875 matches
-
în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism îți ia graiul. Gilliat nu scotea un țipăt. Era destulă lumină ca să poată vedea formele acelea respingătoare care i se lipiseră de trup. O a patra panglică, mișcîndu-se de data asta cu iuțeala unei săgeți, zvîcni încolăcindu-se în jurul pîntecului. Cu neputință de tăiat sau de smuls curelele acelea vîscoase, care se lipiseră de corpul lui Gilliat prin nenumărate puncte de contact. Fiecare dintre aceste puncte era un focar de durere stranie și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Cel din cerc trebuia s-o lovească, nelăsând ca ea să cadă pe pământul trasat. Dacă izbuteai s-o respingi, din cerc și până la ea măsurai lungimi de lopată și ăsta era punctajul. Mai jucam „opinca”. Aici trebuia dexteritate și iuțeală de mână. Jocul era cu cinci pietricele rotunde, din care una era mai mare, numită „babaroază”. „De-a v-ați ascunselea” era, deasemenea, un alt joc minunat. Deoarece aveam la dispoziție o ogradă mare, iar în fundul ei se aflau stogurile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
țarul Petru și încă alți mulți ambasadori printre care și Antioh Cantemir. Alexandru Mavrocordat îl încredință pe domn lui Pylarino care venise pentru că auzise despre suferința stăpânului său, veștile spuse șoptit fiind acelea ce se răspândesc cu cea mai mare iuțeală, după care se înapoie pe gânduri în sala marelui consiliu; în prealabil, stabilise să-l viziteze pe suferind în aceeași seară la Vlah serai. Deși atent la tot ce se discuta în divanul marelui vizir, exaporitul nu putea să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
gros de zăpadă întărită de ger. Și celor din lumea bună le convine, iar promenadele nu sunt mai puțin populate decât vara. Echipajelor strălucitoare le urmează sănii elegante. Caii își agită șirurile de zurgălăi și poartă cu cea mai mare iuțeală vehiculele ușoare, care nu lasă nicio urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
meargă carele goale", fu explicația care mi se dete! Dacă n-am fi văzut noi întîmplător convoiul, pâinea oamenilor era să fie transportată în care spurcate prin dejecțiile holericilor. Și se mai întrebau unii pentru ce molima se întinsese cu iuțeală într-adevăr uimitoare"...530. Despre eficacitatea asistenței medicale acordate holericilor, Argetoianu notează: "Dacă din punct de vedere profilactic mai puteam face ceva, din punct de vedere curativ nu puteam face absolut nimic. Ne petreceam ziua prin școlile din oraș, transformate
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
singur. Pe mescioara de noapte fâlfâia flacăra portocalie a unei lumânări scufundată într-un sfeșnic înalt de aramă. Umbre moi jucau pe podele, pe ziduri, în tavan, ca niște visuri de om necăjit. " Noapte bună!" își zise Apostol, dezbrăcîndu-se la iuțeală, vîrîndu-se în pat și sucindu-se în dreapta și-n stânga până să-și potrivească bine culcușul. Suflă în lumânare. Voia să adoarmă îndată, fiindcă într-adevăr călătoria îl zdrobise... "Dar oare de ce s-a încurcat mama când am întrebat-o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
palid la față ca un cadavru, dar cu privirile ca două pumnale. Își mușcă buzele, învinețindu-și-le și murmură foarte înăbușit, parcă și-ar fi stăvilit respirația aprinsă: ― Tu?... Tu?... Ajunse lângă notar, la doi pași. Apoi, cu o iuțeală fulgerătoare, îi repezi un pumn îngrozitor în gură, șoptind ca ieșit din minți: ― Tu?... Tu?... Mișelule!... Mișe... Notarul se clătină ca și cum I-ar fi trăsnit din senin. Lovitura a fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și ogoare. În mijlocul gropii, ca un smoc de păr pe o chelie de perucă cu marginile răsfrânte, înnegrea o braniște. Mașina parcă nici nu mai atingea pământul... Plutonierul se uită iar înapoi, repede, crezând că locotenentul va porunci să micșoreze iuțeala. Apostol nu vedea nimic... Panglica sură, copacii braniștii... În câteva clipe automobilul înghiți cele patru sute de metri cât ținea păduricea, și totuși lui Bologa i se păru c-a mers o veșnicie, atât de bine a văzut tot. Pe dreapta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ritmic: Dobitoc... dobitoc... dobitoc..." Apoi veniră amintiri rânduite frumos, una după alta, toate numai din clipa întîlnirii cu Varga încoace. Îi defilau prin suflet secundele, fiecare plină cu viață, cu niște bășici de sticlă, văzîndu-le conținutul. Treceau însă cu o iuțeală vertiginoasă, ca un film învîrtit nebunește, și totuși se deosebeau precis, amețitor de precis... Erau mii, poate milioane, și se scurgeau într-o singură clipire, și reveneau în momentul imediat următor, neîncetat, neobosite... Și el răscolea prin ele ca într-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Înainte Îi stătea mai bine. Lăsați femeia În pace, politica fără femei e ca peștele fără mujdei de usturoi. Mai bine ziceți cum și-a uitat ăla de la femei ceasul În Parlament. Eu cred că a vrut să ne testeze iuțeala de mână, că ăștia de la femei sunt dați dracului, aduc condiții și teste. Pici testele, nu mai pupi banii. Canci. Așa că eu, cu mintea mea fraieră, cred că ăla de-al dracu’ și-a lăsat ceasul la pupitru... Cădea necazul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai. Mi-o aduceam aminte perfect: "M-am întâlnit cu doamna Caldwell și cu fiica ei, Marietta, pe stradă. Nu-i venea să creadă că m-am întors acasă, să asist la înmormântare". Un gând mi-a străbătut mintea cu iuțeala fulgerului, lăsându-mă buimac și, totuși, indiferent. Dacă asta era doamna Caldwell și cealaltă fata ei, dacă asta era întâlnirea cu pricina, atunci... Doamna Caldwell tocmai mi se adresa: - Joseph Maynard, aș vrea să ți-o prezint pe fiica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
văd ceva scris. Mi-am revenit apoi cu încetul, încercînd mai întîi (ca leac de sperietură) să țin în palme, ca pe niște tarantule hidoase, literele unui vechi alfabetar. Nu le puteam privi 51 fără oroare. "A" devenea cu o iuțeală de viperă "B", "B" devenea "C", "C" se schimba în "W"... Le-au trebuit zile ca să se stabilizeze. Am putut apoi citi titlurile ziarelor, ignorând tendința lor spre modificări perverse și prevestiri sinistre. La începutul școlii eram aparent vindecat, dar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mult obiceiul de a nu despărți pe robi de femeile lor. Stăpânii țării voiau să li se înmulțească robii, ca și vitele. Aici însă Puarem era stăpân, și socotea că femeile îi vor fi povară pe drum și vor micșora iuțeala mersului armatei. De l-ar ruga pe Tefnaht, n-ar fi greu să împlinească dorința arcașului, căci o singură roabă putea fi îngăduită. Însă Auta se gândi că nu va fi bine să rămână ceilalți fără femeile lor. Poate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a văzut coborârea pe pământul atlant a acelui zeu. Într-o zi când soarele lumina puternic, s-a născut în cer altă lumină, parcă aproape tot așa de puternică. Lumina aceea a străbătut cerul ca un stâlp de văpaie cu iuțeala celei mai repezi lănci. Tatăl tatălui meu se plimba într-un câmp pustiu, după seceriș. Era preot tânăr și se închina Zeului Apelor. Departe, în marginea câmpului, erau câțiva oameni care-și frigeau o capră, pregătindu-se de ospăț. La
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la săgeata neagră. Se uită puțin, ochii lui fiind de mult obișnuiți cu astfel de măsurători. Strigă: - Bine că ne-am oprit, altfel treceam de el. Acum suntem în dreptul lui, dar trebuie să zburăm spre miazănoapte. - Mult? întrebă cârmaciul. - Cu iuțeala voastră nu mai știu în cât timp... Cred că e mai bine să zburăm jos, ca să pot vedea. Luntrea porni lin și coti. Carapacea acoperișului înveli iarăși dedesubtul ei străveziu. Luntrea cobora, și deodată Auta strigă: - Acolo! și arătă cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
trebuia făcut. Din clipa aceea, preotul fiu se mai uită decât la mâinile cârmaciului. O singură dată mai ceru o lămurire: dacă luntrea poate zbura și mai repede. Întrebarea îl uimi pe sclav. Cum, nu-i era de ajuns această iuțeală neasemuită, mai mare decât a vântului, de la care îi vâjâiau urechile? Unde mai pomenise Tefnaht zbor mai grăbit! Îl întrebă pe cârmaci și-i tălmăci preotului răspunsul: - El zice că s-ar putea și ceva mai repede, însă nu e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
El zice că s-ar putea și ceva mai repede, însă nu e bine pentru sănătatea omului dinăuntru. Dar luntrea lor cea mare cu care zboară între stele nu are nimic primejdios pentru sănătate, chiar dacă zboară, cum spun ei, cu iuțeala luminii. - Cum cu iuțeala luminii! se miră Tefnaht fără a-și întoarce capul. Poate n-ai înțeles. Lumina nu zboară. Poate că asta înseamnă în limba lor să zbori iute ca gândul, cum spunem noi, deși nici gândul nu zboară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ar putea și ceva mai repede, însă nu e bine pentru sănătatea omului dinăuntru. Dar luntrea lor cea mare cu care zboară între stele nu are nimic primejdios pentru sănătate, chiar dacă zboară, cum spun ei, cu iuțeala luminii. - Cum cu iuțeala luminii! se miră Tefnaht fără a-și întoarce capul. Poate n-ai înțeles. Lumina nu zboară. Poate că asta înseamnă în limba lor să zbori iute ca gândul, cum spunem noi, deși nici gândul nu zboară. Lumina soarelui o vezi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu le cereau mai mult decât să adune toate frânghiile câte le aveau și să mâne cele câteva sute de măgari încotro voiau zeii. Drumul dură destul de mult, dar nerăbdător părea Auta, tocmai cel care era deprins mai puțin cu iuțeala zborului. Singurul lucru mai greu a fost pentru înfricoșații măgărari vederea turnului de argint și a zeilor în veșmânt argintiu. Și mai ales când trebuind să înjghebe, după planul lui Auta, un fel de sanie uriașă, văzură cum tăiau zeii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în luntrea mare, socotind întruna sub ochii lui Auta, care tăcea privindu-l și nepricepând nimic. Apoi, tânărul străin se întoarse la Hor și la ceilalți, care priveau marea. - Iată cum voi face, spuse cârmaciul. Am socotit o înălțare cu iuțeala sunetului, în unghi ascuțit în așa fel ca la coborâre să nu venim în locul de unde am plecat ținând seamă de răstimpul urcării și coborârii și de rotirea pământului în același răstimp, ajungem înapoi anume în locul din pisc pe care l-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
când începea să înnopteze, ieșiră amândoi obosiți. - Nu e primejdios? întrebă femeia din planeta îndepărtată. Cârmaciul zîmbi: - Cui i se pare primejdios e mai bine să mă aștepte aici. Dar primejdie nu poate fi: țâșnim în sus micșorând tot timpul iuțeala până în clipa când ar urma începutul căderii îndărăt; din acea clipă încetinim căderea, ca de obicei. Totul atârnă aici de socoteala fără greș a depărtării de pământ la care trebuie să ne urcăm. Toate privirile se îndreptară spre Hor care
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înalți. Se lăsa noaptea. Un vâjâit puternic se lovi de frunze și tremură în crengi. Piatra turnului gemu. O lumină orbitoare jucă pe copaci câteva clipe, apoi oamenii se întoarseră privind cu uimire mingea de foc care se suia cu iuțeală în cer. Limbile oamenilor amorțiră. Nimeni nu se mai înțelegea cu nimeni. Parcă fiecare vorbea alt grai. Și abia când globul de foc se făcu o stea depărtată pe care mulți nici n-o mai zăreau, acești oameni se adunară
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aș încerca, fiindcă mintea ta nu e pregătită să mă priceapă. Aș putea să-ți spun că am fost în cer, că am zburat cu acei străini din lumea străină de la o stea la alta și, pentru că am zburat cu iuțeala luminii, am trăit acolo de zece ori mai puțin decât a trăit pământul pe care m-am întors. Zece ani ai mei au fost un veac al vostru. - Atunci de ce ai îmbătrînit? îl întrebă batjocoritor un ins din mulțime. - Tinerețea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
străinul căuta chilipiruri! În loc de răspuns, luă o pușcă din furgon și i-o flutură pe sub nas: Uite, asta am de vânzare, e bine? Lasă, atunci nu-mi mai trebuie nimic, lasă-mă! și dispăru fugind. În Hâncești, constată cu surprindere iuțeala schimbării de atitudine a unor localnici. Prin centru defilau tancuri rusești, și câțiva oameni cu steaguri roșii îi aplaudau pe eliberatori, cu un entuziasm de paradă. El, ofițer în armata regală română, fu nevoit să le facă loc, trecând pe
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Adunare a Poporului. După ce organizează În nordul Olteniei puncte de sprijin ale revoluției, Tudor, Îndreaptă Adunarea sa către Craiova, așezându-și tabăra la Țânțăreni (la 40 km de Craiova). Revolta punea stăpânire pe satele din Oltenia și se propaga cu iuțeală În Moldova. Spre sfârșitul lunii februarie, Tudor pornește, spre București și lansează documentul, Cererile norodului românesc. Ceea ce l-a preocupat În permanență pe Tudor a fost Îndepărtarea regimului fanariot și redobândirea dreptăților țării. La 21 martie 1821, Tudor Își așează
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]