894 matches
-
cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să le lase pe cele două surori singure, să poată sporovăi în voie, de-ale lor. Constatară, jenate, că nu prea aveau ce să-și spună. Elena întrebă de cutare și cutare colegă de școală, ea abandonase liceul, după mărturisirea ei și așa nu se prea prăpădea ea după învățătură. Pe urmă pauzele în conversație interveneau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fie cea din urmă, ea își amintise că este femeie și îl privise îndobitocită. O, dacă el n-ar fi observat starea ei de cădere, o, dacă Alexe n-ar fi văzut licărul de chemare, slăbiciunea de-o clipă! Ce jenată se simțea când retrăia momentul! Dacă profesorul Alexe observase vicleșugul ei inutil, vai, ce avalanșă de ironii mușcătoare aveau să urmeze, cum numele va rămâne scris cu venin în analele familiei. Cine, ei, cine, s-ar fi spus despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a îmbătrânit maman. Sidonia chemă chelnerița. Voia să facă plata. Achită consumația, supărată de-a binelea, făcu un semn cu mâna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
undeva prin apropiere? — La ora cinci dimineața? am întrebat-o eu extrem de mirat. — Da... — La ora cinci și douăzeci dimineața, lumea se duce de obicei acasă pentru a se drege cu un pui de somn. — Da, știu, a răspuns ea jenată, dar prietena mea vrea neapărat să bea ceva. Are niște probleme. Atunci nu vă rămâne decât să vă întoarceți cuminți acasă și să beți acolo cât poftiți. Da, numai că eu trebuie să iau trenul de șapte și jumătate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Eu și Naoko stăteam pe canapea, unul lângă altul, iar Reiko s-a așezat pe balansoar, în fața noastră. — Ai vrea niște vin? m-a întrebat Reiko. Se poate bea aici? am întrebat eu, surprins. — Ei, nu chiar, spuse Reiko, ușor jenată, frecându-și lobul urechii. Sunt totuși destul de îngăduitori dacă e vorba de vin sau de bere și dacă nu bem prea mult. Am o cunoștință care face parte din personalul spitalului și care îmi mai cumpără băutură din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
intrare. La jumătatea rândului i-am distins vocea. — Sascha, Îmi spuse, Învârtind cheile și caseta cu țigări În mâini (ca de obicei, nu avea poșetă), tot În slujba lui Apollo? M-am prefăcut surprins și m-am Încheiat la sacou, jenat dar bucuros că o revedeam. Am schimbat câteva vorbe fără rost; cele mai multe se adunau În contul meu deja supraîncărcat. Apoi am Întrebat-o dacă ar vrea să vadă filmul din camera de proiecție. Având În vedere ce se Întâmplase Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spate și o Încuietoare mică În față. De-a lungul suprafeței se intersectau niște linii subțiri ale unui model abstract, iar marginile celor două jumătăți erau șlefuite să semene cu niște... — Labii? Vocea Dorei suna neîncrezătoare. — Uită-te aici. Complet jenat, am ridicat cheița și am deschis caseta. Interiorul era căptușit cu catifea purpurie, și era destul spațiu pentru două rânduri a câte opt țigări. I-am arătat scrisul aurit, brodat pe elasticul care ținea țigările la locul lor. — Cutia Pandorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
al fondatorilor săi, locul e bântuit de zvonuri care mai de care mai incredibile. De obicei când trec pe acolo cu bicicleta, văd oameni care se opresc pe trotuarul din fața porților și arată cu degetul spre clădire cu o expresie jenată. Din când În când, o mașină acoperită trage lângă institut, după care o persoană cunoscută din presa ilustrată năvălește În mașină, afișînd un zâmbet larg, ascuns după ochelari Întunecați. Altă dată organizațiile studențești desfășoară afișe și cântă din tot sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un intrus. Conform connoisseur-ilor, acest tip de proiectare ambiguă creează un anume frisson. Pe alocuri, găsim tehnici asemănătoare și În literatura interzisă. Politicos, ghidul nostru Își puse mâinile la spate. Un cuplu de lângă noi se răsuci și plecă. Bărbatul părea jenat, femeia, mai degrabă derutată. — Martin susține că rolul principal al anusului În cultura germană datează din timpul practicilor medicale ale ultimilor 150 de ani, efectuate mai ales cu scopul de a combate bolile copiilor mici. Dar, desigur, limitele metodelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca mare crănțănea autoritar de-a lungul unei linii trase cu cretă. M-am Întins pe burtă și, destul de jenat, am continuat să citesc un articol despre un tânăr italian numit Alfredo Binda, care avea toate șansele să devină cândva „un adevărat fenomen“ al ciclismului. Mi-a luat o săptămână, după mai multe după-amiezi petrecute În baie, să simt dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
rotile. De data aceasta Însă, l-am Încercuit și m-am proptit În fața colegei mele, punându-mi mâna pe mâna ei. Ceea ce spui e foarte important, Else. Ce era cu filmul pe care l-ai dat Dorei? Deși se simțea jenată, colega mea nu-mi dădu mâna la o parte. În schimb, se aplecă Înainte cu un fel de tandrețe melancolică, ridurile Întinzându-i-se pe la colțul ochilor. — Lui Else Îi pare rău. Else nu știa. Pe cutie scria „Fundația pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la gramofonul din camera de zi a Dorei, purtând parfumul inconfundabil al aluziei sexuale: Dorință, obscuro, În mâinile tale perverse, doar durere ageră și priviri pe furiș. Dorință, obscuro, nu-mi refuzi nimic trei ani de Închisoare pentru un nimic. Jenat, mi-am dat seama că versurile marelui Rigoberto s-ar fi putut adeveri mai repede decât mi-aș fi dorit. Continuând să ascult zumzăitul fierbinte al verii, atât de asemănător cu șifonierul Dorei, am inventariat din nou ce știam. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
supusese la stres o echipă de baschetbaliști profesioniști care clacase imediat). Cu toate că cercetările sale erau merituoase, Norman rămăsese neliniștit În privința destinației de bază a studiului său - invazia extratereștrilor - pe care o considera speculativă dacă nu chiar absurdă. Se simțise destul de jenat să-și prezinte raportul, mai ales după ce-l rescrisese ca să pară mai semnificativ decât știa că este. Așa că se arătase ușurat când Administrația Carter nu fusese Încântată de el. Nici una dintre recomandările sale nu fusese aprobată. Administrația nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din cînd în cînd se oprea cu mîna în aer, de parcă ar fi uitat ceva, atunci îl privea drept în ochi pe prinț, Pangratty reușea să-i susțină căutătura, italianul părea mulțumit și-și continua demonstrația. Prințul se simțea din ce în ce mai jenat, ceilalți invitați observaseră interesul lui Balbo pentru el și la rîndul lor îl priveau de parcă atunci l-ar fi descoperit. Mai toți erau niște necunoscuți pentru el, în general ofițeri tineri, grade mici, cei mai mulți din arma tehnică, probabil ingineri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
palid, Dinu voma. Am priceput într-o clipă că-și impusese să pară un vânător cu experiență și crezuse că va reuși. Se ținuse tare până atunci, dar cedase.. ― N-am dormit azi noapte din pricina astmului, s-a scuzat el, jenat, când și-a mai revenit. De ce țin oare oamenii să se dezvinovățească pentru faptul că nu sânt destul de ticăloși? Mințea, evident. După care, ca să se liniștească, s-a culcat pe iarbă, privind cerul fără să mai zică nimic. Pățania lui
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
palma peste gură: "Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei". (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi pierdeam timpul cu el, să-i povestesc. A fost primul din azil pe care am experimentat plăcerea de a fi ascultat cu admirație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a apropiat și m-a prins de mâna rănită. "Hei, ce-ai pățit?" Nu mă strânge, mă doare", m-am apărat. "Săracul de tine, te-ai rănit", râse Laura; un râs nervos care se transformă repede în plâns. Politicos și jenat, Dinu și-a continuat drumul, lăsîndu-ne singuri. Aș fi preferat să discut cu Laura a doua zi, dar nu găseam nici un pretext ca să plec. Avea fața urâțită de lacrimile care, ștergîndu-i fardul, lăsau urme și am încercat să glumesc: Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am observat cu surprindere că se făcuse seară. Bătrânii ieșiseră din camere să se plimbe, dar nimeni nu se apropia de mine. Cum mă îndreptam spre cineva, respectivul se grăbea în altă parte. Până și Domnul Andrei s-a ferit, jenat. Numai Mefista nu m-a ocolit. M-a măsurat liniștită și am invidiat-o pentru calmul ei. Furios și oarecum speriat, am tras concluzia că Arhivarul, când mă lăsase singur, spusese ceva despre mine, deoarece și Aristide, care zorea spre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitîndu-se în altă parte. "Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce faci, dormi?" Siminel răspunse sec: "Eu cred că e nevinovat" și se apropie de mine: "Domnule sculptor, nu mă așteptam la asta". După plecarea bătrânilor noaptea deveni zăpușitoare. Aveam febră
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pregătesc (și ei) de o întâlnire providențială cu steaua belșugului. Însă, spre deosebire de niponi, de ce ar avea nevoie de educație romano-moldo-vlahii? Nu este mai simplu să te faci mendiant pe malurile Senei (à propos, un prieten franțuz îmi spunea, pe jumătate jenat, că, în Hexagon, dacă te prostești la vreo petrecere, ești apostrofat prompt cu "arrête de faire le roumain")? "Cel înțălept va înțălege", făcea cu ochiul, viclean și complice, autorul primei epopei în limba română, crezându-se, bineînțeles, mai mintos chiar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cred c-aș fi procedat la fel. Și, se mai întâmplă ceva: cine știe ce se poate crede și spune după un eventual refuz. Așa... treaba-i bună. Cine, ce are de pierdut? Am sau n-am dreptate?” În locul unui răspuns, celălalt, jenat, lăsă ochii în jos. “Ei, ce-i mutra asta de domnișoară pudică? Se poate? Suntem bărbați, sau...? La urma-urmei, vinovați de cele întâmplate suntem noi, adică nevastă-mea și cu mine. Ea, pentru că ți-a căzut în brațe, iar eu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ar fi putut fi iubita mea. Sau, și mai exact: iubita mea s-ar fi putut numi Marioritza. Prințul aprecie discreția pictorului. Totuși, ceea ce văzuse în locuința acestuia nu fusese o iluzie. Trupul acela gol întrezărit prin aburii băii... Graba jenată cu care Dante Negro închisese atunci ușa spre interiorul casei. Așadar, fusese Marioritza. Contraatacă. ― Și... femeia voalată... care ieșea din locuința ta destul de târziu, spre miezul nopții, ca să se vadă cu consulul francez... și ea ar fi putut fi iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vizualiză brusc imaginea unei polițiste expirate, cu haine banale și cu prea multe inele. — Bună... Se opri și se ridică-n picioare. Cum adică „aveam grijă de el“? Unde e? — Ah, da. Vedeți, exact asta-i chestia. Urmă o pauză jenată. Detectivul Harris a ieșit la magazin să ia o sticlă de lapte și niște cartofi prăjiți cât eram eu la duș... — Să nu-mi zici că l-ai pierdut! — Păi, nu l-am pierdut, mai exact. Sunt sigură că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Eu stau aici, În caz că revine. Logan se lovi iar cu capul de masă. — Alo? Alo? S-a-ntâmplat ceva? — Nu se mai Întoarce. Cuvintele ieșiseră printre dinții Încleștați. Le-ai zis celor de la Control că a dispărut? O altă pauză jenată. — Oh, ce naiba, zise Logan. Îi anunț eu. — Ce vrei să fac eu? Logan era un domn și nu-i spuse. Zece minute mai târziu, fiecare mașină de patrulă din Aberdeen știa că trebuie să fie cu ochii după Hoitar, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]