1,337 matches
-
la carte sau, în orice caz, așa ar trebui să meargă. Nu de puține ori, se întâmplă să-i vedem pe unii - de obicei pe cei în vârstă, dar nu numai pe ei - surprinși și scandalizați de greutățile, oboseala, noile itinerarii și viziuni ale fraților ori ale surorilor din propria comunitate. De fapt, ținând cont de situația actuală în care trăiește umanitatea, silită să se confrunte cu o schimbare antropologică nu atât inedită, cât, mai degrabă, caracterizată de un ritm al
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a invoca fidelitatea față de carismă cu scopul de a o sufoca. Pentru unii, profesiunea perpetuă poate reprezenta un moment de «trecere» și de «ieșire», în timp ce pentru alții poate să se identifice cu «pământul făgăduinței». Până aici ne-am referit la itinerariul personal, în sensul conștientizării și al sensibilizării față de chemarea interioară, care depinde de contextul în care viețuim. Nu trebui să uităm că, uneori, tocmai constrângerile vieții, la nivel personal, cât și obligațiile istoriei, la nivel instituțional, sunt acelea care permit
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de a pierde totul: și persoanele, și instituțiile. Devine din ce în ce mai clar că viitorul vieții consacrate în sens larg, nu este viață consacrată în sens strict. În sânul structurii antropologice din zilele noastre este mult mai puternică tendința de a privilegia itinerarii personale decât aceea de a merge cu turma pentru a urma, în ceea ce privește viața fraternă, reguli prestabilite și fixe. Faptul că dreptul canonic a restabilit așa-numitele ordo virginum și ordo eremitarum - de altfel, într-o constantă expansiune - este un semn
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cercul ei. Dacă de la Sf. Pahomie încoace - excepție făcând neîntreruptele întoarceri la lavra eremitică și fenomenul beghinelor din nordul Europei - s-a insistat pe viața comunitară, astăzi se simte tot mai mult nevoia de a privilegia sensibilitatea și grija față de itinerariile personale ori ale unor grupuri mici, prin noi forme de viață religioasă, dar și înlăuntrul celor antice. Misiunea, datoria noastră, este tocmai aceea de a cultiva cel puțin o fărâmă de viață comunitară, acordând o atenție deosebită comuniunii, nu atât
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
noastră, este tocmai aceea de a cultiva cel puțin o fărâmă de viață comunitară, acordând o atenție deosebită comuniunii, nu atât în sensul unei observanțe prestabilite, ci în sensul unei împărtășiri și a unei adaptări permanente la diferitele tipuri de itinerarii și, nu în ultimul rând, la situațiile și constrângerile vieții. În caz contrar, sistemele de viață, oricât de bune și de perfecte ar fi ele din punct de vedere ideal, riscă să se transforme - fără vina niciunuia - în cei mai
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de acasă atâtea teze câte subiecte li se puteau da cu probabilitate. Aglae râdea cu mult haz și privea matern G. Călinescu pe Titi. Felix chema adesea la plimbare în oraș pe Titi, și întîia oară acesta urmă cu docilitate itinerariul tovarășului. A doua oară însă refuză cu încăpățînare să treacă prin anumite locuri, preferând, de pildă, să stea împietrit o oră întreagă pe marginea lacului din Cișmigiu spre a asculta banalul repertoriu pe care-l cânta muzica militară. Întors acasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foi negre, minuțios plisate, și se pudra pe față în chip bătător la ochi, carminîndu-și prea tare pomeții slabi ai obrajilor, ceea ce în acea epocă se socotea încă scandalos. Mergea pe Calea Victoriei străbătând mereu cu repeziciune și cu repetiție același itinerariu, care cuprindea circular amândouă trotuarele. Ea spera în acest chip o aventură, care însă întîrzia să se întîmple. O singură dată, un elev de școală militară, indus în eroare de ținuta ei, se luă după ea și o urmări până
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui. Aceleași bune atențiuni le avu și față de Felix, a cărui mină o lăudă. Scoase din buzunar un portefeuille mic, de marochin roșu, și i-l dădu. Apoi, Pascalopol făcu față de câteșitrei un raport amănunțit asupra petrecerii în Franța, destăinuind itinerariul, îngrijirile date Otiliei, micile incidente. Ai fi zis un unchi care comunică celorlalți membri ai familiei cum s-a achitat de însărcinarea de a plimba o nepoată. Pascalopol se miră că anume scrisori nu fusese primite de moș Costache. Deoarece
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Întăriți de aceste experiențe ce-i reînnoiește din interior, persoanele consacrate învață să se deschidă firesc unele față de altele, înlesnind acele relații ce le ajută pe fiecare să crească și să se maturizeze în baza propriului potențial transcendent. Capitolul 5 ITINERARII PSIHO-EDUCATIVE PENTRU O «FERICIRE» ITINERANTĂ Fericirea nu este o chestiune prefabricată, ci este un drum de viață. În viața consacrată fericirea este un itinerar care cere implicare din partea persoanelor și care le motivează să progreseze pentru a se conforma din ce în ce mai
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
existențe, într-o viață consacrată orientată în mod fericit spre realizarea unui proiect vocațional care să aibă în centrul atenției persoana; 3. să descrie situația actuală a vieții consacrate, distingând care sunt umbrele și luminile ei; 4. să se furnizeze itinerarii de formare permanentă care să înlesnească identificarea resurselor prezente în persoană, în vederea bunăstării spirituale, psihologice și vocaționale. Ipotezele cercetării - Prima ipoteză presupune o corelație pozitivă între fericire și conștientizarea propriei identități de persoane consacrate, în interiorul unui context eclezial, social, cultural
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
perceput de Biserică drept leagăn, dar pentru veacul modernității un simplu cenotaf. Totuși, în dialogul public al teologiei patristice cu modernitatea, numai lenea sau indiferența ar putea cere degrabă un armistițiu. Redundant, poate, pentru cei care se simt „aleșii Tatălui”, itinerariul intelectual propus de Andrew Louth rămâne totuși un parcurs normativ. Setea de lumini duhovnicești este îmbogățită de o rafinată îndrăzneală apologetică, încununată de un frumos epilog. Volumul este, așadar, un diptic a cărui construcție tematică merită studiată cu atenție. Presupozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și „singurul (său) Îndemn”. PENTRU O NOUĂ „GRAMATICĂ A POEZIEI” La Întrebarea ce este și, mai ales, cum trebuie să fie poezia, răspunsurile lui Ilarie Voronca au variat În funcție de momentul programatic avangardist față de care și-a manifestat adeziunea, pe un itinerariu marcat, În punctele sale extreme, de colaborarea la revista 75 H.P. (octombrie 1924) și articolele publicate În unu (1928-1931) sau - după ruptura cu aceasta din urmă - Îndeosebi În Adevărul (1935-1937). Toate aceste variații apar Însă, la o mai atentă considerare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un regim al interferențelor susținut cu o tensiune egală pe parcursul celor cinci secvențe ale poemului: text deschis, putînd fi continuat la nesfîrșit, și a cărui Încheiere apare oarecum arbitrară, - o Întrerupere ce putea avea loc În orice alt punct al itinerariului imnic (Împinsă spre extreme, această experiență Își va găsi manifestarea cea mai semnificativă În Incantații, volumul tipărit În 1931). E un mod de a sugera, indirect, acea disponibilitate a spiritului neîngrădită de nici o convenție, amendabilă - și nu În mică măsură
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
greacă și romană. Sensibil la spectacolul modernității, Voronca reabilitează naturalul, reintroducîndu-l, insolit, În scena metropolei moderne, sub imperiul particularei sale aspirații de comunicare / comuniune cu elementele: sensibilitate al cărei fond romantic poetul român e departe de a-l renega. CONTINUĂRI: ITINERARII NOCTURNE Nu alta, În esență, decît În Ulise e direcția urmată În volumele Brățara nopților și Plante și animale, tipărite, ambele, În 1929. Despre cel dintîi (scris, cum menționează poetul, Între iunie 1927 - august 1929, deci În proximitatea Colombei și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
contemplată de la distanță, ci implicînd subiectul producător, devenit agent dinamic. „Revelația” vizată (despre care vorbesc de atîtea ori textele programatice ale militantului avangardist) ar fi atunci aproximată nu ca sens preexistent sau ca țintă definitiv precizată, ci ca traseu, ca itinerariu dinamic mereu reluat, spre o mereu incompletă identificare a propriului contur spiritual, proiectat pe fundalul În spectaculoasă metamorfoză al macrocosmosului. „Înțelesul” e, În ultimă instanță, chiar mișcarea constructiv / destructurantă a poemului, instituit ca realitate sui generis, omoloagă tensiunii trăirii, cu
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul conducînd În mansarda din flaut, PÎnă-n omida odihnită pe crepusculul mîinii, PÎnă-n versul acesta În care te cînt și te laud. Nici un vers nu este Însă un punct terminus al itinerariului imnic: poezia rămîne deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele pretutindeni, pînă la a lăsa impresia de autogenerare, contrazice desigur viziunea ratificată de tradiție asupra textului poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat În precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce simfonizează poemele”, domină, unificîndu-le la toate nivelele, secvențele amplu desfășurate ale acestui ciclu. Desfășurare mai coerentă decît oricînd, urmînd În genere firul unor „evenimente” - fapte Împrumutate adesea cotidianului, Însă transformate În tot atîtea „Întîmplări În irealitatea imediată”. Peisaje și itinerarii obișnuite apar Învăluite Într-o lumină ireală, de vis, gesturile și obiectele capătă contururi halucinante, Într-un univers de aburoase, somnolente himere, de ecouri și oglindiri, de impalpabile reliefuri. Drumul poetului (și al poemului) e trasat din primele momente Într-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura cu poezia lui Voronca se vede imediat. Aceeași „obsesie modelatoare” funcționează și În cărțile sale de versuri, unde motivul liric al călătoriei-revelație, cu variantele sale, organizează spațiul imaginar, - de la „preumblările bolnave” din Restriști, la itinerariile din Ulise, Brățara nopților, Petre Schlemihl sau Patmos; tot atîtea redescoperiri ale lumii În conjuncție cu starea de spirit frenetică a eului peregrin, În care se poate afirma năzuința, caracteristică atitudinii avangardiste, de transmutare, În Înțeles alchimic, a evenimentelor universului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În lamentația elegiacă a subiectului liric urmărit de imaginea „orașului Întunecat”, cu străzi, piețe și cheiuri pustii, cu parcuri În putrezire autumnală, cu „odăi stinse” etc.; spațiu ce se lăsa descoperit, În atmosfera-i mohorîtă și apăsătoare, prin parcurgerea unor itinerarii mereu reluate („preumblări”, „plimbări bolnave”, „rătăciri”), cu „panorame”, „cheiuri stinse”, „parcuri vechi” ș.a., orientate, În ultimă instanță, spre un orizont al evaziunii eliberatoare. Or, În ciuda Însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămîne productiv În coagularea imaginarului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Însemnatelor deosebiri de „stil”, ceva din aceste inițiale tipare va rămîne productiv În coagularea imaginarului poetic al avangardistului. Poetul „integralist” sau cel tentat de „miraculosul” produs de „lumina imaginii” de factură suprarealistă, continuă să-și conceapă universul ca suită de itinerarii, ca desfășurare a unor parcursuri revelatoare, ce-și iau drept termen de opoziție, manifest sau ascuns, obstacolul, limita, Închiderea. Însăși poetica avangardistă a lui Voronca gravitînd fie În jurul constructivismului, fie al suprarealismului, era de natură să Întrețină asemenea scheme de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
la creșterile și descreșterile tensiunii lăuntrice. Relativa apropiere de suprarealism de mai tîrziu nu afectează, ci, dimpotrivă, sprijină perpetuarea principalelor tipare structurante ale universului imaginar. Toată poezia de după Punct și Integral rămîne obsedată, În fond, de dinamica metamorfozelor descoperite pe itinerarii multiple, căutînd acele - numite de André Breton - „afinități secrete” ale cuvintelor, „care le lasă tot felul de noi mijloace de a se combina”, - implicînd opoziția față de formele Închiderii și stagnării, exprimată uneori (și mai ales În ultimele poeme) chiar la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se Întîmplă În afara lui, dar de-a dreptul lacom de Înfățișările lumii, gata să „Înregistreze” totul, acumulînd „impresii”, dar mai ales dispus să se implice În dinamica spectacolului universal, să o provoace, să o elogieze. Totul se petrece ca și cum „personajul” itinerariilor elegiace din Restriști ar fi descoperit dintr-o dată acel spațiu de „dincolo de mîhniri”, - invocat Într-unul din poemele vechi, iar această revelație i-ar produce o adevărată stare de euforie a libertății regăsite, de bucurie intensă a numirii lucrurilor, de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ce modelează spațiul poetic, a drumului, căii ferate, arterelor, coridorului, vapoarelor, pasului În aceeași poezie, cu reveniri semnificative În majoritatea textelor, e un indicator important pentru aproximarea a ceea ce credem a fi una din „figurile” centrale ale imaginarului lui Voronca: itinerariul. Lumea poetului e concepută, se vede limpede, ca o suită de trasee dinamice, deschise către toate orizonturile, străbătînd peisajele cele mai diverse, promițînd și permițînd cvasipermanetizarea statutului de descoperitor-inventator al poetului. Figură, așadar, foarte productivă În libertatea ei, nu Întîmplător
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Într-o fază Încă „romantică” a Întîmpinării civilizației industriale. La Ilarie Voronca, ea va putea fi regăsită În toată opera: și Ulise și Petre Schlemihl și acel „pururi Ahasverus”, și poetul ghidat, În Patmos, de Insula-Nălucă, sînt niște călători pe itinerarii revelatoare, căutînd pretutindeni deschiderea vizionară, elogiind sfărîmarea limitelor, eliberarea lucrurilor și a ființelor din captivitatea tiparelor date, proclamînd imperativul interferenței și osmozei nivelelor existențiale. „Viziunea descuiată”, despre care se vorbește Într-un poem din Invitație la bal, ar putea fi
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă dinspre finalul poemului ar putea oferi, ea singură, un repertoriu reprezentativ de elemente definitorii pentru structurarea spațiului imaginar ca deschidere pluriperspectivică, succesiune de „priveliști” dinamizate de frenezia afectivă, urmînd un itinerariu ce conferă o relativă coerență viziunii prismatice: „un cer tăiat pe-obrazul ce-l știu itinerar / cu-ntoarceri cu-o privire pe sîngele-n fereastră / din tine se desface priveliștea Într-o glastră / și evantaliu-n palmă te-ncing ca un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]