1,395 matches
-
Atunci tu ești prostituata lui, feminista lui care se ocupă cu PR-ul, iar el e Simone al tău.” „Nu mă cheamă Simone”, zise Riccardo, cu limba acum cam Încleiată. „Nu vorbim de tine”, zise Belbo. De câteva clipe mă jenam pentru el. El, care de obicei era așa de gelos pentru sentimentele lui, punea În scenă acum toată gâlceava asta amoroasă În fața unui martor, mai mult, În fața unui rival. Dar din replica aceea de la urmă mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
noapte. - Nu-i place la Dunărea? - Nu. Vrea la Lido. - Am înțeles, acum îl trimit pe tatăl lui Sălcioiu să rezolve. Dintr-o sală iese o gogonea - e profesoara de tehnologie a comisiei. Vrea suc de roșii natural. Președintele se jenează, tremură din cioc: haideți doamna Fulga, chiar așa? aveți înăuntru tot ce vă trebuie! Gogoneaua e totuși nemulțumită de parastas: sunt anemică, domnule președinte! Ce știți dumneavoastră? În Universitate e boierie! Noi, în secundar, ne mâncăm viața cu golanii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi urc valiza pe bancheta din spate. Vremea era bună, însorită. Mă jena doar piciorul sufocat de pantof. Am luat-o spre Mănăstirea Cașin, ca să ieșim pe bulevardul 1 Mai. Încă se mai cunoșteau urmele luptelor din ajun: copăcei rupți, ziduri mâzgâlite cu sloganuri antiprezidențiale și antiguvernamentale, mașini cu faruri și geamuri sparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mulțumim cu vorba goală și niciodată nu facem nimic cinstit și dezinteresat pentru ei! Avântul lui stârni mici surâsuri ironice primprejur. El însuși își dădu seama că a devenit patetic, că tonul lui nu cadrează cu locul, și tăcu mai jenat chiar decât Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar Baloleanu zise încet, ca pentru masa lor: ― Foarte just, dragă Grigoriță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise deodată bătrânul, speriat parcă de zelul fiului său. ― Da ce, pentru că-s militar, n-am dreptul să-mi spun o părere cinstită? Lasă că peste zece zile am scăpat de armată, dar și până atunci, ce, am să mă jenez de dumnealui? Ce, dumnealui nu e proletar ca și noi? ― Ba ce mai proletar, domnule Mișu! făcu Titu și mai în glumă, și mai în serios. Atât de proletar că deocamdată tai frunze câinilor cu speranța că voi găsi cândva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să vegeteze într-o viață animalică. Păstorul care-și părăsește turma e mai rău ca acela care o conduce greșit, căci turma singură se risipește, pe când cu păstori, buni sau răi, tot nu se pierde... Grigore se simți atât de jenat, mai ales că Titu Herdelea schimba fețe-fețe, încît întrerupse cu glas de protestare: ― Bine, tată, dumneata ai aerul că-l dojenești pentru că dorul de libertate l-a îndemnat să vie între noi unde, în orice caz, are mai multe posibilități
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intram și ne răsturnăm noi în șanț... Bravo, Rudolf! Șoferul zâmbi recunoscător, iar Nadina se aruncă drept în brațele bărbatului ei, continuând cu glas convențional tandru: ― A, Grig, micule, ce dor mi-a fost de tine! Grigore îi sărută obrazul, jenat de cuvintele ei și mai ales de felul cum le-a rostit. Numai acuma recunoscuse pe Brumaru. În același moment privirea lui alunecase dincolo de mașină, pe rondul cu flori roșii, inima înflorită pe care iubirea lui o așternuse în fața cuibului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
necunoscut. E cumnat cu Jenny și face poezii! ― A, da, firește! făcu Gogu apropiindu-se de tânărul Herdelea. Așa-i!... Ce mai faci? Tot nu-și amintea de el, dar nu voi să arate că nu l-a recunoscut. Se jena să pară că n-are memorie, fiindcă asta ar fi semn de bătrânețe. Titu văzu încurcătura lui și avu un cuțit în inimă, gîndindu-se cum l-a mai invitat astă-vară să vie încoace și să stea la dânsul și toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un cățel sau un talisman. El ofta de mult, ca și alții, în cele din urmă l-a acceptat, nu din iubire, ci din indiferență. Conta în lume ca un băiat spiritual și făcea figură onorabilă în suita ei. Se jena mai puțin de el decât de Grigore. Pentru soțul ei păstrase orișicum un respect cel puțin teoretic. Față de Raul nu simțea nevoie de nici un fel de menajament sufletesc. Nici el nu pretindea așa ceva și se mulțumea cu firimiturile ospățului. Era
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
urât și ei cu un bărbat ciufut și mojic, dar... Tânărul Herdelea ascultă cu resemnare lamentațiile gazdei sale și numai la sfârșit articulă un slab protest, menit mai mult să-i evidențieze cavalerismul decât să fie crezut. În realitate se jena de doamna Alexandrescu din pricina Tanței, căreia începuse a-i face curte foarte stăruitor. Doamna Alexandrescu l-a dus deunăzi la părinții fetei, l-a prezentat și l-a lăudat, iar pe urmă el a devenit un musafir asiduu în casa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndeseau implorările drăgălașe, se auzi deodată o timidă bătaie în ușă, după care, fără să mai aștepte răspuns, intră Marioara. ― Vă rog să mă scuzați, zise ea puțin speriată mai ales observând pe Tanța, căci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii pentru lecție și găsii încuiat și... ― E cheia în ușă, dragă Marioară! sări Titu roșindu-se și vrând să meargă spre ea. ― Așa? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuzați! făcu fata dând ușor din cap și retrăgîndu-se cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ziua de mâine. El, în orice caz, acuma n-ar mai reflecta decât cel mult la o opțiune, urmând ca eventuala definitivare să se facă după ce se vor mai liniști lucrurile. Nadina ascultă puțin nerăbdătoare obiecțiile și scrupulurile avocatului, se jena să-l întrerupă și să-i spuie că a făcut apel la dânsul tocmai pentru că ea nu știe să se descurce, iar nu ca el să-i demonstreze și să multiplice încurcăturile. Totuși în cele din urmă îi zise: ― Eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dallas! Pierzându-și orice control, intră cu tot trunchiul în interiorul conductei. ― Dallas! Dallas! Alte strigăte nu se mai auziră. Doar zgomotele unor lovituri îi mai ajungeau la urechi, aducându-i în valuri din ce în ce mai istovite știrea morții lui... În pragul isteriei, jenată de instrumentele pe care le ținea în mână și statul în fața gurii negre a conductei, își privi detectorul. Pe micul ecran, un singur punct roșu pierzându-și intensitatea. Precum strigătul. ― Dumnezeule! Parker, Lambert! urlă ea în interfon. ― Aici suntem, Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
tăiat părțile degerate, pe care lați alege ? Unii recomandă și frunze de varză murată pentru vindecarea degerăturilor. Am hotărât să experimentez tratamentul cu cartofi și pentru ochi. Efectul favorabil al tratamentului este rapid și evident. Ochiul stâng nu mă mai jenează deloc și văd din nou umbrele în mișcare. Eu am devenit din nou activă și cei din jur nu-mi sesizează deficiența. Am revenit la regimul alimentar total vegetarian. Cel puțin jumătate din alimente, le consum crude: morcov, varză, ardei
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
41% dintre bucureșteni au declarat într-un sondaj de anul trecut că au fost la descîntat. 41% sînt cei care au declarat, care au recunoscut deci, dar am motive întemeiate să cred că mai sînt și alții care s-au jenat să recunoască. Poate că acest lucru ar trebui să ne îngrijoreze, și nu că, pe o piață liberă, s-au găsit imediat „antreprenori” care să comercializeze cea mai rentabilă marfă din lume : prostia. În concluzie : ce s-a întîmplat în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de „literatură turistică”, unde îi regăsim pe Alexandru Odobescu, Panait Istrati, Gala Galaction, Cezar Petrescu, Perpessicius, Nicolae Iorga, Lucia Demetrius, Emanoil Bucuța, Vlaicu Bîrna, Valeriu Pușcariu și încă mulți alții. Turismul însemna (și) cultură, iar oamenii de cultură nu se jenau să se pună (și) în slujba turismului ! Proaspăt întors din Grecia, am realizat încă o dată (pentru a cîta oară ?) ce înseamnă o „țară turistică” și ce coerență și consecvență extraordinare presupune o strategie națională eficientă în acest domeniu. Răsfoind revista
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
electric este indispensabilă în tratamentul tumorilor: Abordul direct al feței pacientului, întinderea leziunilor de tratat și poziția foarte variată impusă unui pacient, necesită o anestezie la distanță, tuburile și aparatele trebuie așezate și fixate în așa fel încât să nu jeneze operatorul; Durata intervenției chirurgicale nu e previzibilă întotdeauna și planul operator nu e realizabil întotdeauna; Posibilitatea sângerării la nivelul căilor aeriene impun un packing; Se pot utiliza diferite tipuri de anestezie: anestezia locală sau tronculară, generală și potentată [197]. Anestezia
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
probleme, datorită creșterii sângerării, și necesită efectuarea de infiltrații locale cu ser adrenalinat. Pentru intervențiile orbitare, se preferă anestezia generală. Exenterația necesită o hipotensiune controlată și transfuzii. Se poate recurge uneori și la anestezie loco-regională după premedicație, dar infiltrația novocainică jenează întrucâtva în unele intervenții explorarea. Preanestezia asigură un calm absolut, fiind un corolar indispensabil pentru anestezia loco-regională [100]. Anestezie locală Anestezia locală a orbitei se execută pe bolnavul culcat. Ea comportă anestezierea celor trei ramuri ale oftalmicului (nazal, frontal și
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
lamboul este răsturnat la loc și suturat pe aceeași poziție; cu această ocazie, se retușează și configurația lamboului. Se va evita orice tracțiune la nivelul punctelor de sutură, căci, în caz contrar, acestea pot ceda; existența unei tracțiuni excesive ar jena circulația și nutriția lamboului. Absența oricărei tracțiuni constituie dovada unei tehnici operatorii corecte. În general, în toate operațiile plastice, este preferabil să se extindă zona de disecție cât mai departe posibil, căci, cu cât acesta este mai mare, cu atât
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
că ar fi posibile între noi relații personale. Când împlinisem șaptesprezece ani îmi pregătiseră un cadou, frumos înfășurat în hârtii legat cu panglică, pe care ,însă nu avusese nimeni curajul să mi-l înmîneze: mi-l puseseră pe bancă. Erau jenați și puțin speriați de gestul lor, de parcă ar fi făcut un dar unui nepământean. Nici azi nu știu ce conținea cutia aceea, căci o lăsasem pe bancă, fără să o ating măcar. Pierdusem orice urmă de umanitate, îmi dădeam seama de asta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orașul dominat de luna plină, uriașă. Nu aveam telefon, nici nu știam pe atunci că există așa ceva. Vizitele noastre pe la rude erau, de aceea, cât se poate de rare, fiindcă trebuia să picăm pe neașteptate, lucru de care mama se jena. De altfel, nu aveam decât câteva rude: fratele și sora mamei, la care se adăuga și nașa mea. Pe unchiul Lazăr îl vedeam foarte rar, o dată pe an poate, căci, divorțat, cam schimba femeile cu care stătea, ceea ce-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ceaiul. Tot ea era aceea care îmi bătea în ușă dimineața, foarte discret și foarte prudentă. Iar de câte ori întîrziam cu spălatul, mă mustra copilărește. Avea atunci un glas de mătușă, ceva familiar și protector, aproape matern, care la început mă jenase, pentru că eu aș fi voit-o pe ea numai îndrăgostită, dar care izbuti să mă farmece în cele din urmă, descoperindu-mi adâncimi și specii de dragoste pe care nu le cunoșteam și pe care le osândisem aprioric, fără să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Se întrerupse, privind visător, aproape absent, cum chelnerul așeza ceștile de ceai și farfuria cu sandwich-uri. - Mulțumesc, Petrache, spuse când chelnerul, clipind din ochi cu înțeles, apropie cu mare atenție paharul cu coniac plin până în vârf. Te rog, nu te jena, adăugă văzând că fata rămăsese cu ochii ațintiți asupra farfuriei. Încearcă întîi unul cu șuncă... Sorbea, pe rând, o linguriță de ceai și câteva picături de coniac. - Cred că am citit-o în liceu, când aveam vreo 14, 15 ani
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a pregătit din vreme și zile întregi am răscolit biblioteca, am ars documente, scrisori, acte, cărți, n-a găsit Securitatea nimic. Au desfăcut canapeaua, parchetul, foile cărților, absolut nimic n-au găsit ca să-i pună în cârcă. E-eei, nu se jenau ei să te scoată vinovat fără probe, dar el nu intrase în primele loturi. Au tot așteptat, îl tot chemau, după cum am aflat, la interogatoriu, l-au presat... Destul de repede s-a îmbolnăvit. De judecat, n-a fost judecat, așa că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Desigur că Titi l-a deranjat venind la ora când se știe care e folia lui : să răspundă la scrisori, în salon ! Pauvre Ștefan ! Dar este atât de amabil și delicat, încât face orice ca musafirul lui să nu se jeneze ! Iar Titi este și el atât de delicat și amabil, că încearcă să facă să se treacă peste gafa sosirii lui într-un moment nepotrivit, tot punând întrebări la întâmplare ; atât de repede le pune, una după alta, de parcă nici
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]