1,908 matches
-
bătaie unde se cuvine,/ La Salente-n piață, fără de rușine, De-aș veni acolo să-mi cat căpătâi./ Iar tu, grădina omului dintâi,/ Ce atâta faimă ai într-adevăr/ Din povestea veche "diavolul și-un măr"-/ Scormonesc degeaba belferi cu renume,/ Ispitiți să afle în ce loc anume/ Te găseai, grădină, rai cu tot dichisul;/ Unde-s eu acolo e și paradisul 186. Voltaire care face elogiul luxului, îl critică pe Fenelon pentru bucatele sărăcăcioase din Itaca, jalnică idilă. Fiecare are Itaca
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
îl știm, nu se măsoară, / îl căutăm prin spini, prin iarba verde, / într-un mușuroi care se mișcă..." (Metanoia). Memorialistul, un virtuoz al construcțiilor mentale, fabulează liber: la Baaad, i s-a înfipt în creier "Gândul Morții"; odată l-a ispitit acolo "Nenumita"; o conversație aspră cu un medic e, în fapt, un dialog despre "Moarte"; unei aeriene Ilen i se recomandă cinic: "Îmbracă trupul Morții în câmpie..." Hipnoticul inventator al unui Baaad fantasmagoric acum în cea mai bună formă se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
acționează implacabil cenzura transcendentă. Tentația de a forța "ușile tainei în număr de șapte", de a escalada "Muntele Cain" și "Muntele Vinei" ori de a descoperi "Poarta Învierii" învederează în fond o mistuitoare nostalgie gnostică. În spectralul Eu al celui ispitit de intermundii se pot recunoaște toți tânjitorii lumii, toți Ceilalți în proiecții simetrice. În Tripticul termenilor sau încercare asupra cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil", inefabil, quintesența lunecă printre degete: "Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
revelator, încercând astfel să-și voaleze solitudinea. Așadar, asediind necunoscutul, el e colocvial și distant, liniar și copleșit de bucle, transparent și ocult, balcanic (matein și barbian) și deschis modernității; autohtonismul său coabitează cu universalul. Vizual prin structură, mai puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de "abur de vis", biograful ardent își descoperă un "suflet prea grav"; revărsărilor euforice li se alătură predicții mâhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primează ideea de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji, totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul perceptiv, senzorial, plasticizant era dublat de un fantezist exploziv, plăsmuitor liber pe un fond sentimental idealizant. Pădurea, tărâm de mistere, "ozonul curs
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al răsturnărilor, tentat de grotesc și fantastic, de substituiri și caricatură, poetul ieșean se lăsa condus de un demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele lui specifice produc o voie bună continuă, un fel de joyeuseté de mare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
hie înainte de a purcede la îndeplinirea ritualului. Totodată, el nu trebuie să se lase înșelat de vorbe sau de jurăminte, ci să ceară dovezi scrise asupra stării civile a cuplu lui ce dorește să se cunune, „să cerceteze și să ispitească“, cum spune mitropolitul. Abia după ce are toate dovezile în mână, preotul poate trece la le gi ti marea căsătoriei. Ta xe le percepute pentru efectuarea ceremoniei re li gioase, botez, nuntă, în mor mân ta re aduc importante venituri preoților
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
schimba; de fapt, atitudinea ei for țea ză mâna judecătorilor obligați s-o izoleze la schitul Bâțcov, departe în județul Argeș, cu aceeași veșnică justificare: „una ca să-și plângă păcatele, al doilea să să vegheze și altile care să vor ispiti a nu păzi cinstea bărbatului“. În anumite împre ju rări, consiliul constată că nu poate aplica acest tip de pedeapsă ori cât de mult ar dori și oricât de mult ar merita vinovata. Viața la mănăstire presupune frică și smerenie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
atentă numai la socoteli și recomandări de parale. -Asta-i bine, încuviință ea. Să-ți plătesc pentru găzduire. Să-mi dai mărunți de cîteva mii, ca să-i am la îndemînă. Nu vreau să se simtă ce am cu mine, ca să nu ispitesc pe nimeni. Dac-ar fi paralele mele, n-aș zice nimica. Mi le ia și pace bună. Dar îs paralele lui. -A cui? Ea răspunse tot din lăuntru, fără vorbe: «A lui Lipan, a mortului», dar răspunse numai pentru sine
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe acești înapoiați. Uitând că reflexele lor au fost și ale noastre până mai ieri. Și că la Paris, în dimineața asta, niște creștini au pus bombe într-un cinematograf pentru a distruge un ecran sacrileg și a orbi ochii ispitiți de ultima ispită a lui Christos. Simțim prea bine că nu psihologia imobilă a fanatismului ne va da cheia acestor deplasări, acestor întoarceri, acestor încrucișări ale credinței optice. Fie că alină sau sălbăticesc, că încântă sau vrăjesc, manuale sau mecanice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poate fi de acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea video imaterială reactivează virtuțile "colosului" arhaic. O imagine fără autor și autoreferentă se plasează automat în poziție de idol, iar pe noi într-una de idolatri, ispitiți să o adorăm direct, în loc să venerăm prin ea realitatea pe care o indică. Icoana creștină trimite supranatural la Ființa de la care emană, imaginea de artă o re-prezintă artificial, imaginea în direct se oferă natural drept Ființă. După noțiunea de progres
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Drogurile sunt ispita Diavolului pe Pământ. Aceste substanțe există pentru a-i deosebi pe cei cu frică de Dumnezeu de cei care nu se tem de judecata lui Dumnezeu. Și diamantele sau pietrele prețioase ne ispitesc, dar drogurile îți fac viața un calvar . Pentru acel moment de euforie de scurtă durată plătești și tu și cei apropiați ție. Cele 2-3 fumuri pe care le tragi dintr-o țigară pentru a arăta că ești șmecher sau să
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Mocanu Andreea, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1970]
-
certitudini și fervori ce-ar fi putut să dezprovincializeze radical literatura noastră", însă "câți dintre tinerii care veneau să-l asculte la Universitate unde i se încredințase cursul de Metafizică și seminarul de Istoria Logicei, nu erau în primul rând ispitiți să-l cunoască pe romancierul care le oglindea obsesiile și febra? Cu timpul, probabil că balanța s-ar fi echilibrat. Istoria nu i-a lăsat însă răgaz"8. Occidentul l-a impus pe Eliade ca savant, în detrimentul romancierului, a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în lumea domnișoarei Christina"148. În cheie psihologică 149, Simina face parte din seria acelor personaje demonice (Manoil, Diavolul, Șarpele etc.), sub a căror mască se află "instinctul cu chip de balaur fabulos" și al cărei rol este de a ispiti (jocul ei este ușurat și de faptul că, în viziunea artistului, "hotarul dintre însuflețit și neînsuflețit" este extrem de lax, și că, înzestrat fiind cu "harul de a transforma realitatea în imagine", are capacitatea de "a lua metafora drept realitate"). Corespondentul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al șătrarului, care pășea harnic pe drum știut, cumpănindu-și spre pământ botul și afirmându și la fiecare pas înțelepciunea. Din lum ina poienii dădură iar în întuneric și umblară așa multă vreme. D omnul de Marenne fu și el ispitit să imiteze pe șătrar și, cu greutate mare, izbutea să se ție treaz și dârz în șa, socoti nd slăbi ciunea cu care lupta, drept o înfrângere a nației sale ș a regelui s ău. Biruința-i fu îndoielnică, totuși
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
omului cu patimile de tot felul. Purificarea se extinde atât la simțuri cât și la suflet. Prin simțuri primim impresiunile obiectelor care trezesc în noi ispite și patimi. Prin simțuri ne adunăm în memorie reprezentări și experiențe pătimașe care ne ispitesc la noi păcate. Dar purificarea vizează nu numai impresiunile și reprezentările care au o legătură cu patimile propriu-zis, ci toate ideile și preocupările din minte și din memorie, ca și toate mișcările sentimentelor noastre. Toate ne împrăștie atenția, ne îngreunează
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vrea, propagandiști ai spiritului creștin. Pe plan politic, Charles Maurras îndeplinește același lucru. Propagândule catolicismul numai pentru ordinea romană pe care o conține, discipolii lui au ajuns la sfânta Euharistie. Într-un stat de laicism oficial cum e Franța, ești ispitit să crezi că o ironie divină face din atei propagandiștii adevărului creștin. Există în asemenea împrejurări și un tip contrar acestora și anume: creștinismul ascuns, care simulează în public laicismul ateu, cum a fost faimosul și mediocrul Paul Souday. Colabora
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
grație fără sublim și de o proporție devenită monotonă, e o rafinată strălucire formală, exercitată pe un fond de păgânătate antică. În nici o altă țară creștină din Europa căci Franța a fost o țară profund creștină, umanismul Renașterii n-a ispitit pe o scară mai întinsă spiritul creator. Tradiția ei artistică, ajunsă ca un fel de dulce teroare, e constrângerea inspirației pe calapoadele Greciei vechi. În acest curios și unic fenomen de renunțare la sine și de imitație socotită ca un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dacă botezăm această mijlocie cu numele de normal al vieții, ceea ce din punct de vedere creștin nu este exact, atunci atât geniul cât și sfântul ne apar în dimensiuni spirituale anormale. Nici un om cu mintea sănătoasă însă nu va fi ispitit să creadă că anormalitatea geniului sau a sfântului înseamnă ceva sub nivelul comun. Ele sunt, dimpotrivă, mărimi peste măsură ale neamului omenesc. S-ar putea obiecta totuși că și monstruozitatea e un fenomen anormal, precum într-adevăr este. Dar monstruozitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
corespund unei vădite nesiguranțe în ce privește armonizarea formelor plastice cu fondul dogmatic. Dincolo de sinodalitatea ecumenică, dogma romană a sporit mereu cu noi adaosuri și deși nu putem susține că fiecărui adaos doctrinal i-ar corespunde o modificare de stil artistic, suntem ispitiți să credem că lipsa unei certitudini centrale în ființa catolicismului e cauza atât a necontenitelor adaosuri dogmatice, cât și a deosebirilor de stiluri. Nu vrem să facem din aceste observații judecăți categorice, dar față de unitatea organică a ortodoxiei, care crește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cetele sfinților, profeților și înțelepților lumii, la astre și până la ordinele îngerești, ce suie într un avânt universal spre Sfânta Fecioară și spre Sfânta Treime din planul suprem al icoanei. Cine adâncește sensul atotcuprinzător al acestei arte nu mai e ispitit să creadă că ea ar fi o spontană emanație a abisului. Cugetat și asimilat până în ultimul amănunt la viziunea vieții veșnice, stilul bizantin e concretizarea sublimă a dogmei ortodoxe. PARTEA A TREIA NOSTALGIA PARADISULUI NOSTALGIA PARADISULUI Vom căuta să răspundem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
prin urmare, în timp, iar în ce privește viitorul lor e o incertitudine cețoasă, fiindcă zeii toți ca și muritorii nu sunt stăpâni pe soarta lor, ci supuși insondabilei Moira, puterea misterioasă care înfășoară Olimpul, pământul celor vii și subpământul morților. Suntem ispitiți să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și peste oameni nu e simbolul necesității naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu bănuit de conștiința umană dincolo de insuficiența politeistă, creată de fantezia poetică. în orice caz
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
eschimosa și tibetana. Influențe romanice și arabe în vocabular. Primele texte literare în sec. al XVI-lea. Limba ciudată și greu de învățat pentru un vorbitor de limbă indo-europeană. Într-o legendă basca se povestește că diavolul, vrînd să-i ispitească pe basci, a încercat mai întîi timp de șapte ani să le învețe limba, dar nu a reușit și s-a lăsat păgubaș. limba izolată, probabil rămășită a unui grup de limbi mediteraneene pre-indo-europene; unii lingviști o considera ibero-caucaziană; aglutinanta
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
piară împreună cu el [...] Urmează-i deci pe oamenii buni, suportă-i pe cei răi și iubește-i pe toți pentru că nu știi cum va fi mâine cel care azi e rău [...] căci Dumnezeu nu îngăduie ca robii lui să fie ispitiți mai mult decât pot duce” (I Corinteni 10, 13). Planul istoriei mântuirii își are începutul în opera providențială a lui Dumnezeu; în iubirea omului răscumpărat care răspunde iubirii lui cu o „iubire dublă”, față de El și față de aproapele. Această „caracteristică
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
măreția sufletului meu mă fac să judec că totul e bine." Oedip al lui Sofocle, ca și Kirilov al lui Dostoievski, ne dă astfel formula victoriei absurde. Înțelepciunea antică se întâlnește cu eroismul modern. Nu descoperi absurdul fără a fi ispitit să scrii un manual despre fericire. "Dar cum? Pe căi atât de strâmte...?" Există doar o singură lume. Fericirea și absurdul sunt doi copii ai aceluiași pământ. Ei sunt nedespărțiți. Ar fi greșit să spunem că fericirea se naște neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]