682 matches
-
decembrie 1989 am reușit să sparg ditai stânca în zeci de bucăți, să le mărunțesc, ba chiar să le fac praf. Din pietrele astea fărâmițate și din pulberea lor de granit am refăcut istoria cu i mic, adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă, lipită de mine și purtată pas cu pas
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Bornier." Fantezie de poet, desigur. Oare doctrinele și sistemele care încearcă să explice misterioasa formațiune a sufletului uman sau să lămurească procesul prin care o generație transmite celei care-i urmează caracterele și însușirile ei proprii, valorează mai mult decât istorioara aceasta plină de poezie sau decât atâtea legende la fel construite? Căci tot ce e suflet se formează așa, cam așa, din lucruri de aceste, invizibile, nebănuite, minunate, care se întâlnesc și se amestecă sau se ciocnesc și se sfâșie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
au impresionat adânc. Printre noi, se afla și Panait Mușoiu (pe ceilalți nu-i mai știu). Și-o mai fi aducând aminte, oare, vechiul meu amic, scena aceasta? În cartea sa, pe care am citat-o, d-nul Athanasiu povestește istorioara aceasta, pe care într-o variantă ceva mai simplă o povestise odată și Jean Bart: "...C. Graur din Botoșani (actualul director al "Adevěrului") se adresase printr-o cartă poștală lui H. Sanielevici, cu dubla întrebare foarte precisă: "Te rog să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fondul lor istoric sau la exactitatea faptelor pe care le încorporează în ele. Ca, de pildă, în cazul ce urmează: Strânsa prietenie între Caragiale și Petre Missir e un lucru bine cunoscut. Pe seama ei, multă vreme, a circulat la Iași istorioara următoare, considerată de toată lumea ca autentică. De curând întors de la studii, Missir funcționa la una din cele trei secțiuni ale tribunalului, ca judecător supleant. Într-o dimineață, Caragiale sosește și el în Iași. Cum era natural, autorul "Scrisorii pierdute" caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
natural, autorul "Scrisorii pierdute" caută pe prietenul său; dar nu-l găsește. Și atunci, așteptând ora tribunalului, îi trimite, la serviciu, următoarele rânduri: Missiraș Sunt la Iași (Sau la Ieși). Dacă eși De la slujbă Vin' la Cujbă. Al matale, Caragiale. Istorioara se oprește aici; pentru că tot senzul și farmecul ei îl formează "răvașul" acesta. Dacă Missir s-a dus sau nu la Cujbă, și ce a mai urmat după asta, n-are nici o importanță. Cele opt versuri scurte și joviale exprimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
anume că "răvașul" n-a existat. Vreau să spun că el nu e decât un document apocrif; că adică niciodată Caragiale n-a trimis prietenului său versurile ce i se atribuie. Se pare că însuși Petre Missir, care a cunoscut istorioara cu răvașul și care știa bine că nu-i adevărată, a căutat să se informeze de sursa ei. Acest lucru îl confirmă următoarea scrisoare a nuvelistului N. Gane: 21 Iunie 1912, Iași "Iubite Misiraș" " Este adevărat că versurile lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Cu ce se ocupă? - E spion! zise Nicky rânjind. - Ce fel de spion? Glumești? - Un spion adevărat! - Lasă-te de glume prostești. Nu m-am născut azi să cred toate aberațiile tale. Nicky, după toate glumele spuse îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt în stare să comande și o armată. Nu poți să îți imaginezi prin câte trec cei veniți aici după iluzia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
creștinismul catolic, cel protestant și cel ortodox ; la confluența dintre lumea evreilor așkenazi și cea a evreilor sefarzi ; la granița dintre Europa Centrală, Europa Orientală și cea de sud-est ; la intersecția dintre Imperiul Habsburgic, Imperiul Țarist și cel otoman. O istorioară din folclorul urban - publicată În 1844 În revista vieneză Der Humorist - punctează cât se poate de bine poziția de „graniță Între imperii” pe care o avea spațiul românesc. Se spune că un englez, vrând să petreacă aceeași noapte În trei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
morală corespun zătoare. „De omul roș, spân și Însemnat - spune o superstiție moldovenească - să te ferești, că-i buclucaș” <endnote id="(34, p. 25)"/>. Cel cu barbă roșie este con siderat a fi mult mai rău decât spânul. Într-o „istorioară” culeasă de Iordache Golescu la Începutul secolului al XIX-lea se spune că, atunci „când Dumnezeu Împărțea bărbile”, spânul ar fi ajuns prea târziu. Se isprăviseră toate felurile de bărbi, În afară de cele roșii. Pe acestea nu le lua nimeni, pentru că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Române, București, 1997. 343. Dinu C. Giurescu, „Evreii bucureșteni. Câteva atestări”, Contra- punct, nr. 8, 22 februarie 1991, p. 9. 344. Simon Dubnov, Istoria hasidismului [Geschichte des Chassidismus, Berlin, 1931], Editura Hasefer, vol. I-II, București, 1998. 345. Iordache Golescu, Istorioare, antologate de Mihai Eminescu, Editura „Jurnalul literar”, București, 1998. 346. Jacques Le Goff, Banii și viața. Economie și religie În Evul Mediu [În original, La Bourse et la Vie], Editura Erasmus, București, 1993. 347. Jacques Le Goff, Negustorii și bancherii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fost cuvintele care m-au marcat și m-au făcut să merg în Africa. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a oferit harul să gust din această frumoasă lucrare la care visam de când eram copil. Am fost foarte impresionat de o istorioară pe care am auzit-o la un program muzical, acum patruzeci de ani în comunitatea mea natală, și pe care o voi prezenta în continuare, care m-a făcut sa visez la a merge în misiune pentru Dumnezeu până la marginile
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
că i-am spus lui Viorel: "Bă, Vasile, vezi ce faci!" S. B.: În perioada în care dumneavoastră ați fost plecat, căpitanul Vasile, Șeful de Stat major de la Regiment, a mai venit pe la unitatea noastră și știu că circula o istorioară în legătură cu el. Cică a venit la Bateria I, la locotenentul major Preda, și l-a întrebat: Dom'le, ați tras în elicoptere?" "Da!" "Le-ați găsit?" "Acum plecăm!" "Le-ați văzut?" "Nu!" " Vedeți că e un elicopter negru. De acum
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
să trăim această dilatare a personajului prin intermediul stimulării și deopotrivă a simulării afectului. Apoi retrage minciuna romantică lăsându-ne în fața unei dileme : ce s-a întâmplat cu Lefter, cu acest mic funcționar ? Acest narator ne refuză accesul la metafizică, împiedică istorioara sa să devină un exemplum, blochează accesul la lirism și elegiac, și ne oferă un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o venă și, propulsat de fluxul sângelui, a navigat prin întreaga rețea de canale a aparatului circulator. Nici acum nu știu dacă așa ceva este cu putință (și nici nu țin să aflu). O părere competentă ar putea să-mi zdrobească istorioara cu acul, iar eu nu voi permite - mai ales după ce cu atâta șansă mi-am reamintit-o - să (m)i se întâmple o asemenea catastrofă. Povestea avea, desigur, și un scop educativ, moralizator (iată unde duce necumințenia, neascultarea...) dar, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iubirea lui Lancelot și a Ginevrei). Mai reiese că imaginația e o facultate de importanță capitală, ceea ce se spune uneori, dar ca simplu clișeu, de regulă cu un aer de beatitudine prostească, mai ales à propos de basme, feerii și istorioare „poetice”, care chipurile ne-ar scoate din așa-zisa platitudine a existenței și a realității „brutale” (e de notat aici că Gordon Craig își mărturisește ̀ într-un loc, la pagina 32, slaba prețuire pentru Alice în țara minunilor). Al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
artistice, centre culturale, învățământ, burse, acorduri de cooperare cultural-științifice, ziariști străini etc. Am fost repede "cooptat" cu înțelegere și solicitudine de colegii mai mari și de "șefi" și, treptat, am început să înțeleg și să deslușesc meandrele, tainele, istoriile și "istorioarele" ministerului și ale diplomației. La intrarea mea în MAE, instituția trecea printr-o perioadă de profunde restructurări și prefaceri, stabilirea de relații diplomatice cu o suită de state din Asia, Africa și America Latină, reorientarea raporturilor cu "lumea occidentală" fiind corelate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
înainte de a fi învățătoare am avut și eu năzdrăvăniile mele. Ai să vezi că vei învăța să scrii și tu“». Don Calabria spunea că își amintea perfect viața sa de la trei ani în sus. Ne povestea deseori diferite întâmplări și istorioare din copilăria și din adolescența sa, pentru a da sfaturi utile băieților și religioșilor. Și, evident, o făcea totdeauna în ducele său dialect venețian. Episodul copilăriei, aparent nesemnificativ, ne ajuta încă de pe acum să descoperim caracterul timid și ultrasensibil al
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de ochiul atent al parohului don Gilardoni. Aceasta a cerut sprijinul Operei San Vincenzo. Don Calabria a învățat din comportamentul neîndemânatic al celor doi reprezentanți ai acestei asociații caritative cum nu ar trebui făcută caritatea. El însuși a povestit două istorioare neplăcute, care nu au nimic de a face cu prestigiul instituției. Un domn de la San Vincenzo a intrat în casa familiei Calabria pentru a consemna «bonurile» de pâine. Și-a dat seama că o oală fierbea pe foc. Printr-un
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
uniforma marelui Suveran, a marelui Rege!», va spune don Calabria, amintind acea ceremonie simplă și mișcătoare. Va avea totdeauna un mare respect pentru reverendă și o va săruta în fiecare dimineață, înainte de o îmbrăca. Don Calabria ne-a povestit o istorioară zguduitoare. Știm că fiind cleric a continuat să viziteze bolnavii din spitalul militar și civil. «O mamă tuberculoasă, aflându-se în clipa morții, m-a chemat întrebându-mă dacă se poate spovedi și să primească sfânta Împărtășanie. „Nu sunt decât
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dorit. Dacă întâlnea o anumită ostilitate sau indiferență, interpunea alte persoane care să-i pregătească terenul. Și când se prezenta la cel bolnav, era el cel care rupea gheața cu o conversație prietenoasă, recurgând la bogata și variata culegere de istorioare plăcute, glume și ghicitori. Apoi, cu ușurință, cu un tact extraordinar și o iscusință sfântă, introducea discursul spiritual. Rareori întâlnea pe cineva care să-i refuze chemarea sa de a se spovedi. La spitalul militar sau la spitalul civil, era
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
facă sfinte pe toate. Rugați-vă pentru mine». Don Calabria mergea deseori să viziteze surorile, pentru a le încuraja în munca lor grea materială și spirituală. Dorea ca între ele să domnească concordia și veselia. Uneori se înfățișa cu o istorioară curioasă ori le punea la încercare cu ghicitori și replici inocente, ca aceasta: «N-ați auzit, surorilor, ce i s-a întâmplat lui don Antonio B.?». În fața privirilor interogative ale femeilor uimite, continua: «Eh, sărmanul, și-a scos haina [reverenda
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
La reîntoarcerea sa în patrie, după șase ani de misiune, s-a oprit la San Zeno in Monte, primit ca un «frate preaiubit». Munca de convingere a neobositului misionar a devenit tot mai subtil insinuantă. Predicile sale, mereu îmbogățite cu istorioare captivante, îi făceau pe tinerii frați religioși să viseze. Don Calabria a încercat mai întâi să frâneze acel vulcan în fierbere, promițând că «la timpul potrivit îi va trimite un drapel (grup) de frați religioși să colaboreze cu Institutul de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui Dumnezeu, moșteniri fabuloase... Fantezii, fantezii. Nimic din toate acestea. Cu certitudine, Domnul are puterea să săvârșească aceste minuni, dar în general se servește de oameni; iar asta nu înseamnă că nu ar fi tot un miracol. Ironia sorții, aceste istorioare imaginare se propagau tocmai atunci când Casa se afla într-o dificultate economică extremă și se zbătea între penurie și datorii». Fonduri pentru restaurarea bisericii « Părintele Natale recomanda la începuturile Operei: „Gândiți-vă și la băieți, dar nu uitați să restaurați
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
O.S.). Ce aberație făcea ca cel mai incompetent să se lanseze în sugestii comice? Îl auzeam pe Ministrul Justiției discutînd despre asolamente și regimul silvic sau pe Ministrul Agriculturii despre rolul aviației în timp de război?... Președintele Consiliului spunea istorioare scandaloase, iar Argentoianu tăia scurt cuvîntul oricărui coleg care încerca să abordeze ordinea de zi sau să-și deschidă dosarul, impunîndu-și de foarte sus părerea. De abea în gălăgia din vestiar, cînd miniștrii își îmbrăcau pardesiele, se auzea cîte o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
De ce nu le-ar urma exemplul Ploieștiul? Să fie Republica Populară Democratică Prahova Ploiești, cu Ioan Nicolae pe post de mesager al dezvoltării tehnologice și cu Eugen Goicea un fel de Kim Ir Sen convertit brusc la capitalism. Toate aceste istorioare vesele ale pămîntului românesc sînt posibile fiindcă, în esență, planeta este ea însăși un pic strîmbă. Însă înspre părțile noastre e atît de înclinată, încît orice cal care pe alte meleaguri merge tropa-tropa la noi merge tropa-tropa cos de alfa
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]