992 matches
-
încet și prostuț, orb și surd. A oferit de atât de multe ori toasturi demonilor. Cu toate astea, e ținut minte ca premier al poporului. Spre dezamăgirea Doamnei Mao, națiunea nesocotește ordinul lui Mao de a restrânge ceremonia și îl jelește pe Zhou. Coroane albe acoperă Piața Tiananmen. Lui Mao cel bolnav asta îi demonstrează un resentiment evident. Îl bănuiește pe prietenul lui Zhou, recent avansatul premier Deng Xiaoping, că pune la cale o trădare. Cu vorbe bălmăjite și pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
iarnè, Ai plecat atât de brusc, Matei! Ai spus bine și ai plecat, ce sè înțeleg eu din asta? Dar eu, vine replică mea, ce mai puteam spune dupè ar fi mai bine sè nu ne mai vedem, sè mè jelesc că un copil?! sè te jignesc cu cuvinte pe care sè le regret apoi toatè viața?! sè-ți cer imposibilul?! Ce sè fi spus când totul pèrea încheiat? Ai spus bine, Matei! Da, am spus bine! învèluindu-mè în privirea ei, Binele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
spre izvor), se văd, se plac, se iau, se cunună (ca mama mamei, grecoaica, luându-l pe Popescu de bunicu-meu) - iar din uniunea lor rezultă, nu doar mama și cu frate-său, Niculae, dar și dorul cântat, dorul oftat, dorul jelit Între Nistru și Prut, după 1812, mai mult decât În oricare ținut românesc aflat, ținut, căzut sub jug străin: dorul frumos, acel dor special care te prinde, cuprinde, străprinde; te năpădește, te copleșește; bate, răzbate, străbate - atunci când (de sus, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i iarăși capul cu bărbatu-său. După o vreme începu s-o audă tot mai slab, iar lângă el, în pat, era o femeie care părea Sabina. Glasul lui madam Ortansa creștea iarăși și se transfigura, redevenind glasul lui Milică jelind-o și beștelind-o pe Sabina, care-și pusese în gând să-l înșele cu toți bărbații din lume, doar ca să-l chinuie. Era hotărâtă, desigur, să-l omoare, să-l bage-n pământ cu infidelitatea ei și cu reaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
m-ai luat prea repede, pe nepregătite... Trebuie să mă gândesc puțin. Să vedem cum facem... Am să trec zilele astea pe la tine să vorbim, și pe urmă iarăși, amintindu-și parcă de un mort drag pe care nu-l jelise îndeajuns: da’ n-ar fi trebuit, n-ar fi trebuit, n-ar fi trebuit... N-ar mai fi avut mult nici Mirela până să-și spună că n-ar fi trebuit. Deocamdată însă, privea înainte neabătută, liniștită, încrezătoare, copilul, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în gură... Nu-i un Dumnezeu pedepsitor, ci unul iubitor, și poate că, după cum se spune, mai mare păcat o fi ce scoți pe gură, vorbele pătimașe ieșite din inimă, și pe lângă ele, furia și deznădejdea, și frica, așa cum se jelea în inima ei că moare de foame cu copiii în casă, străină și părăsită în această Vale a Plângerii, pierzându-și credința într-unul bunul Dumnezeu, iubitorul. Tocmai că Dumnezeu a trimis-o la nășica și a picat iarăși bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
le-a poruncit, prin legendele care s-au țesut În jurul lui, al sectei și al castelului său, Marele Maestru al Asasinilor a terorizat vreme Îndelungată Răsăritul și Apusul. În fiecare cetate musulmană, au căzut Înalți demnitari; cruciații au avut de jelit două sau trei victime de prim rang. Dar, și alta se uită prea adesea, teroarea și-a Început domnia la Alamut. Ce stăpânire e mai rea decât aceea a virtuții militante? Predicatorul suprem voi să le orânduiască adepților săi fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Istanbul ca să-mi Înfățișeze cum fusese torturat de fiul șahului și de acoliții acestuia, Îi curgeau lacrimile. Vrând să-l Îmbărbătez, i-am spus: „Încetează, dar, să te văicărești! S-ar spune că tot ce dorești e să fii jelit! Ai fi gata chiar să te schilodești ca să fii sigur că vei fi jelit!” I-am povestit o veche legendă: când armatele lui Darius le-au Înfruntat pe acelea ale lui Alexandru cel Mare, sfetnicii grecului Îi atrăseseră acestuia atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acestuia, Îi curgeau lacrimile. Vrând să-l Îmbărbătez, i-am spus: „Încetează, dar, să te văicărești! S-ar spune că tot ce dorești e să fii jelit! Ai fi gata chiar să te schilodești ca să fii sigur că vei fi jelit!” I-am povestit o veche legendă: când armatele lui Darius le-au Înfruntat pe acelea ale lui Alexandru cel Mare, sfetnicii grecului Îi atrăseseră acestuia atenția că trupele perșilor erau mult mai numeroase decât ale sale. Alexandru și-a Înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În drept expresia nemulțumirilor lor. Așa cum era de așteptat, primele reclamații formale veniră de la firmele de negoț funerar. Lipsiți În mod brutal de materia lor primă, proprietarii Începură prin a face gestul clasic de a-și pune mâinile-n cap, jelindu-se În cor, Și acum ce-o să se Întâmple cu noi, dar imediat, În fața perspectivei unui faliment catastrofal care n-ar ierta pe nimeni din breasla pompelor funebre, convocară adunarea generală a categoriei, la sfârșitul căreia, după discuții aprinse, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
gol, asemenea unei carii ce crește înăuntrul unui dinte, zguduindu-mi urechile; m-am întors acasă în hohote de plâns amar, iar mama a spus, în sfârșit face și el un lucru bun, iar tu nu îți mai pierde vremea jelind, du-te și distrează-te. Abia dacă împlinisem pe atunci șaptesprezece ani și credeam că viața mea a ajuns la capăt, tot interesul meu pentru lume s-a risipit dintr-odată, în brațele lui puteam visa la alte iubiri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceasta pot amenința, pot acuza, pot implora, nimic nu mai contează, iar în clipa în care înțeleg acest lucru, mă cuprinde o oboseală ucigătoare, oboseala unui bolnav în fază terminală, care nu mai are nici măcar puterea necesară pentru a se jeli pe sine, îndes pe deasupra hainele rămase, care nu avuseseră privilegiul de a intra în rucsac, mă așez, închid ochii umflați de plâns și mi se pare că am adormit, dar continui să îi ascult pașii, o mișcare ce nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pleca, dar imediat îmi revin, asta ți-ai dori tu, toată viața ai renunțat și iar ai renunțat, iar acum vrei să renunți și la dragostea lui, important este să rămână alături de tine, nu mai plânge și nu îl mai jeli, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu va mai vedea țara în care s-a născut. Noga murmură ceva, iar eu mă ridic, îi ating fruntea, înghit aburii respirației sale fierbinți, boala ei se așterne asupra mea, grea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de plâns mă năpădesc, îmi duc mâna la gură, ca și când aș vrea să mă asigur că nu din gâtul meu ies, sunetul îmi e atât de familiar, încât am impresia că mă aud pe mine însămi de la depărtare plângând amarnic, jelind după silueta care se îndepărtează în susul străzii. Stânjenită, mă uit prin camere, una după alta, până când descopăr într-una dintre ele, lângă geam, o grămăjoară de membre adunate cu durere în jurul delușorului unei burți ascuțite, un cap aplecat acoperit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unor oameni maturi și independenți, care s-au ales unul pe celălalt, nu a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întoarcă, Hava cea toantă, cum de reușise să mă înșele că acesta ar fi cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla, iar mă târăsc în urma lui din cameră în cameră, dinții îmi sunt încleștați din pricina jignirii, jelește-i plecarea, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu își va mai vedea țara în care s-a născut. Unde pleci, în Tibet? îmi încerc eu norocul condusă de un presentiment puternic, iar el încuviințează, ceva de genul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Îmi pun un kimono negru și stau acolo ca o doamnă, iar alții, de exemplu, un unchi, un vecin sau mai știu eu cine, au grijă de toate. Aduc sake, comandă sushi, încearcă să-i liniștească pe cei năpăstuiți, plâng, jelesc mortul, deapănă amintiri despre defunct. E ca un picnic pentru mine... nu știu cum să-ți spun ca să înțelegi bine. În comparație cu calvarul îngrijirii unui bolnav... Eu și sora mea eram atât de obosite, încât nici nu am putut plânge, nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trebuie și niște indivizi pe care nu-i cunoști. Ce sugerezi că ar trebui să fac? îl întreb cu indiferență. Să-mi atârn o plăcuță de gât, ceva de genul: „Tocmai vi s-au dat papucii? Sunați la 72634948 și jeliți în grup!“ Davey își manifestă nerăbdarea. Nu fi ridicolă! Dă un anunț în Time Out. Vei primi zeci de mesaje. Cred că nu par prea convinsă. —Gândește-te la ciudații care ar suna. Un adevărat coșmar! — Mai gândește-te, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pas greșit, se-mpiedică și-ncepe să-și masesze puternic un genunchi și aductorii, ca și cum s-ar fi căptușit prostește, cu o întindere musculară. Cum stă aplecat, deodată ochii i se umplu de lacrimi și începe să geamă și să jelească, opintit: Lucică! Lucicuță! Mă Lucică, măăă...! Buletin îl ia în brațe, îl ridică cu greutate de la pământ și încearcă să-l aline și să-l ogoiască: Taci, Iulică! Așa-i viața! Taci, tăticule! Taci, taci... Nu poți ucide sentimentele, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să ne abatem un minut și pe la casa mea, ca să nu creadă nevastă-mea cine știe ce! Doamna Dragoș se îngrozi văzîndu-l cu jandarmul după el. Începu să plângă cu hohote, apoi să afurisească. Soacră-sa îi ținea hangul. ― Stați, nu mă jeliți, că încă n-am murit! făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă cheamă! ― Ia îmbracă-te, socrule, și du-te cu dânsul, nu ședea ca bolovanul! strigă Florica. Bătrânul se iuți, parcă glasul I-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e cenușă și ruină!... N-am avut nici o apărare. Și-au bătut joc de noi hoții cum au vrut... Numai viața mi-au lăsat-o, domnule prefect
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămas la fel ? Implicația este una crucială : problema nu mai este atunci fatalismul unui dat inițial, ci întîrzierea istorică a unor schimbări referențiale. Iar întîrzierea se poate recupera, modifica sau chiar valorifica, în timp ce „datul” rămîne dat. Pe scurt, în loc să ne jelim cu voioșie, vorba lui Cioran, blestemul originar și original, putem să ne asumăm cu responsabilitate schimbarea posibilă. Aceasta ar fi cu adevărat o „schimbare la față a României”, iar diagnosticul pe care îl așteptăm ar putea sluji într-adevăr unei
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
miresme ca să vină să-l ungă. Și dis de dimineață, în prima zi a săptămânii, au ajuns la mormânt când soarele răsărise” (Mc 16,1b-2). Dorința femeilor de a unge trupul lui Isus arată că aveau intenția de a-l jeli pe învățătorul lor chiar în mormânt, întrucât, în cazul criminalilor osândiți la moarte, era permis a-l plânge în privat. După cum am notat deja, miresmele erau necesare să parfumeze cadavrul ca să mascheze mirosul neplăcut. Când femeile s-au apropiat de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
antichitatea târzie. Mai mult, foarte probabil, unii dintre cei care l-au urmat pe Isus (precum femeile menționate în povestirile evanghelice) știau unde a fost pus trupul lui Isus și intenționau să marcheze locul, să înmiresmeze trupul și să-l jelească în conformitate cu tradițiile iudaice. În viitor, aveau de gând să intre în posesia rămășițelor lui Isus pentru a le muta în locul de înmormântare al familiei. Descoperirea mormântului deschis și lipsa trupului lui Isus le-au pus în încurcătură pe femei și
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Garoafa rosti sentința: Tribunalul Negru o condamnă la spânzurătoare și ardere pe rug. Ne-am grăbit să și executăm sentința, cât timp Zizi, buimăcită, nu apucase încă să-și dea seama de situația ei mizerabilă și să înceapă să se jelească, pentru că astfel ne temeam că ar fi putut să ne înduioșeze. Am găsit două scânduri îmbinate în unghi drept, pe care le-am înfipt într-o crăpătură din parchetul smuls al clasei. Funia am făcut-o din sfoara unei planșe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]