și caracterul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui la întrebări îi fac un autoportret mișcător. — Vrei să ne testăm personalitățile? am zâmbit cu sfială. — Bineînțeles! exclamă Ioana. De data asta nu mai scapi. — Cum facem? am iscodit-o. — Eu, să-ți spun drept, am o versiune prescurtată a setului original, așa că pornim jocul de la textul meu. Ioana scoase dintr-un plic puțin îngălbenit o foaie împăturită și mi-o întinse, îndemnându-mă să citesc cu voce tare
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
într-un grai necunoscut... Ceasornicarul ascundea ceva! Se vedea și din graba cu care încerca să-și expedieze clienții, parcă nici nu-l mai interesau. „Vrea să facă un ceas cum n-a mai fost!” au decretat, ironici, cei ce iscodiseră prin atelier și vestea s-a întins, zglobie, peste târg. „O să facă o pendulă de-o să meargă de-a-ndăratelea. Când te scoli, o să vezi că e timpul să te culci!” „O să facă un ceas cu pitpalac. Pitpalac! Pitpalac!” Unii chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
natură”, i-a zis Filozoful Profesorului. „Mda”, a mormăit acesta. „Și banii din Bancă i-a luat vîntul...” Într-o după-amiază, au trecut pe la Ceasornicar. Doi cotoi bătrâni cărora meșterul le-a retezat mustățile dintr-o tăietură: „Ați venit să iscodiți?” - și i-a dat afară. Veniseră cu gândul să aducă vorba despre porumbei. Ziceau unii că hulubii - aduși, se pare, într-o noapte cu viscol cumplit, de către un străin, care pe ascuns venise, pe ascuns plecase - ar fi dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
spună ceva dar se răzgândi. Acum o detestă iar după câteva momente îi ia apărarea. Planeta asta devine, cu cât ne apropiem din ce în ce mai ciudată. După câteva minute se opriră în fața unei uși care se deschise silențioasă în fața lor. Intră înăuntru, iscodind cu ochi curioși întreaga încăpere. Nimic deosebit. Dimpotrivă putea spune că ocupantul ei ducea o viață austeră. - Am ajuns, spuse căpitanul. Rămâi aici până voi trimite pe cineva care să te anunțe că totul este în regulă. Dădu să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
Kaan i-o luă înainte: 3/4 Cum merge negoțul cu Terra? Ies ceva credite? abordă el subiectul, sigur de sine și fără nici un pic de diplomație. Preț de câteva clipe ochișorii lui mici și porcini se plimbară jur-împrejurul sălii iscodind după rebel. Numai figuri cunoscute. Nici nu se așteptase să-l găsească în comitetul de primire. - Treaba merge destul de bine, răspunse evaziv secundul, acum fiind ferm convins că ceva s-a întâmplat. Kaan nu avea deloc aptitudini cameleonice. - Chiar există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
furtunatice. * Într-o dimineață, după ce trecu prin saloane, Ina intră în oficiu arătând ca o ființă debusolată. - Ce-i cu tine Ina, ce s-a întâmplat? Te văd foarte agitată, ai pierdut ceva? o Întrebă Olga, văzându-și prietena neliniștită, iscodind cu ochii mai multe locuri din Încăpere. - Nu știu, dragă, ce am făcut cu trusa de instrumentar. - Cum asta? Tu ești atât de grijulie! Astăzi nu pari a fi cea din toate zilele... Tocmai când fetele vorbeau de trusa dispărută
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de a le vedea mereu luminoase, luminându-l, făcându-l să vadă mai departe, mai profund, mai uman fenomenele vieții, apropiindu-l astfel mai autentic de Divinitatea dătătoare de elan, ideal, vis, transcendență, viață. Îndumnezeirea, teandrizarea, nu e un concept iscodit de misticii creștini: Dionisie Areopagitul, Nichifor Crainic, etc., e perspectiva cu acces al fiecăuia de a face din modul divin de a trăi, stilul organic purificator, ziditor, suitor prin tot ceea ce simțim, gândim, înfăptuim. Devenirea noastră trebuie să aibă sens
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc unde fusese dus legat la ochi de cineva care nu-și arăta fața și fusese adus înapoi în același chip, mile întregi. — Există vreun leac? L-ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai neliniștiți. Gajus se ivi tăcut în ușă. — Aceasta a fost prima mea întrebare, răspunse supărat medicul din Edessa. Ucigașul, deși era torturat, mi-a zâmbit. A spus că, dacă o mică picătură de otravă s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spirituală - avutul cel mai de preț al omului. Pare că nu pasiunea ci necesitatea și interesul sunt sursa celor mai mari realizări! Ciudat, păcat!... Nu renunța, mergi mai departe, până la urmă vei ajunge undeva! Doi ochi privitori înainte și unul iscodind în urma ta , sunt suficienți pentru a-ți liniști sufletul. Orice se poate porni și opri, numai timpul nu... nu și nu... El este marele nostru necunoscut ( și el!). Născut dintr-o tulburătoare speranță de viață, omul trăiește într-o lungă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
eu cinstit pentru casă, că Virgil mi-e bun prieten și eu sunt om cu cherestea, dar de unde să mai iau atâția bani?... În săptămânile următoare, directorul școlii veni și el în câteva rânduri la Stelian acasă, pentru a-l iscodi în privința intențiilor cu vânzarea locuinței, promițând că ar fi fost dispus, la o adică, să-i mai achite ulterior o sumă asupra căreia ar fi putut cădea de acord vreo două-trei mii de lei, de exemplu. I-auzi! Cu zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și se săltă de pe scaun, ca să dea noroc cu cuscrul său. Deh, făcu el cu glas pios, sănătate pentru noi și pe cuscra Dumnezeu s-o odihnească-n pace!... Își goli paharul, apoi începu să-l întrebe și să-l iscodească dacă nu-i venea greu să țină de unul singur casa și gospodăria. Stelian avu sentimentul că Grigore Gospodin nu-i punea asemenea întrebări doar din simplă curiozitate și deveni mai precaut. Îți mulțumesc de întrebare, îi spuse el liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În amănunt, docilă, elementele de care dispunea referitoare la moartea lui Gildas. În timp ce vorbea, Îl scruta cu atenție pe polițistul care cerceta piesele din dosar. Părul lui Fersen, brun și mătăsos, Îi cădea peste frunte, umbrind o privire căpruie care iscodea totul cu acuitate, căuta uneori să-și sondeze interlocutorul pînă În adîncul sufletului, dar nu dădea la iveală nimic personal. Se simți iritată de faptul că el părea să n-o asculte și că la unele detalii ale povestirii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de pui că el a plecat în lume? Cine să-i fi spus tocmai lui? Și cum a ajuns aici, la atîta depărtare de haită? Erau mistere care se cereau dezlegate fără întîrziere. Ce știi tu despre plecarea mea? îl iscodi Lupino, stăpînindu-și nervozitatea. Era doar un pui de lup fără minte, așa că nu avea pe cine să se înfurie. Știu tot! Ochii puiului sclipiră din nou, dezvăluind o nemăsurată mulțumire de sine. Te-am auzit cînd vorbeai cu Hana. Ah
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se cutremurase, ca și când s-ar fi găsit pe punctul de a se prăbuși la rândul său. — Au folosit din nou drăcia aia, frate! zise unul din cei doi bărbați aflați Înăuntru, ridicându-se anevoie de la pământ și dând fuga să iscodească, prin deschidere, la proporțiile dezastrului. Zidul nu va mai ține multă vreme. Celălalt rezistase zguduirii apucându-se de greoaia masă de stejar pe care se pregătise să scrie ceva. În mod mecanic, Își scutură de pe haine fragmentele de var, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu păreau să fie zdrențele sfâșiate sau lințoliile În care erau Înfășurați ceilalți. Acesta purta uniforma Artei medicilor. Era cineva din lumea celor vii, sub sutana lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pentru a ataca din nou. — Și apoi, ce te-a adus În aceste Încăperi, În afară de perfida dorință de a ofensa sacra noastră persoană? — De ce se interesează Biserica de uciderea meșterului mozaicar? De ce v-ați trimis zbirul, pe Noffo, să Îi iscodească rămășițele? replică Dante, la rândul său cu un glas Întretăiat de gâfâială. Cardinalul avu o mișcare bruscă de nerăbdare. Nu am nimic să Îți explic. Sfânta Biserică romană măsoară ceasul binelui și al răului, răspunse el cu un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își dădea seama Încotro Îl purtase, căci zărea În depărtare prăvălia spițerului. Văzând-o cum Își Încetinește pașii, se opri. Pentru prima oară o zări uitându-se În jur, ca și când ar fi fost Îngrijorată că cineva i-ar fi putut iscodi mișcările. Din fericire, chiar În momentul acela trecea o căruță Încărcată cu butoaie, ascunzându-l. Când vehiculul trecu mai departe, ea dispăruse În interiorul prăvăliei. Dante șovăia dacă să o urmeze, sau dacă să o aștepte să iasă, iar apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]