1,917 matches
-
va face față în același fel: prin supunere și așteptare, păstrând încrederea în Dumnezeu. Astfel, lumea se află întotdeauna sub judecata lui Dumnezeu și poate să fie oricând răscumpărată de El. din acest punct de vedere, se poate spune că iudaismul poartă în sine o viziune tragică a istoriei 6. Însă aceasta nu este lipsită de promisiuni fericite. Și alte episoade biblice, precum povestea lui Rut, aduc un răspuns uman și liniștitor la suferință. Rut, eroina cărții care-i poartă numele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în locul Lui. Iar actele acestea sunt atât de prețioase încât poartă în ele cele mai mari răsplăți. Astfel, cele două personaje vor fi dobândit meritul de a deveni străbunii regelui David însuși, din neamul căruia se va trage Mesia. În iudaism, Cartea lui Rut este citită la Shavuot, sărbătoare care celebrează recolta și dăruirea Torei către poporul lui Israel. Ea promovează o etică susceptibilă să determine ființele umane să-și asume responsabilitatea față de cei aflați în necaz, fără a-și pune
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
interpreta flagelurile care se abăteau asupra națiunii și a individului. Aceste răspunsuri nu au împiedicat, desigur, poporul evreu să se îndoiască, în anumite momente, de viitorul său, iar unii dintre membrii lui și-au pierdut nădejdea, ajungând chiar să părăsească iudaismul pentru a căuta în altă parte o soartă mai bună9. Textele de care dispunem sunt, de asemenea, prototipuri rigidizate, concepute de cei care au știut să accepte provocarea disperării și erijate în răspunsuri-tip pentru generațiile următoare. Dar dacă ele
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de la un regim la altul, ci reflectă continuitatea relațiilor dintre om, națiune și Dumnezeu. Independența și prosperitatea erau semne că poporul lui Israel respectase poruncile divine. Contrariul era cauzat de o revoltă păcătoasă împotriva Legii. Aici se situează și contribuția iudaismului la un răspuns uman la suferință, care capătă din acel moment o virtute salvatoare. Suferința poartă de acum în sine premisele unui viitor mai bun pentru colectivitate și pentru individ. Acest aspect va deveni ulterior central în creștinism, cu accentul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
accentul pus pe răstignirea lui Iisus. Creștinismul va respinge, desigur, vechea viziune a suferinței ca pedeapsă, însă aceasta nu va înceta să domine credințele populare, în cadrul cărora va rămâne întrebarea ce a putut face omul pentru a merita suferința. În iudaismul antic, în centrul pedepsei stătea încă certitudinea promisiunii. Biblia oferă un zid de apărare împotriva deznădejdii. Dar această încredere nu conduce la utopism și nu neagă o concepție tragică dominantă a vicisitudinilor umane și naționale, străbătute de distrugere, calamități și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
abolise sacrificiile și sărbătorile, interzisese circumcizia, respectarea sabatului și regulile kașrutuluiw. În cartea lui Daniel, criza contemporană nu este reprezentată direct, ci dusă cu patru secole în urmă, în epoca exilului babilonian. Daniel, un exilat, este răsplătit pentru loialitatea față de iudaism, devenind destinatarul profețiilor vizionare despre evenimentele istoriei viitoare. Viitorul este prezentat ca o suită de lupte și succesiuni între regatele pământului. Când va veni sfârșitul, regii aceștia vor pieri și tumultul istoriei va înceta. Atunci, cei care-și vor fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a-l îndepărta pe credincios de îndatoririle din lumea aceasta. Credința în supraviețuire după moarte și în înviere răstoarnă raportul omului cu suferința, făcând-o suportabilă. Dar ea intră în tensiune cu rolul practicantului, care nu poate fi garantul supraviețuirii iudaismului decât rămânând el însuși în viață și acționând în prezent. Cucerirea Ierusalimului de către romani în anul 70, la sfârșitul primei mari revolte evreiești, readuce la ordinea zilei această doctrină apocaliptică. În fapt, cucerirea este considerată un preludiu al răscumpărării și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
chiar acest fapt, al venirii lui Mesia. Orașul și sanctuarul lui ar fi fost nimicite ca să grăbească această venirey. Distrugerea Templului deschide era unei dominații complete a școlii de gândire fariseice, care stă la baza a ceea ce s-a numit iudaismul rabinicz. Răspunsurile rabinilor la suferință nu se schimbă radical în raport cu cele din Biblie, dar acestea sunt redefinite și extinse. Iar tema clasică a suferinței ca pedepsire a păcatului revine frecvent. Astfel, Rabbi Ammi spune: Nu este mort fără păcat, nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-l exonerează pe individ de responsabilitățile sale obișnuite față de sine și de ceilalți, și prin ea nu este nicidecum separat fizic sau emoțional de comunitate. Ceea ce conferă suferinței o cuprindere universalistă, deja prezentă în mai multe episoade ale Bibliei. În iudaism, cu câteva rare excepții, cei care suferă nu se constituie în secte de suferinzi comparabile cu flagelanții medievali din creștinism, mișcare de sărăcie voluntară care descoperă în penitență și ispășire un mod de identificare cu Hristos. Cel care suferă scapă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
din ea învățătura corectă. În fapt, cantitatea suferinței contează mai puțin decât modul în care este înțeleasă. Iar suferința celui drept poate ușura durerea generațiilor viitoare. Ceea ce contează nu este propria suferință, ci reacția poporului pentru care suferi 14. În iudaismul rabinic, suferința este de fapt un bine. Ea este una dintre cele patru binecuvântări pe care Dumnezeu voia să le răspândească în lume, pentru ca ea să reprezinte unul dintre drumurile care duc la El. Potrivit lui Rabbi Simeon bar Yohai, înțelept
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și variază în spațiu și timp, prezintă totuși reale convergențe. Astfel, suferința poate fi justificată ca pedeapsă, ca încercare a credinței, ca disciplină sau chiar ca semn al unei apropieri de Dumnezeu. Despre buna folosință a morții voluntare Dar, în iudaism, ca, de altfel, și în alte tradiții religioase, suferința nu este doar un rău suportat. Ea poate fi voluntară, ca în cazul martiriului. Locuțiunea folosită în ebraică pentru a desemna martiriul înseamnă literal "sfințirea Numelui (lui Dumnezeu)"hh. "Sfințirea Numelui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
martorul suveranității lui Dumnezeuoo. Suferința și moarta lui dovedesc natura în același timp tragică și izbăvitoare a istoriei. Mai întâi în confruntarea cu Helenismul și în fața persecuției monarhului seleucid Antioh al IV-lea Epifanul, în secolul al II-lea î.Hr., iudaismul credincios Legii își asumă explicit o concepție pozitivă despre martiriu. Structura, forma și inspirația lui religioasă au fost modelate în literatura evreiască și creștină de la Macabei I și II până în Noul Testament, care furnizează baza istorică și narativă a elaborărilor viitoare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
martorul slavei lui Dumnezeu. Împrumuturile de la o tradiție religioasă la alta de teme literare și legendare, de credințe teologice și filosofice n-ar trebui, de fapt, să ne surprindă. Cadrul politic și spiritual al Imperiului Roman le făcea posibile, iar iudaismului și creștinismului le-a luat, istoric vorbind, cel puțin două secole ca să-și consume divorțul. Oricum ar fi, fără tradiția romană care preamărea sinuciderea, martiriul n-ar fi putut cunoaște o asemenea dezvoltare în iudaismul și creștinismul secolelor al II
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Roman le făcea posibile, iar iudaismului și creștinismului le-a luat, istoric vorbind, cel puțin două secole ca să-și consume divorțul. Oricum ar fi, fără tradiția romană care preamărea sinuciderea, martiriul n-ar fi putut cunoaște o asemenea dezvoltare în iudaismul și creștinismul secolelor al II-lea și al III-lea, deoarece tradițiile greacă și evreiască nu-l încurajau, chiar dacă ideea evreiască a profetului-martir ocupă un loc important în sursele evreiești. Martirul ar fi rămas un simplu martor. N-ar fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
explicație, nici nenorocirile care-l lovesc pe omul bun, ci mai degrabă faptul că respectarea poruncilor însăși devine cauză de suferință și moarte. O moarte la care, după unele surse midrashice târzii, Roma ar fi trimis zece personalități eminente ale iudaismului antic, printre care Rabbi Akibaqq. Când vestea martiriului acestuia ajunge la discipolii săi, aceștia își încing mijlocul cu pânză de sac și își sfâșie hainele în semn de doliu, considerând execuția un simbol. Învățătura lui Akiba constă în acceptarea suferinței
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
interpretează ca însemnând până la sacrificarea propriei viețirr. Moartea lui trimite cu gândul la cea a lui Socrate, chiar dacă procesul execuției este diferit 17. Doctrina grecească a virtuții pătrunsese în idealurile evreiești și creștine din epocă. Nu este o întâmplare că iudaismul și creștinismul au fost numite religii de martiri, impregnate cum erau de acest fel de stoicism. Martiriul capătă aura unui ideal popular, exprimând o dorință arzătoare de sacrificiu din partea credincioșilor evrei și creștini. Cursul evenimentelor consacră modelul profetului-martir, care se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
eroilor și îngerilor, a influențat cele două religii. La fel și tradiția greco-romană, care a dat tonul martirologiilor evreiască și creștină. Acestea nu încearcă numai să-l întărească pe credincios în credința lui, ci și să câștige noi prozeliți pentru iudaism și creștinism. Episodul celor zece martiri se inspiră din legende mai vechi ale unor martiri 19. Cazurile de martiri sunt mai numeroase în perioadele de tensiune atât la evrei, cât și la creștini, care devin ținte ale persecuțiilor romane la
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
vehemențe. S-a spus că "martiriul așa cum a fost inventat și cum este înțeles în zilele noastre este o forță la fel de puternică în Biserica care l-a creat ca și în islam, deși, evident, într-un mod diferit"21. În iudaism, astăzi, trebuie să constatăm că puterea lui de atracție este integral neutralizată. Suferința îmblânzită În iudaismul tradițional, catastrofele străvechi sunt comemorate la date precise ale calendarului liturgic, marcate de rituri fixe de doliu și penitență 22. Catastrofa, unică în sine
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
noastre este o forță la fel de puternică în Biserica care l-a creat ca și în islam, deși, evident, într-un mod diferit"21. În iudaism, astăzi, trebuie să constatăm că puterea lui de atracție este integral neutralizată. Suferința îmblânzită În iudaismul tradițional, catastrofele străvechi sunt comemorate la date precise ale calendarului liturgic, marcate de rituri fixe de doliu și penitență 22. Catastrofa, unică în sine, nu apare ex nihilo. Ea se inserează într-o ordine stabilită care, fără s-o explice
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
impulsionează o anumită istoricizare a suferinței, care ne va fi lăsată moștenire și care a fost activată în secolul al XIX-lea de evreii care părăsiseră ghetourile și se temeau că-și vor pierde puținul care le mai rămăsese din iudaismul lor. Marile dezastre antice precum distrugerea celor două Temple li se păreau, probabil, mult mai îndepărtate de cultura lor decât Cruciadele, care izbucniseră chiar în centrul lumii occidentale creștine, unde ei continuau să trăiască. Această relativă proximitate oferea resurse mai
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ea prezintă poporul evreu ca un organism unic. Iar acest discurs al suferinței se transformă în instrument educativ, transpunând generațiile prezente în suferința celor din trecut pentru a stabili astfel o legătură între ele și a întări prin acest fapt iudaismul, care se poate clătina în fața încercărilor noi1. Acestor producții li se adaugă "cărțile amintirii"fff, frecvente în epoca medievală, mai ales în lumea așkenază, care consemnează, pe lângă numele rabinilor și conducătorilor faimoși ai comunității, listele persecuțiilor și martiriilor suferite, liste
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
despre sinuciderea colectivă de la Iotapata, survenită după eșecul revoltei iudeilor împotriva romanilor în 70 din care Flavius Josephus scapă printr-o viclenie, predându-se împăratului Vespasian, ceea ce a făcut să fie considerat trădător -, aceasta este prezentată ca fiind contrară preceptelor iudaismului. Ideologia sicarilor din Massada era fondată desigur, cel puțin în parte, pe aceea a preoților de la Templul din Ierusalim. Mai multe surse evreiești vechi relatează episoade de sinucideri ale preoților la distrugerea Sanctuaruluiggg. Flavius Josephus evocă această sinucidere chiar ca
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de o logică a supraviețuitorului, nu a martirului. Ar fi fost scrise după materialul furnizat de observatori evrei din orașele asediate și pe baza rapoartelor care circulau, probabil, sub forma scrisorilor comunitare descriind barbaria atacatorilor. Ele reflectă situația dificilă a iudaismului așkenaz între cele două Cruciade și traduc teama de noi tulburări. Situându-se în siajul sacrificiului martirilor, ele tind totuși să raționalizeze alegerea apostaziei făcută de cei care-și salvaseră astfel viața. Asemenea contemporanilor lor creștini, cronicarii evrei au abordat
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ca sacralizarea Mainz-ului să-i fi inspirat pe martiri, care, identificându-se cu preoții Templului, au ales moartea voluntară. Însă ei nu se opresc aici, ucigându-și și familiile, cum făcuseră sicarii din Massada. Evreii descriși în aceste cronici practicau iudaismul cu minuțiozitate. Nu se deosebeau prea mult de călugării și călugărițele creștine, care prețuiau mult ocazia de a se sacrifica, nici de cruciații care considerau că moartea pe câmpul de luptă împotriva necredincioșilor le garanta intrarea imediată în paradis. Anonimul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
moartea botezului. Sacrificiile descrise se inspiră din cel al lui Isaac pe Muntele Moria, deopotrivă paradigmă și laitmotiv al acestor cronici 10. Pentru supraviețuitori, acest sistem de ecouri nu doar creează o verigă care-i leagă de Legământul întemeietor al iudaismului, ci conferă și un sens suferinței lor de moment. Au suferit și continuă să sufere pentru că sunt evrei. Elegiile și rugăciunile de penitență care completează relatările persecuțiilor din timpul Cruciadelor nu menționează nici ele păcatul drept cauză a tragediei. Martirii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]