3,184 matches
-
haină Să-mi fie taina, cea mai mare taină Aflat-am azi, iubirea mea străveche Că ofilite sunt, flori și petale Ai fost femeia fără de pereche Ce mi-a bătătorit a vieții cale Să-mi fie jalea, cea mai mare jale... Aflat-am azi, iubirea mea apusă Că ai fost o copilă prea cuminte De mine, te-ai lăsat ușor sedusă Și-am devenit, la rândul meu părinte Să-mi fie cinstea, cea mai mare cinste Aflat-am azi, iubirea mea
AFLAT-AM AZI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383030_a_384359]
-
ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adânci încât sunt redus la tăcere.” Trandafirul: „Nu mai sunt aruncat de-o copilă în «unda fermecată» pentru a-i aduce chipul iubitului. Sunt dus în buchete
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
prea bogată ?! De nație crezi le-arde, luptând „care pe care” țanțoși ieșind în față, văzând care-i mai tare ? O, biată țărișoară ! Halal să îți mai fie, ai vrut viață mai bună, dar ai „democrație” !!! Oftează acum române, cu jale și cu dor, că ai o libertate ... e libertatea lor ! Gândește-te mai bine și fă așa cum crezi atunci când mergi la „urne”, pe cine-ai să votezi ! ---------------------------------- De-ai să alegi „Vulpoii” experți întru minciună, degeaba-njuri române, degeaba dai
FABULĂ MODERNĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385337_a_386666]
-
A, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016. Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale, Adorm sorbind din patimile grele. Albastra mare tot răsună-n jale, Ascunde-n valuri gândurile mele, Azi picură eternitatea-n vale, Ascult un cântec îngânat de stele. Argint presar în dorurile tale, Arzând mă`nalț ca să ajung la ele, Acolo timpul e zidit în dale, Aici e-un timp străin de
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
timp străin de toate cele. Azi picură eternitatea-n vale... Citește mai mult Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele, Am așteptat seninul tău în cale,Adorm sorbind din patimile grele.Albastra mare tot răsună-n jale,Ascunde-n valuri gândurile mele,Azi picură eternitatea-n vale,Ascult un cântec îngânat de stele.Argint presar în dorurile tale,Arzând mă`nalț ca să ajung la ele,Acolo timpul e zidit în dale,Aici e-un timp străin de
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
viitor. Voi vreți, să investiți în copiii voștri, eu vreau ca stăpânul să-și mai facă încă 6 stâne. Și a venit ziua când stăpânii ne-au răpit de la ugerele mamelor , oaia stearpă chiar a contribuit la prinderea noastră. Ce jale a fost, câte lacrimi s-au vărsat; noi plângeam, mamele jeleau, ciobanii ne înghesuiau în camioanele lor. Am fost duși pe o poiană unde era un țarc, aici am fost înghesuiți toți. Cum ne-au văzut, oamenii au început să
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
faci să mă simt vinovat: că adică aș avea musai nevoie de aur curățit prin foc, de haine (albe) și de alifie pentru ochi; toate achiziționate la un preț nebun- viața Ta. VINO LA MINE Trăiești în lume, toboșar de jale, Cu serbede dorinte fară tihnă, Te-agăți de vise, galbene petale Vino la mine și-ți voi da odihnă. Spre zilele senine tot oftezi Ca sclavul după o dulce alinare, Dar iadul te cuprinde cu obezi, Vino la mine să
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
000 de accesări ale materialelor mele despre BNaR apărute în presă on-line dovedesc că oamenii citesc, știu, află. Cum să nu te bucure aceste cuvinte titrate de cei de la ”Ziariști online” cărora le mulțumesc și pe această cale : Strigatul de jale și disperare al unei bibliotecare timp de 42 de ani la Bibliotecă Națională a României (Samsung) http://www.ziaristionline.ro/2014/06/10/strigatul-de-jale-si-disperare-al-unei-bibliotecare-timp-de-42-de-ani-la-biblioteca-nationala-a-romaniei-samsung/ Nu lăsați să piară Bibliotecă Națională ! Vali Constantinescu Sursa: Ziariști Online - See more at: http://www
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
Bucovina a fost cotropită de bolșevicii ruși, a început hoția cea mare, deposedarea oamenilor de bunuri și deportările. În 1944 toți bărbații de la 17 până la 60 de ani au fost luați pe front. În sat au rămas doar femeile cu jalea, copiii și bătrânii, noi, cei trei copii - Gheorghe, Eleonora și eu -rămânând doar cu mama Ana, ucraineancă din Doljoc. Oamenii atunci erau mai prietenoși, mai buni, nu se amestecau în politică ca acum. Ucrainenii trăiau alături de români ca frații. Când
„SUNTEM ROMÂNI, NU „MOLDOVENI” ( II ) [Corola-blog/BlogPost/92935_a_94227]
-
natale, ca o dovadă supremă de iubire. „Frunzuliță, frunză, frunzuleană, tremuri tu de ploaie și de vînt, dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici milă, nici cuvînt.” Aceste două strofe din sonetul „Am venit la tine” pot fi motto-ul întregii sale vieți de scriitor, pictor, profesor și pauper cetățean al unei localități pe care
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
batjocura și nenorocirea - multe dintre ele trecute sub tăcere de înșiși basarabenii care se tem și astăzi de represalii sau deportări și care vorbesc rusește, pentru că au teamă să mai rostească vorbele în graiul lor strămoșesc... Nu puțină a fost jalea taților luați cu forța de acasă și surghiuniți la mii de kilometri distanță, fără speranța de a se mai întoarce vreodată... Dar nimic nu i-a putut zdruncina. De ce? Pentru că aveau LIMBA și CREDINȚA... Și pentru că, în fiecare primăvară, merii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
miezul din el. Iar noi? Ca niște guzgani opăriți săream peste bănci, pe sub bănci, așezându-ne smeriți, cu mâinile la spate, fiecare la locul lui, ca și când în poziția asta de nemișcare am împietrit de ore întregi, așteptând cu dor și jale să îmbucăm feliile de învățătură pe care nimeni nu ni le oferea. Doamne, cât de însetați de învățătură mai eram după loviturile de strujan! Însetați și înfometați. În câteva secunde era o liniște în clasă, de puteai auzi bâzâitul muștelor
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
pe vine, Mesteca o floare de mac între dinți. Mă iscodește dacă știu despre tine - O mint ca-nainte, că suntem cuminți. Nu te iubește! îmi râde pocita. Mai pleacă-n sictir, mă răstesc îmbufnat. Dar sunt sfâșiat de o jale mocnita Și ard că s-o-njur, si ard ca s-o bat! Ești prost, ca o inimă uscată la soare! Îmi strigă Moartea din sumbru mormânt. Doar noaptea mă apară cu vechea-ntrebare - Iubire și moarte, sau vorbe în
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
adaugă o spumă de zare, apoi se clătește cu răbdare și se adaugă o stea din ,,carul mare” Norul adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare, chemare, jale... doar o inimă ce-i chinuită aduce cuvântul pe redută. Zborul rămâne zbor un albatros pe călător. O oază de lumină se ridică dintr-un neant de clipă! În fața versului său trist, mă plec... Celui mai trist dintre alchimiști Referință
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
în ode profunde, iar stelele îi vorbesc lăsându-i pe prispa amintirilor cele mai sensible suveniruri. “Ceru-ntreg parcă se-nvârte” în cetatea viselor sale și doar necuprinsul îl poate îngâna. Poezia lui Sandu Cătinean vibrează de iubire, dor și jale. Adânc recunoscător Domnului pentru tot ceea ce poartă în sinea sa, acesta scrie cu sufletul pe clipe neostenite poeme care prind orizonturi nebănuite. “Când clopetele bat a-nchinăciune” și poetul se înclină divinității, cerând iertare și mulțumind, plin de recunoștință, pentru menirea
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
E plină Țara de copii sărmani” și asta îl doare cu adevărat pe poet, suferința unor suflete inocente pentru care merită să luptăm până la capăt pentru a readuce curățenia morală și spirituală. “Pe-un munte-un fluier trist cântă” cu jale și durere, iar poetul ascultându-i plânsul a înțeles că “doinele din vremi adânci” își caută liniștea la poalele munților falnici și acolo se poate consolida chemarea sa. “E tare greu să vrei dreptate” dar lupta pe care o duce
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
cel care vine din brazi” este cea pentru Mihai Eminescu-poetul emblemă. Admirația și prețuirea veșnică pe care i-o poartă l-au determinat sa-i dedice poeme pline de sensibilitate și recunoștință, poeme în care îi scrie cu dor și jale despre “un vis pribeag, rămas din vraja nopții” . Gânduri, emoții și trăiri puternice au prins contur sub condeiul său care lacrimă în vântul amintirilor, chemându-l neîncetat pe Eminescu “ Chiar de-om rămâne doar noi doi/ Prin Universul rece / Când
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
nopții, cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copite și cară cu vagonul noi piramide copții, și-nmuguresc a floare castanele prăjite. Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme, nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale, pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blesteme și-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale. Citește mai mult Mai cade cîte-o șuncă din sfoară, și-atunci prinții dezmoșteniți de soartă cu foc înalță veste,dar din poieni tot țipă
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
boala nopții,cînd toți grăjdarii lumii scot melcii din copiteși cară cu vagonul noi piramide copții,și-nmuguresc a floare castanele prăjite.Deci haida-ha prin timpuri, deci țacapac prin vreme,nu mai veniți cu grebla sub talpă, că-i de jale,pe sub muzeu, prin ladă, mai bîntuie blestemeși-o să se-ntoarcă Țepeș, cît încă fierb sarmale.... V. DESTIN DE TOAMNĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2341 din 29 mai 2017. De mine mă mai pot lăsa, De tine, nu
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, Chiar și codrii-și plâng marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple? Socotesc că fug de mine, vor să plec devreme Mă voi duce, scurs de viața... care-n plâns îmi geme. Referință Bibliografică
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
Împotriva necredincioșilor, răspunse Veniero cu o cută de amărăciune pe buze, ca și când amintirea acelei aventuri i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ca să nu mai lungim vorba, căci ne așteaptă încă un secol de narat, vom spune, mărite Cetitoriule, că nu multă vreme după ce-și îndestulară stomacurile, eroii noștri trebuiră să se despartă. Cum era de așteptat, avu loc o mare jale. Se îmbrățișară, își strânseră îndelung mâinile și iar se îmbrățișară în văzul întregii tabere aliniate smirnă de-a dreapta și de-a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
om pune cu băgare de seamă uneltele noastre pe masă, om desface mașinăria în bucăți, iar tu să fii atent la mecanism. Toată boala vine de la personaj. Merge personajul, merge și narațiunea. Nu merge personajul, treci pe descriere și e jale. Personajul, mărite Cetitoriule, e și el om. Prin ce se caracterizează mai întâi și mai întâi omul? Prin nevoi. Așa și personajul. Are nevoie omul de-un pamplezir, de-o pauză, de-o umbră? Are și personajul. Că dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mazilit nu cad numai două silabe, cade un om, o ființă cuvântătoare, o familie, o curte, ba chiar, mutatis-demonstrandum, o soțietate. O soțietate fără Vodă e ca o oiște fără gard. De-aia zic, uitându-mă cu adâncă și sinceră jale la acest vouă preaplecat până mai ieri slujitor: ce facem la o adicătelea cu el? Barzovie-Vodă suspină și-și privi cu profundă recunoștință spătarul. — Domnilor - zise viziriul, desfăcându-și brațele a neputință - deocamdată n-am nimic disponibil pentru dumneavoastră. Țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avut neobrăzarea să se strângă în acest mult prea ei îndatorat foileton. Dar cum, mutatis-demonstrandum, trăim în alte timpuri și-n alte încăperi, suntem convinși că laudele noastre, desigur, ar mâhni-o peste măsură. Episodul 101 DIN NOU PE CALE Din jale s-a întrupat înțelepciunea poporului și nu altul trebuie să fi fost procesul complex ce-a dus la ivirea acestor vorbe aparent neutre: „Călătorului îi șade bine cu drumul!”. Căci iată-i din nou pe bunii noștri călugări, rotofeiul Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]