981 matches
-
se târască prin mocirlă, lăsând urme bizare după el. Când în sfârșit a venit comanda „drepți!”, Toaibă arăta ca o stafie. De sus până jos era acoperit de un strat gros de glod. În front, marș! a izbucnit ca o izbăvire comanda sergentului. Toaibă a făcut stânga mprejur și a pornit în pas de defilare spre formație. Ei, Toaibă. Ai învățat cum se răspunde superiorului? Ochii lui Toaibă s-au înfipt ca un pumnal într ai sergentului. A răspuns monosilabic: Da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dinspre ușa grajdului, zdup! zdup! zdup! Mers de ciubotă soldățească. „Să știi că aiștia o pus santinelă. Dacă o dat peste noi, într-o clipită toți nemții sunt aici!” - gândeam eu în timp ce am făcut un pas către colțul grajdului... Spre izbăvirea noastră, era unul din cei culcați în iesle. Tocmai stropea omătul de la picioarele mele. Și ce credeți că mi-a trecut prin cap într-o clipită? Ce-ar fi să-l „invităm” la o plimbare? Tot n-am aflat noi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
social, criză de istorie, criză de univers, criză / de haos, s-au năruit toate minunatele mele castele din / Spania, regatul meu de mori de vânt a dat faliment... Dincolo de toate mendrele și meandrele vieții, eul liric întrezărește o posibilitate de izbăvire: Să storci din carnea și din sângele tău atât de trecătoare / doar partea de uitare și de cânt, / să fii dincolo de tăceri și cuvânt... Depășind însă toate aceste tentații, precum și voința opresivă a vieții, poetul meditează tot mai mult asupra
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ori poemul nu se mai vede / un cerc enorm / se îndepărtează deasupra. Totuși, poemul îl face pe om / cartea îl judecă / singură / în cele din urmă. Alteori, ca în unele versuri din 1996, mai ales, moartea e așteptată ca o izbăvire, care își amână însă sosirea, fiindcă nu ai atins încă probabil / poziția optimă. Ca și în volumele ulterioare, se remarcă și în cel din 1990 un acut sentiment al precarității ființei, omniprezent - direct sau indirect - în toate poemele. De pildă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cerurilor vor fi clătinate. 27. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere și slavă mare. 28. Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitați în sus, și să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie." 29. Și le-a spus o pildă: "Vedeți smochinul și toți copacii. 30. Cînd înfrunzesc, și-i vedeți, voi singuri cunoașteți că de acum vara este aproape. 31. Tot așa, cînd veți vedea întîmplîndu-se aceste lucruri, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
După ce am trecut peste pasarelă, m-am oprit pentru o clipă, cu nostalgică aducere aminte... Pe aici pe aproape se afla “bariera”, unde șirul căruțelor, de o parte și de alta a căii ferate, așteptau - cine știe de când și până când - “izbăvirea”... Țăranii, tolăniți în coșul căruței, priveau abraș pe sub zagaraua pălăriei către cantonierul care își făcea de lucru cu te miri ce în jurul cantonului, numai bariera nu o ridica. Puțin mai încolo, ancestralul tramvai își lăsa pasagerii taman în mocirla din jurul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
diseară. Cum știu, însă, că pentru un asemenea drum trebuie ceva timp să te pregătești, am să pun lacăt inimii, iar dorul am să-l leg în lanțuri, ca la ocnă! Să știe de stăpân! Te aștept ca pe o izbăvire, scumpule. A ta Zâna”. Sevastița mânca așezat și, din când în când, gusta din ulcica cu vin, dar nu mă slăbea din ochi. Se vedea limpede că își iubește fata cu asupra de măsură. Când a sfârșit de ospătat, s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ducere, luna mi-a întins un covor argintat ca niciodată... Acum, însă, la întoarcere, noaptea devenise atât de adâncă încât nu vedeam unde pun piciorul... Undeva în zare licărea un grăunte de lumină, care în bezna din jur a devenit izbăvirea mea... Doar dacă ajung acolo am să mă pot dumiri unde sunt... Mergeam poticnit, împiedecându-mă la fiece pas, dar bobul de lumină se depărta mereu... În orbecăiala mea, am călcat în gol, pornind într-o cădere fără nici o nădejde de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
asociație masculină prea des calomniată. Dar asupra acestui lucru nu voi insista: știți bine că până și oamenii foarte inteligenți se fălesc atunci când pot goli o sticlă mai mult decât vecinul. Aș fi putut, așadar, să-mi aflu pacea și izbăvirea în acel prea fericit dezmăț. Dar și de data asta am întâlnit o piedică în mine. A început să mă doară ficatul și m-a răzbit o oboseală îngrozitoare, care nu mi-a trecut nici până azi. Ne jucăm de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
noi în Egipt: "Lasă-ne să slujim ca robi Egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi Egiptenilor decît să murim în pustie?" 13. Moise a răspuns poporului: "Nu vă temeți de nimic; stați pe loc, și veți vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta, căci pe Egiptenii aceștia, pe care-i vedeți azi, nu-i veți mai vedea niciodată. 14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi, stați liniștiți." 15. Domnul a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
o viață întreagă demnitatea și avantagiile. O răsturna acum nebuna de femeie cu o singură vorbă. Gu o explozie de plâns sau de tuse Lina spusese: - Măgărița asta e fata mea! și așteptase ca din cumpăna greșelilor reciproce să iasă izbăvire. Să fie iertare și uitare și totul să se isprăvească la primărie și la biserică cu o nuntă la care ei să fie nași. Rim, astfel a lacăt, șovăise, apoi, luîndu-și cel mai măreț ifos, zisese sacadat, deci sarcastic: - Dumneata
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nimic din trupul lui, își întorcea desăvârșit preocuparea de la acel trup, îl desființa ca să-1 păstreze încă. în schimb, sufletul îi întindea fringhii diafane, cu care să dureze viața dincolo de energiile materiei. Pentru a înșela boala și moartea, Maxențiu inventase izbăvirea și reușea să mai trăiască timpul necesar ca misticismul să se consume și el. Veștile cu care venise Nory erau cu mult mai brutale. Elena, de la ușă, îi impusese tăcere cu degetul pe buze. De alături, din sala de muzică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
l-a încordat cu mîna lui, Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec, pînă îi vei nimici." 18. Elisei a mai zis: "Ia săgeți." Și a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: "Lovește în pămînt!" Și a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Elisei și-a pus mîinile pe mîinile împăratului, 17. și a zis: Deschide fereastra dinspre răsărit." Și a deschis-o. Elisei a zis: "Trage." Și a tras. Elisei a zis: "Aceasta este săgeata de izbăvire din partea Domnului, o săgeată de izbăvire împotriva Sirienilor: vei bate pe Sirieni la Afec, pînă îi vei nimici." 18. Elisei a mai zis: "Ia săgeți." Și a luat. Elisei a zis împăratului lui Israel: "Lovește în pămînt!" Și a lovit de trei ori; apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
ginkgo la DMAE. La un moment dat, studiase un bărbat, altfel sănătos, care credea că poveștile se transformă în realitate. Vorbind, oamenii dădeau viață lumii. Chiar și o singură propoziție declanșa evenimente la fel de solide ca experiența. Călătorie, complicație, criză și izbăvire - e de-ajuns să pronunți cuvintele ca să ia formă. Timp de zeci de ani, cazul acesta bântuise toate scrierile lui Weber. Această unică idee delirantă - poveștile devin realitate - părea germenele vindecării. Ne povestim pe noi înșine înapoi, până la diagnostic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cârpăcite; Weber îl inventase, din toată țesătura asta. Istoricul complet și examenul fizic - fabricate. Acum, textul se clarifică. Până și numele cazului - Gerald W. - pare un pseudonim dintre cele mai neizbutite. Se pomenește în picioare, lângă patul lui Mark, căutând izbăvirea. Băiatul stăruie pe lângă el. — Dom’ doctor. Ce-ai întârziat așa? Credeam că ești mort. Mai mort decât mine. Vorbește încet, împleticit. —Ai auzit ce s-a întâmplat? Weber nu răspunde. Am încercat să-mi fac felu’. Și, din câte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el în mișcare sau stă încremenit? Așa este percepută ultima bătaie înainte de finiș; ca și cum această ultimă bătaie nu va veni niciodată. Ca și cum n-ar mai exista nici o deosebire între sunet și liniște, lumină și întuneric, mișcare și repaus, durere și izbăvire, ca și cum am fi fost deja campioni și încă ar fi trebuit să devenim. La creasta valului, apa se transformă în gheață. Apa devine gheață. Gheața poate deveni apă din nou. Apa e de un negru de cerneală, îmi lipăie la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și tămâia, dar se duse mai departe la templu. Se trezise de-acum condamnat să rămână de-a pururi un osta, care nu mai avea niciun crez. Un raspi se rugă de un oficiant să îi facă o slujbă de izbăvire acestui băiat părăsit. Era vară și o neclintire fierbinte tremura între stânci, făcând rocile să sclipească. De acolo, de sus, se vedeau cărări peste piatră, precum niște vene deschise. Nu mai adia pic de vânt, arșița era grea, parcă o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
GOALĂ, ÎNCEPÂND DIN MOMENTUL ÎN CARE RENUNȚĂ LA IUBIRE. ȘI TOCMAI ASTA E, CĂ NU MAI SUNTEM CAPABILI DE IUBIRE. SĂ NE RESEMNĂM, DOCTORE! SĂ AȘTEPTĂM PÂNĂ CE DEVENIM ÎN STARE SĂ IUBIM ȘI DACĂ ESTE ÎNTR-ADEVĂR IMPOSIBIL, SĂ AȘTEPTĂM IZBĂVIREA GENERALĂ FĂRĂ A FACE PE EROII. EU NU MERG MAI DEPARTE. Rieux se ridică, cu o expresie subită de oboseală. \ Dumneata ai dreptate, Rambert, ai întrutotul dreptate, și pentru nimic în lume n-aș vrea să te rețin de la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
grija cea mai presantă. Dar, de fapt, sub aceste remarci neînsemnate o speranță nesăbuită se dezlănțuia în același timp și cu atâta forță, încât concetățenii noștri își dădeau uneori seama de ea și se grăbeau atunci să afirme că, oricum, izbăvirea nu era hotărâtă pentru a doua zi. Și, într-adevăr, ciuma nu se opri a doua zi, dar, în aparență, ea își pierdea puterile mai repede decât s-ar fi putut în mod rațional să se spere. În primele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chiar în ceasul în care treceau pe străduțe pustii, de-a lungul ferestrelor cu obloanele trase. Și, din pricina oboselii lor, ei nu puteau să deosebească această suferință care se prelungea dincolo de obloane, de bucuria care umplea străzile puțin mai încolo. Izbăvirea care se apropia avea un chip care amesteca râsul cu lacrimile. ÎNTR-UN MOMENT ÎN CARE RUMOAREA A DEVENIT MAI PUTERNICĂ ȘI MAI VESELĂ, TARROU SE OPRISE. PE ASFALTUL ÎNTUNECAT, O FORMĂ ALERGA SPRINTENĂ. ERA O PISICĂ, PRIMA CARE A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atrași de altceva. O spaimă profană și rea le era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine zdrențuite. Părea că pentru o clipă își găsiseră izbăvire din propria lor mizerie contemplând soarta unuia mai amărât decât ei. Cu toate astea, în ochii lor se putea citi sentimentul comunității și chiar al solidarității. Deși victima le era mai mult ca sigur străină, toți păreau să ia moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ia altul. A preferat să stea cu el. Mama a făcut 53 de ani. Arată rău acuma. Eu am ajutat-o cât am putut afară, i-am luat mobilă, i-am luat frigider, televizor, i-am luat casă la ICRAL. Izbăvirea În ’93 a murit tata. Când am auzit că e la spital, m-am dus la el - deja nu mă cunoștea. Când a dat în metastază, cum spun doctorii, înnebunise, nu mai știa ce face. L-am dus acasă, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
teoretică este o atitudine cugetată. Dar opera urmuziană, superbă teratologie a intelectului, trimisă spre edificarea noastră, trebuie înțeleasă ca o chemare la ordine”; „Nu va trece mult timp și opera lui Urmuz va fi interpretată ca un apocalips, ca o izbăvire întru duh, ca o reintegrare într-un paradis de gîndire purificat și nativ. În fond, Urmuz satisface o tinerețe pornită pe frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
simplă apariție, păcătoasă și ea, imaginea mamei Mântuitorului - iar pentru aceasta, poporul Îi fusese Întotdeauna recunoscător, și a venerat-o. Căci dacă femeia aceea pe care o putem iubi, și copilul acela care ar putea fi al nostru, sunt instrumentul izbăvirii lui Dumnezeu, și noi am putea fi salvați. În gând, o mai rugă o dată să-l apere, să-l ajute să câștige alegerile, să nu-l scoată de la inima președintelui - nu pentru că ar fi avut vreo importanță pentru mersul uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]