1,366 matches
-
tot poporul a apucat pe drumul care duce în pustie. 24. Țadoc era și el acolo, și cu el toți Leviții, ducînd chivotul legămîntului lui Dumnezeu; și au așezat jos chivotul lui Dumnezeu, și Abiatar se suia, în timp ce tot poporul isprăvea de ieșit din cetate. 25. Împăratul a zis lui Țadoc: "Du chivotul lui Dumnezeu înapoi în cetate. Dacă voi căpăta trecere înaintea Domnului, mă va aduce înapoi și mă va face să văd chivotul și locașul lui. 26. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
zis: "Tu ești Ioab?" El a răspuns: "Eu sunt." Și ea i-a zis: "Ascultă vorbele roabei tale." El a răspuns: "Ascult." 18. Și ea a zis: "Odinioară era obiceiul să se spună: "Să întrebăm în Abel!" Și totul se isprăvea astfel. 19. Eu sunt una din cetățile liniștite și credincioase din Israel, și tu cauți să pierzi o cetate care este o mamă în Israel! Pentru ce ai nimici tu moștenirea Domnului?" 20. Ioab a răspuns: "Departe, departe de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
blocului, prima și ultima dată când am vizitat-o. Traversând grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei. Dacă s-a isprăvit concediul, coșmarurile mele de noapte încep să anunțe iarna mizeră a orașului. De vreo doi ani de când am avut șansa desprinderii de copilărie, un vis revine tot mai elaborat, cu noaptea de Revelion unde am cunoscut-o pe Antonia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
erau pe trei stâlpi, altele pe patru, dar erau și pe șase, pe opt! - și numai din stejar bun, de Codru (doar Mana fusese o jariște În inima Codrului Orheiului). Puțini erau stâlpii dintr-o bucată, sfârșind acolo unde se isprăvea lungimea trunchiului -șase, șapte metri - cei mai mulți erau Înnădiți. Și totului-tot: stâlpii de susținere, grinzile de Întărire, scara cu rezemătoare - ce să mai spun de „foișor”, așa-i spuneau podiștei - cu balustrada, căpriorii acoperișului, nu găseai o palmă de lemn neînflorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de bun răului. - Vaaai, dar ce l-a mai bătut! Vaaai, dar cum l-a mai rușinat mama pe hoțul cela bătrân! Mama strălucește ca un soare pe patul de spital unde moare, moare mereu, Într-una și nu mai isprăvește. Cunosc și varianta părții adverse, prin văru-său, Însă acesta nu vorbește de rușinare, ci de rușinea-familiei: - Bunică-ta a fost rușinea-familiei!, strigă el, ridicând un deget spre tavan. Și o proastă: să lase ea avere, considerație - și pentru ce? - Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se mânie mama. Copilul unui Învățător În plus, refugiat! - să facă una ca asta? Mai rabdă olecuță, nu se poate să nu găsim noi Locul, Afara... Găsim, În cele din urmă. - Așa trebuie să facă refugiatul?, o Întreb când am isprăvit. - Așa, cum? - De mână? Pe Întuneric? Și cu frică? Nu-mi place, refugiat! Nu vreau, refugiat! Eu vreau acasă la noi, la Mana... - Și eu - acum ziceam că suntem În excursie... - Zică alții că ziceau, eu nu știu cum e excursia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
degetele ei. Pe chip avea o expresie de mulțumire de sine, ca o pisică ce tocmai a mâncat smântâna, dar care Încă n-a observat dobermanul apropiindu-se din unghiul mort, salivând plin de nerăbdare. 5 Câteva zile mai târziu, isprăvisem schița pentru Fiica Chestiei, Împopoțonând-o cum m-am priceput mai bine - n-am fost niciodată prea bună la desen. Luându-mi inima În dinți, am sunat-o pe Lucy de la televiziune, ca să văd dacă mai era interesată să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Deci, toate astea sunt În numele justiției, nu de dragul ochilor mari și căprui ai domnului Mușchi? Întrebă el zeflemitor. Sau, poate altceva e mare... — Cuvintele obscene nu sunt același lucru cu vorbele de duh, Tom. Să nu uiți asta. Mi-am isprăvit și ultima felie de pizza. — La ce filme ne uităm? — Build my gallows high și Gilda. — O, mamă. Tom e oarecum Împătimit după filme și preferă genul film noir din anii ’40. Începuse să-mi facă și mie o educație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era o rochie lungă din crep satin bleumarin, cu o crăpătură Într-o parte. I-am returnat lui Lesley revista, dar fără tragere de inimă. Mi-a dat prin cap că, dacă aș cumpăra-o pentru mine, aș putea, după ce isprăveam de citit, s-o pun la toaletă pentru musafiri, mascându-mi astfel interesul față de ea. Eu personal nu o citesc, dar o iau pentru cazul În care invitații mei sunt constipați, Înțelegeți? Lesley se uită cu intensitate la ceas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
care toți le simțim față de prietenele noastre. Te Înțelegem, băiete. Ea a Început să te cicălească, nu? Dacă ai parte de un judecător ca lumea, o să te alegi probabil cu o sentință cu suspendare. — Trec eu pe la tine când am isprăvit. — Dar eu... N-am apucat să termin, căci Închisese deja. Ce mojicie. O vreme, am stat Îmbufnată, apoi m-am dus sus și m-am Îmbrăcat. Nu m-am văzut niciodată ca genul de persoană care să invite ofițeri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
-se agale pe acoperișurile caselor de peste drum, stând pe marginea jgheabului de scurgere minute În șir, Încremenite ca niște statui, Înainte de a se decide să se lanseze de la un pervaz la altul, cu bătăi greoaie de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Îndepăratate. De Îndată ce a intrat, două străji de vârstă mijlocie l-au apucat strâns de umeri, ca și cum ar fi fost un apucat primejdios. Și, ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se pare, pizme repetate, cârcoteli nînsemnate. Abu Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putea să ți le citesc pe toate Într-o zi, când le voi considera demne de a fi citite. Ea nu insistă, renunță să-l iscodească mai mult, dar Îi aruncă, fără să ducă ironia prea departe: Când vei fi isprăvit această carte, evită să i-o oferi lui Nasr Han, n-are prea multă prețuire pentru autorii de rubaiate; nu te-ar mai pofti niciodată să te așezi pe tronul său. — N-am de gând să ofer această carte cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o femeie! Dar Howard nu mai era În stare să zâmbească. Nu vreau să vorbesc de coincidență, pentru că Întâmplarea nu joacă un rol important În chestiunea respectivă, dar am datoria să semnalez faptul că, În chiar momentul În care Fazel isprăvea de descris, pe baza documentelor subtilizate de Panoff, ce se urzea Împotriva tinerei democrații persane, Înfăptuirea loviturii de stat Începuse. Într-adevăr, așa cum am aflat după aceea, la ora patru dimineața, În acea miercuri de 23 iunie 1908, un contingent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
școala, nu ca Anna și prietenii ei. Nu se pricep decât să călărească motociclete și să se zbată ca epilepticii când dansează. Nici pe Rex nu-l mai scoate la plimbare, în ultimul timp. După ce eu și cu Rex am isprăvit de mâncat prăjitura de aluat franțuzesc cu cireșe, vocea s-a îmblânzit și m-a chemat la ea. Aveam de parcurs pe puțin zece metri și mi-am pregătit cel mai bun mers al meu. Dacă voiam să nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de la zidirea lumii. Fabricanți de trăsuri imperiale, puneau gologan peste gologan, până când un fiu sau vreo nepoată cu suflet de artist făcea praf într-un deceniu tot ce-și mâncaseră de sub unghii trei generații anterioare. Așa că nici ramura Tauberger nu isprăvise mare lucru. Atelierul lor de trăsuri, cu două caturi, fusese ras de comuniști; la fel casele și grădinile din jurul lui. Fără folos s-au înscris de-a valma în partid și s-au împrietenit cu tot soiul de colonei, nomenclaturiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că-i un om și jumătate! Îi scutură mâna încă o dată și, apucând un coșuleț la care ținea mai mult, se repezi afară, în coridor, mormăind în treacăt către căpitan: "Salut, salut!" Modreanu, cu geamantănașul în mână, așteptase nerăbdător să isprăvească arendașul, ca să poată ieși. Pentru că nici el nu făcuse cunoștință cu Iuga, dădu indiferent din cap și se strecură după Rogojinaru, care se înfipsese chiar lângă ușa vagonului. ― Cine-i individul, domnule Rogojinaru, că te văzui prea mulțumit de cunoștință
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor merge strună. A încasa rata a doua și ultima din prețul grâului vândut și livrat, a aranja cu Dumescu, la Banca Română, polița care ajunge luni la scadență erau treburi ce se puteau lichida în două ore. După ce va isprăvi afacerile, proiectase să mai stea vreo două-trei zile, să se întîlnească cu prietenii, să le reamintească prin prezență că trăiește. Pe urmă, înapoi la Amara cu restul de bani, care va fi suficient pentru nevoile curente până la valorificarea porumbului. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
surâdea în ramă, încîntată de ea însăși. ― Câte ceasuri să fie?... Două! murmură dânsul amărât. La nouă mă așteaptă Dumescu și eu visez treaz la Nadina!... Doamne, Doamne, cât sunt de idiot! 6 A doua zi, până la prânz, Grigore a isprăvit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat polița armeanului și a reținut pentru amortizarea datoriei numai cât i s-a oferit.) Trecu pe urmă, să zică bună ziua, pe la Victor Prede-leanu, prietenul lui cel mai bun
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și cu reparații, numai să fie și să iasă un ban. Titu îl nimeri bocănind de zor la un pantof de damă. ― Numai două secunde să ai răbdare, domnule Herdelea, zise cizmarul fără să se oprească din lucru. Doar să isprăvesc tocul doamnei Tănăsescu, că se duce diseară la teatru și, uite, așteaptă domnul Tănăsescu... Poftim, stai jos un minut!... Mișule, unde ești? Dă un scaun domnului Herdelea! Titu dădu mâna cu Mișu și cu Tănăsescu. Așezîndu-se, mai văzu un militar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
proprietarilor numai deficite peste deficite. Și la Izvoru e un conac simpatic și confortabil, iar boierii stau aici de cum se desprimăvărează până toamna târziu. Noi însă nu suntem în relații cu dânșii, nu știu de ce, așa am apucat... Gata, am isprăvit!... Dă-i drumul, Ichime! Grigore se simțea în largul lui, vorbea și explica cu mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. Titu Herdelea privea, asculta, tăcea. Brișca porni în trapul reținut al cailor pe drumul ce cobora
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a vrut să se cunune cu Domnica înainte de a pleca la armată, cum au mai făcut și alții. S-au împotrivit însă și părinții lui, și ai ei. Ai lui sperau că are să uite pe fata lui Nacu până va isprăvi cu oastea și își va găsi pe urmă o pereche mai potrivită cu starea lui. Părinții ei, mai ales maică-sa, erau înfricoșați să nu i se întîmple ceva lui Pantelimon la militărie, cum s-a întîmplat cu bietul Florea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și nu l-ar fi lăsat ceilalți, răcorindu-se acuma cu un glas mai vârtos ca al tuturor. Aidem să și plecăm la boierul cel bătrân, să-l rugăm frumos și să punem mâna pe moșie! Matei Dulmanu tocmai își isprăvise băutura și-și ștergea mustățile cafenii cu dosul palmei. Adăugă convins: ― Că doar dumnealui e părintele nostru și n-are să ne lase... Luca Talabă voia să facă el propunerea asta; de aceea și chemase pe oameni la sfat. Auzind acuma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că ai muncit în tinerețe la noi, când trăia tata?... Așa e cinstit, măi băieți! Boierul să cumpere de la voi, nu voi de la boier! Câțiva încercară să mai spună ceva, dar Miron Iuga își pierdu răbdarea: ― Acum hai, plecați! Am isprăvit. Că voi nu știți ce-i omenia! Țăranii mormăiră "sărut mîna" și se cărăbăniră spre poartă. Îndepărtîndu-se, Lupu Chirițoiu le spuse așa încît să audă și boierul: ― Are dreptate dumnealui, că moșia una a fost de la Izvoru până la Șerbănești. Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar Gogu întîrzie cu arendașul lui... Ia să-i spunem c-ai venit! Întredeschise o ușă. De dincolo răspunse glasul lui Gogu: ― Gata, suflete scump... Apăru în deschizătură, văzu pe Titu: ― A, de ce nu m-ai vestit, puișor iubit?... Eu isprăvisem de mult cu grecul socotelile și ne-am apucat să facem nițică politică! Scutură călduros mâna musafirului. Părea mai tânăr ca ieri și era bine dispus. Chemă dincoace și pe Platamonu, îl ocărî că l-a înșelat, dar îl pofti
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]