10,258 matches
-
tinere. Dacă erau oamenii lui Ceaușescu, era prăpăd, mureau cu miile, ca iepurii. Să mulțumim securiștilor, ei ne-au scăpat de tirani! O spun eu, care am fost arestat și anchetat de securitate... Petrache înlemni pentru o clipă, dar apoi izbucni în râs. S-o mai aud o dată pe asta și eu, cu mâinele mele, te scot în stradă. Acum, poate, n-o să-mi dai dreptate, dar mai târziu... Stai, stai, nu te înflăcăra, să-ți răspund și apoi tac. Ai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îl cântau acum cei din cameră. La o masă, plină cu resturi de mâncare și cu pahare, unele umplute, altele goale, avea loc un adevărat chef. Lucica, roșie ca sfecla, îl observă prima pe bărbatu-său. Îi sări în brațe, izbucnind în plâns. Șeful de post el venise cu o noapte în urmă cu tractorul era cu cana plină cu vin și tocmai se pregătea să umple paharele goale. Nu prost băiatul! După ce a terminat opt clase, a fugit de acasă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Simpli spectatori, nu? Lumea e înnebunită, crede acum orice... Toți cer moarte securiștilor, dar puțini înțeleg că fără ei poate nu se reușea nimic. Au fost primii care ne-au trădat. Bandiții șiau depus armamentul la rastele încă înainte de a izbucni măcelul, mi-a spus Petrache aseară... Au încheiat și proceseverbale, au lucrat ca la carte... Nu i-ai văzut pe securiștii din elicopter? L-au abandonat în plină stradă, apoi au plecat. De ce nu i-au trecut la bulgari, de la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pricep și cred că noul partid al tovarășului Iliescu o să aibă nevoie și de oameni ca mine... Avusese dreptate bătrâna. Nu peste mult timp, se convinseră că cei doi au fost împușcați, iar unii dintre cei aflați în casa Tălparilor izbucniră în chiote. Dumbrăveanu sărea în sus, ca un copil. Am scăpat de hoț! Vino să te pup, Ghiță! Florine, fugi la mine, adu o canistră cu vin, că aici nu mai este, și adu și femeile! Stai blând, Dumbrăvene, nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mai fumase din facultate. La un moment dat, tresări brusc: Gheorghe bolborosea prin somn ceva. ,,Ce faci, Ilona?” reuși femeia să deslușească. Nu spuse nimic. Se ridică și se așeză în celălalt colț al camerei, pe scaunul preferat al soacrei. Izbucni apoi într-un plâns tăcut, privind din când în când spre Gheorghe, atentă să nu-l trezească. Asta trăiește, este doar ușor rănită la umăr... păcat căi frumoasă și tânără... Anunță-l pe domnu’ doctor... Ai grijă să nu simtă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și mulți nemulțumiți, dar eu mai știu o vorbă de la tata, ,,balta are pește”, că de aceea e baltă, iar dumneavoastră de aceea sunteți pescari, mă rog, asta o spun eu. Nu apucă să dea citire niciunui nume, fiindcă sala izbucni în aplauze, care durară, însă, doar câteva secunde. Pesemne, oamenii erau prea nerăbdători. Mulțumesc, domnilor! Și sunt curios să văd cine va mai aplauda după ce voi citi lista... Nu mai putu continua, deoarece ușa se deschise brusc și un bătrânel
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
noi cursul nu trebuie să-l știm o dată cu prostimea...”, atât i-am spus, Ghiță, și a fost destul. În câteva luni, apartamentul neveste-mii s-a transformat într-o adevărată bancă. Gheorghe se lăsă pe spate în fotoliul uriaș și izbucni în râs, apoi o chemă pe noua sa secretară, angajată de câteva zile. Părea un copil, o fetiță, îmbrăcată ca o fetiță. Vezi, dragă Cici, ce servește domnul deputat, eu vreau o cafea și o apă plată. Dacă sună Anghel
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îl întrebă, cu o voce sugrumată, pe fratesău: De unde ai colecționat-o, Ghiță?... Cum e la pat? Tot bandit ai rămas! O să te bage muierile în pământ. E bună, cum să fie? Altfel ar mai fi secretara lui Tălparu? Bărbații izbucniră în râs. Brusc, Gheorghe se opri, aducându-și parcă aminte de ceva. Ați riscat mult, Petrache, dacă răsufla cineva, cu toată imunitatea voastră, nu vă ierta Iliescu! Ți-o spun eu, ăsta nu are nici mamă, nici tată. Pe dracu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe gratis sau că nu știu să joc”... Am băut două pahare la rând, că, sincer să fiu, m-a obosit cucoana, după care i-am adus cărțile, fără să mă uit în ele. Un râs general, isteric aproape, a izbucnit când Sonia a dat cărțile pe față. Patru, patru ași, asta a avut muierea, Ghiță! Spune tu, se compară ea cu Lucica? Nu-i răspunse Gheorghe. Se uită doar la frate său, dădu evaziv din cap, a mirare, a respect
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și vă trimit imediat, trimit mașina dacă este ceva urgent. Tati, dar eu vreau să vii acasă, să stai cu noi, copiii râd la școală că nu avem tată, că ai lăsat-o pe mama... Alina nu mai putu continua, izbucni în plâns și alergă la Lucica și Elena, care fumau lângă o fereastră larg deschisă. După ce doi dintre preoți, bolnavi și bătrâni, plecară ceilalți doi rămânând până la ziuă -, Gheorghe dispăru împreună cu Anghel, care nu reușise să ajungă la timp la
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
întinse brațele spre ei. Băiatul îngână un ,,sărut-mâna” și-i întinse timid mâna, îngăimând încet: Mama nu a venit, a spus că vei merge la hotel... cu greu a lăsat-o și pe ea... Fetița nu se mai putu stăpâni, izbucni în plâns și se aruncă în brațele bărbatului. Merseră câteva sute de metri și ajunseră acasă. Un bloc ca toate celelalte, mohorât, întunecat. Pe casa scării mai frig decât afară, geamul de la ușă era spart, iar de calorifer, nici vorbă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dorm acum, că o să fie bine. Să dorm acum. Ioan Claudiu Todoran Psihostomatologie La jobul de la grădi totul mergea strună: turnurile din cuburi de lemn se ridicau de treișpe etaje, mași nuțele se bușeau artistic de pereți, războaiele cu soldăței izbucneau pe sub mese și tanti Tuți - CEO-ul meu de atunci - îmi spunea că sunt brânză bună în burduf de câine. Eu o luam ca pe „ăl mai tare din parcare“. Bucuria cea mare începea abia după grădi, când tataie venea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
privirea. Dintre noi doi, eu eram cel care-și ferea ochii când mă surprindea cercetând-o. O singură dată am avut ocazia să o întreb ceva. Fusese răm lăsați singuri și am observat-o strâmbându-se de sufe rință și izbucnind în plâns. Unul convulsiv, nu princiar așa cum m-aș fi așteptat de la ea. Am întrebat-o ce a pățit, iar ea a bâiguit ceva ară tându-mi vinovatul. Am zburat răzbunător ca un uliu că tre nefe ricit, amenin țător, dar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că o să rezolve tot. Că o să divorțeze. Iar. Acum sunt vânzătoare la un magazin de pantofi și nu servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Înfloritoare, pardon, Înflorește gemând de atâta bine, nu-i așa ?! Am uitat de externe - ni se mai povestește din când În când ( după ce-am văzut cum se fura din palate ca la noi În '89 ) că În Irak a izbucnit holera din lipsă de apă : păi de ce nu studiarăți, fraților, așezare geografică, climă, necesități, etc. că doar vă duserăți acolo ca eliberatori, nu ? Ce faceți, Îi eliberați de viață pe bieții irakieni ? Nui de mirare, că la noi vă străduiți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
să-i aștepte. Nu, mamă. N-am unde mă duce și n-am pe cine dori decât pe cine știi. Fata mea, oftă bătrâna. Cât ești de naivă și câte mai ai de-nvățat! O să-nvăț dacă va fi nevoie, izbucni Cerboaica și se ridică tremurând ca varga de slabă și înăltuță cum era. Tu-l ai numai pe unul de așteptat, pe Tom, pe bărbatu-tu. Eu îi am pe tustrei băieții de așteptat și de jelit. Du-te și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
odată cu fierul cela? Ți-a sosit amorezu, tu! Îi aruncă o privire scurtă strâmbându-se la el și urcă scara. Miluță se luă după ea. În ușă, sus, fata mai întoarse o dată fața. Arăți de parcă ești beat! îi strigă și izbucni în râs. Să vezi ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
continua. Ce faci? Asta-i bună! Ea acolo, la ora aceea? De unde venea? Nu se culcase? Ce se întâmpla? De ce-l aștepta? Cumnată-sa coborî și-i puse palma peste gură. Sssst! O simți neliniștită, ca un foc gata să izbucnească. Ce-i? Ce s-a mai întâmplat!? Nu s-a-ntâmplat nimic, nimic, scutură capul Cerboaica. Sssst, îl rugă iar, strângându-l de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu pulberea stelelor, lăsând să răzbească afară din ea, prin ochii, mari, tăiați ca niște scoici cu albul întors înăuntru, o tristețe sfâșietoare ajungând până la el ca o chemare care ascundea toate promisiunile și toate ispitele. Ce era cu ea? Izbucni în râs. Aha! Știu unde. Știi!... De unde știi? A, da, trebuia să-mi fi dat seama! Ah, dar nu așa! Așa vrei să mergi? întrebă ea, izbită de înfățișarea lui. Urcă-te-n cameră, pe încetul, să nu te simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bage și-n gaură de șarpe... Îți bați joc de mine! Nu, serios, clătină ea mustrător, privindu-l cu intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în altă parte, și el simți mai mult decât își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vru să spună băiatul, dar își mușcă limba. Doamne, ce dezgustată mă simt de toate! Mă întorc! strigă pe neașteptate cumnata, neputându-se stăpâni, și-o luă hotărâtă înapoi. Miluță se trezi respirând greu. Cum așa? De ce? Ah, mă exasperezi! izbucni femeia. Ești mai rău ca bătrâna. Nici eu nu vă înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și maică-ta, și toți. Judecă singură! M-ai luat, m-ai pus pe drumuri, și-acu, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Duci plicul acesta și-l dai prefectului. Aha! Asta era! Își dădu capul pe spate și-o privi jignit, furios și-nveselit totodată: Va să zică... ăsta-i secretul! De asta... Mama bănuia, dânsa ceva, săraca, dar nu știa... Du-te dracului! Măgarule! izbucni Cerboaica și-i întoarse spatele rupând-o la fugă îndărăt. "Bine. Prea bine" își spuse Miluță și păși, hotărât, înainte. CAPITOLUL 4 Se strecură pe la bisericuță, prin spatele haznalei, prin spărtura din gardul liceului. Se agăță de burlanul ruginit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
printr-o sită, conturându-i picioarele și tot trupul. Clipind mărunt, orbită de trupul mlădios ca o lumină, o recunoscu. Trânti cârpa în lighean. Hai odată, intră! Ce-ai înțepenit acolo? îi strigă. Doar nu ești de sticlă! Bonjour, papa! izbucni veselă Cerboaica, apoi se aplecă spre bătrână șoptindu-i încetișor, la ureche: Mamă, vino puțin afară. Am, să-ți spun ceva. Afară, când se uită la ea, bătrâna văzu că obrajii nurorii ardeau. Își frângea mâinile de nerăbdare. L-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i-a trecut prin cap când l-a văzut că-i face semn să-l pună în gardă și-i ia lopata din mână, ca și cum s-ar fi supărat pe el că-i neîndemânatic și umblă încet?! Ha-ha, al dracului! izbucni mecanicul, și se izbi cu palma peste frunte, pricepând figura. Deștept. Hai, copăcel. Vino să-ți plătim, coană Profirița! strigă el, bătând cu pumnu-n masă. Patroana veni. Ne-ai văzut, coană Profiriță? De-o lună nu mai dă nimeni pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe Miluță, strâns între perete și ușă, se retrase de-a-ndaratelea, bocănind greoi. Totul se prăbuși, cu ecou, în liniștea albă din jur. Închide ușa! Ușa! strigă Irina. Vocea îl lovi cu violență, dureros, crispându-i întregul corp. În mod inexplicabil, izbucni în râs. Râse cu ochii închiși, scuturându-și umerii pân-o simți pe ea udă și goală lângă el astupându-i gura cu palmele. Te-ai scrântit!? Ce-i cu tine? Heraus! Schnell! urlă Erika pe scări și trânti ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]