976 matches
-
mustață în furculiță, de care altfel obrazul său spân n-ar fi avut parte. Din timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata să-i lingă mâna sau să-l sfâșie. Răspundea la numele de Reprecht, dar numai dacă accentuai și întârziai cât se cuvine pe sunetul "h". Avea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea în costisitoare expediții vânătorești în toate colțurile lumii, însoțit de Rufus, bătrânul său slujitor. Fost pădurar, la care trăgea graful în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a fotografului și se lăsă răstignit la soare, în jilțul de lemn din fața aparatului. Fotograful îi prindea ceafa într-o zgardă de metal, cu care era prevăzut spătarul jilțului, imobilizându-i astfel capul ca pe un gândac în insectar. Îi potrivea în spate un panou de pânză țeapănă, zugrăvită cu flori și inimioare, cu un text ca o aureolă în jurul capului, de genul TE PORT ÎN INIMĂ sau O
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai mult, rămânând doar câteva și acelea șubrede, făcând urcușul aproape imposibil. Deschiderea bruscă a ușii ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ridică praful de pe podele. Din aceeași poziție ca în urmă cu câțiva ani, Bătrânul privi cum colbul plutește suspendat, așezându-se leneș pe pielea jilțului. Doar lumina era mai zgârcită și lipsea cufărul ferecat, cu capacul boltit. Se ghemui în jilț cu genunchii la gură, ca un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit în jilțul său. [...] în această însăilare de capitole diverse, rămâne impresionantă alăturarea de tablouri cu peisaje realiste (drumul spre iarmaroc și iarmarocul), tablouri stilizate mirific (schitul din peșteră) și fantastic gotic (castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acoperiș". Pe vremea aceea, foloseau drept catacombe podurile. Asta pentru că pivnițele de pe aici sunt pline cu apă. Dar astăzi, puteți fi liniștit, dumnezeul lor nu se mai afla nici în pod și nici în pivniță. L-au cocoțat pe un jilț judecătoresc, în adâncul inimii lor, și lovesc, și judecă mai cu seamă, judecă întruna, în numele Lui. El îi vorbea Păcătoasei cu blândețe: "Nici eu nu te osândesc!"; iar ei osândesc fără cruțare si fără alegere... În numele Domnului, iată-ți pedeapsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
el sta dus pe gânduri, Însoțită fiind de o femeie cu ochii adânci, triști, rugători și fără speranță. Femeia era Îmbrăcată cu straie lungi de o culoare Închisă.Era Fecioara Maria, Maica Domnului Iisus. Fecioara Maria se apropie Încet de jilțul În care sta Pilat, Îngenunchie, Își Împreună mâinile și-l ruga și-l implora pe Pilat să nu-L răstignească pe Iisus, că n-are nici o vină.Lacrimi mari și amare Îi brăzdau fața, trupul I se scutura de plâns
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
s-ar fi putut afla în porticul pretoriului, deasupra scării ce urcă din curtea pietruită, ori să fi constat într-un podium ridicat special în fața incintei. Conform aprecierilor Evangheliei după Ioan (19, 14) suntem spre miezul zilei și așezat în jilțul imperial, de judecător absolut, prefectul pronunță sentința de condamnare la moarte pentru crima de lezmajestate, care se va executa de îndată, prin crucificare. Aplicând Lex Iulia de lezmajestate, Pilat a văzut, cel puțin formal, și în urma disputei cu acuzatorii, în
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
singuri, alții cu soțiile sau cu iubitele sau cu prietenii sau cu ei înșiși, în oglindă. Un autopotret feminin de la 1402 pune în ramă o splendidă concurență de euri. Tînăra doamnă - blondă, cu o bogată rochie roz, așezată într-un jilț cu picioare leonine - este văzută din profil: prima ipostază. Pe pînza-oglindă ea apare din față, bust (iar pensula din mîna ei dreaptă tocmai îi sau își pictează buzele): a doua ipostază. În mica oglindă rotundă pe care o ține în
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
agricole din zona Iași și din țară.. A realizat școli, grădinițe, licee, campusul universitar Tudor Vladimirescu căminele din campus, apoi Facultățile de Chimie, Mecanică, Construcții și Textile. A condus lucrările multor obiective industriale din Iași, Pașcani, Tg. Frumos, Harlau, Tomești, Jilț - Olt, etc. cum ar fi: C.E.T. Holboca Iași, Fabrica de Fibre Sintetice Terom Iași, Fabrica de Mase Palstice Iași, Fabrica de Ulei Iași, Fabrica de Lapte Iași, Vinia Iași, Fabrica Metalurgica Iași, Fabrica de Morărit și Panificație Iași, Fabrica de
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93333]
-
adevărate limuzine. Alungîndu-și, mai departe, gândurile despre Costel, cu care avea întîlnire la cinematograful "înfrățirea-ntre popoare", Mana se scufundă din nou în trecut, pe când tramvaiul luase viteză, troznind din toate încheieturile, pe lângă statuia lui CA. Rosetti, care trona, pe jilțul său de bronz, în mijlocul părcușorului cu arbori desfrunziți și ninși. Doar cadrul ușii de la intrarea de serviciu rămăsese-n picioare, în spatele lui, grămada de moloz era mai înaltă de un stat de om. Iar între tocurile de lemn, așezat pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cel ce va-ntinde degetul către pleoapele mele, le va atinge cu unghia lui tămăduitoare, va plezni pleznitura și va orbi orbirea ochilor mei. Avea să fie - mi se spusese prin acel tatuaj de lumină grăitoare pe când zbieram răstignit pe jilțul de cristal - un adolescent cu oase subțiri ca ale păsărilor. De câțiva ani îl aștept, nu atât ca să-mi redea vederea, căci ce mai poate fi vederea după ce am văzut indepingibilele imagini, cât ca să-1 văd pe El, pe cel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încă bezmetic, împroșcînd pereții cu sânge. ― Sfinția Ta! Aloim mi-a spus că o să fiți cinstiți! Ce aspirant ar fi putut trece un asemenea test? Ăsta e un asasinat, nu o încercare! Cu glasul greu de supărare, Abatele rosti din jilțul său: ― Încercarea nu e niciodată aceeași! După cum nimeni nu a fost admis în Abație numai fiindcă s-a luptat. Adevăratul examen este cel al Tezelor Sfântului Augustin cel Nou. ― Și-atunci, de ce a trebuit să lupt eu aici? ― Pentru că te-
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vedea decât prada în mișcare. Tu nu poți percepe decât gândurile pe care cineva dorește să și le-ascundă. E o mare slăbiciune, Aloim. De aceea nu sunt sigur că vreau să fiu ca tine. Zâmbind, bătrânul se așeză în jilțul din fața ferestrei, locul său obișnuit pentru meditație. Aloim își scutură capul, mișcîndu-și pletele... Sfinte Augustine, ce păr! Iartă-mi slăbiciunea căci din ea izvorăște păcatul pe care sunt pe cale să-l comit. ― Ai recunoscut! se bâlbâi Aloim. Ai recunoscut că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și cel al fiului său, cu armele lor alături, erau întinse pe catafalcuri acoperite de pânze închise la culoare. Lângă ele vegheau cavaleri de rang și scutieri în splendide armuri, dar în față, în primul rând, Sebastianus zări, așezate pe jilțuri din fier forjat, și câteva femei acoperite cu văl. în cea din mijloc, matură, dar încă atrăgătoare, el o recunoscu pe Grimhilde, soția lui Gundovek, iar în copila grațioasă ce ședea la dreapta ei o ghici pe principesa Griselde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o fetiță. Fiica lui Waldomar nu putea fi decât tânăra aflată în stânga reginei: îmbrăcată cu o tunică dintr-o țesătură de culoare cărămizie, cu ornamente delicate din purpură și aur, ea stătea, mândră și dreaptă, cu mâinile strânse pe brațele jilțului și urmărea cu atenție fiecare cuvânt al suveranului său. Uimit, îi observă trăsăturile nobile, privirea inteligentă și hotărâtă, părul unduios, castaniu, pe care vălul, prins cu o diademă simplă, reușea să-l ascundă doar în parte. Mulți demnitari se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în semn de adâncă durere. Făcu, după aceea, un pas înapoi și în acel moment întâlni privirea Fredianei. Era palidă, încordată, încercarea prin care trecea era cu siguranță foarte grea, însă nu avea lacrimi în ochi. Nu se mișcase din jilțul său, dar îl fixa cu o privire vie. O adiere îi mângâie vălul, în vreme ce răspundea, aplecând ușor capul, la semnul său de respect. Trecură doar câteva clipe până le salută și pe celelalte femei. Griselde, cu spontaneitatea celor cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pe urmă, a doua zi, războinicii care îl însoțiseră pe Gualfard l-au pândit pe Waldomar și l-au ucis, împreună cu toată escorta lui. Eu... am văzut totul. Un murmur de stupefacție urmă acelor cuvinte. Frediana, care se ridicase din jilțul său și își făcuse loc printre războinicii masivi, veni înaintea lui Audbert. Grimhilde, cu o expresie de spaimă în frumoșii ei ochi albaștri, o ținea de mijloc, mai mult ca să o rețină, de fapt, decât ca să o protejeze ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de secretari scrupuloși. Perdele lungi, de fabricație orientală, permiteau, la nevoie, ca ferestrele să fie acoperite. încă de când intrase, Sebastianus fusese subjugat de atmosfera austeră a acelui loc, iar acum își înșela așteptarea, imaginându-l pe marele împărat așezat pe jilțul cu intarsuri din spatele biroului ori odihnindu-se întins pe splendida canapea pe care o vedea în stânga; ori poate în picioare, pe terasă, în același loc unde se găsea comandantul său. Ajunsese la Arelate cu o seară mai înainte, după șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
piele pe rafturile a două dulapuri mari înzidite, o bibliotecă. în mijlocul localului îi aștepta un om bătrân, ce își sprijinea mâna lungă și descărnată pe o masă nepretențioasă, neagră, ornată sumar cu picturi simple geometrice, în spatele căreia fusese așezat un jilț de lemn cu o pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
așa ca o formulă de alint, Marina, alimentându-mi o stare de bună dispoziție și confort psihic. Niciodată nu intra în camera mea fără a-și cere permisiunea, se așeza de regulă într-un fotoliu ce aducea mai degrabă a jilț, moștenit de la bunica Floarea și începea să sudeze dialogul cu mine, așa cum numai tata știa s-o facă: - Marina, tată, îmi poți acorda câteva minute? - Sigur, tăticu, ia loc ! - Am avut o discuție cu mama, ceva mai înainte și este
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
acum, cel de-al doilea răspuns : voi munci tăticu, voi munci oriunde și voi încerca de câte ori va fi nevoie până voi reuși. Mi-aduc aminte că m-a ascultat cu atenție, niciodată nu-și întrerupea interlocutorul, s-a ridicat din jilț, m-a fixat cu ochii săi mari și căprui, după care mi-a spus: - Marina tată, să înțeleg că modelul tău, în devenirea ta profesională este doamna Moise ? - Exact tăticu, mi-e tare dragă doamna, dar mai ales modul în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]