801 matches
-
de cusut... Toată ziua erau pe la ele, se supăra mama... că le era gândul numai la rochii... Curând ajunserăm pe o stradă unde coborîram și intrarăm într-o curte. Câțiva oameni descărcară lăzile. Auzeam cuvinte, camarade în sus, camarade în jos... camaradul Gheorghe e chemat la camaradul... strigă la un moment dat cineva. - Hai și tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termină. Ieșirăm din curtea aceea și o luarăm pe stradă. - Ce e aici unde lucrezi tu? îl întreb
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un singur cuvânt din fiecare poezie delicată, pe care însă a trăit-o în toată frumusețea ei. Bălanul acesta pleșuv avea în privire expresia pruncului cu degetul în gură. Mustața lui închipuia un semicerc blond și bine împlinit, pornit din josul nărilor, peste gură, înspre bărbie, până lângă vârful ei. Cu căpățâna mare și rotundă, cu pince-nez-ul înfipt mult prea jos de rădăcina nasului bombat, cu pleoapele lăsate cât jumătatea doileului, de sub ale căror gene spălăcite, perechea unor ochi de crap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
reci fruntea, înainte de a se îndrepta în vârful picioarelor, așa precum făcea în copilăria mea și mama. - Cum, nimeni? Am izbucnit când văzui că toată mulțimea de oameni se topise. - Vine cineva - miorlăi piticul cocoșat, cutremurat de tuse seacă. Din josul străzii, venea șontâc, izbindu-și proteza de lemn a piciorului amputat, de asfaltul lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
între gleznele ei. - Te iubesc frumos și cu înțelegere, i-am șoptit sugrumat și mâinile mi-alunecară sigure dedesubtul ei, cuprinzându-i pântecul mărit și tare, ca umplut cu fontă, pe care mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă șovăire a trupului. - Faust, partea a treia - s-a scremut după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în craniul bine conturat de rumegușul cenușiu al gândurilor mele. E o hârcă pe care o pălmuiesc cu sete, deși mă plimb fără grabă, cu mâinile înnodate pe șezut. Când însă mă iau cu ea la trântă, desprind brațele din josul șalelor, le duc roată prin aer, și zic: „hâc!”. Trebuie să spun de două ori „hâc”, cu toate că sunt convins că gardianul mă crede vânător de muște. Mi-a plăcut, de când mă știu, să prind muștele. Le desprind doar gămălia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
văd și acum cum suflu într-un pahar cu apă, neizbutind să sorb din el, din pricina emoției. Rufele fac „fleașc” și de fiece dată, Paraschiva își balansează crupa, până când mâna mi se întinde singură să-i ridice fusta udă. Văd josul pantalonilor ei de pichet roșu legat cu un șiret de gheată pe deasupra genunchiului. Paraschiva oprește fleșcăitul, și așa mărunt cum sunt, ajung ca să-i îmbrățișez o pulpă și să posed într-o secundă cureaua de carne dintre pantalonul roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Lazăre? Logan se Întoarse și Îl văzu pe Gary cel Mare stând În spatele lui, cu două căni Într-o mână și un pachet de biscuiți Penguin În cealaltă. Polițistul corpolent făcu un semn din cap În direcția liftului. — E cineva jos care Îl caută pe cel care se ocupă de ancheta cu băiețelul dispărut. M-am gândit la tine. — Cine e? Întrebă Logan. Spune că e noul tată vitreg al copilului. Logan oftă. Nu că n-ar fi vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mobil al detectivului McRae. În spatele ei, prin ușa deschisă a bucătăriei, putea auzi cum piciorul doamnei Strichen lovește din ce În ce mai slab podeaua. Degetele lui Jackie urmăriră pe tastaură numărul de telefon al lui Logan și o luă de la capăt cu lăsatul jos și zvârcolitul, exact cum făcuse când sunase la Serviciile de Urgență. Haide, haide! Răspunde! Clic. — Logan. Țipă, dar cârpa Îndesată În gura ei acoperi totul, astfel că ieși doar un geamăt slab. — Alo? Cine e? Nu! Nu din nou! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și o strânse în brațe, înăbușindu-i tremuratul în propriile lui spasme. Îi șopti: — Du-te în baie, nu aprinde lumina și ține capul jos. A venit pentru Mickey, iar dacă mai e vreunul afară, vine și ăla. Stai dracului jos și stai dracului calmă! Audrey se retrase, mergând în genunchi. Buzz se duse în camera de zi, desfăcu perdelele și se uită afară. Exact vizavi de ei era parcată o mașină care nu fusese acolo când venise el. Nici o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câteva ori: — Doar câtva propoziții. Doar o propoziție. Mama ei trebuie să se roage: — Mâncați ceva. Mâncați niște laddoo. Fata mea le-a făcu cu mâinile ei. Iar aceste laddoo nu trebuie să fie recunoscute ca provenind de la magazinul din josul străzii. Pernele brodate pe care se vor sprijini potențialii socri și tablourile de pe peretele opus trebuie să fie tot opera ei. Trebuie să fie asortate din punct de vedere al culorilor și să aibă modele cu fructe și flori. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
eu mi-am pus aceeași întrebare acum cinci ani, când am venit încoace. Ce contează pentru tine, Mary ? Asta aș vrea să știu. Apoi Drew s-a lăsat iar îmbrățișat de undele râului, îndreptându-și picioarele către cascada micuță din josul apei. Râul l-a purtat ușor și, la primul bolovan, l-a ghidat cu tandrețe și în deplină siguranță dincolo de pericol. În câteva minute, toți somonii au dispărut împreună cu Drew. Un singur puiet mai rămăsese pe mal, chinuindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lungul anilor la suprafața amintirilor mele. Se scufundase undeva În adîncuri, zăcuse În mîlul trecutului. A reînviat Însă, Îndată orbitoare, pe Întregul ecran al memoriei: Caița și cu mine Într-o zi Însorită, după multă ploaie, sărind În balta din josul grădinilor școlii, eu afundîndu-mă Într-o groapă din albia gîrlei, el aruncîndu-se după mine, eu Îmbrîncindu-l cu putere Înapoi, iar el trăgîndu mă de mîna cu care-l apropiasem de mal. Asta a fost tot, cîteva secunde, senzația că ne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sută de metri nu făcea acest drum, că era tăiat de albia unui torent peste care se usca la soare un pod de bîrne. Asta În timpul verii, cînd și albia era secată, iar noi bîn tu iam În susul și-n josul ei, pe sub sălciile umbroase, pe sub tufele de cucută și rugii de mure. Dar În martie 1965, după o iarnă cu zăpadă multă ce se topea cu repeziciune la so si rea precipitată a căldurii, pîrÎul umflat urla din toate puterile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a apucat de noul deal. Se cîștiga bine cu tutunul, numai că munca era și ea pe măsură: trebuia să te apleci pînă la pămînt, zile de vară la rînd, ca să-i rupi de mai multe ori poala, frunzulițele din josul tulpinei adică, să-l sortezi pe calități, să-l Întinzi pe sfori deosebite, să-l ții la umbră uscată, să ai de el toată grija. Fără o șură mare prin care aerul să se scurgă Întruna luînd cu sine umezeala
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Roman versificat Mihai Istudor părea, cândva, un poet în plină ascensiune. Nicolae Prelipceanu, Constanța Buzea, Constantin Sorescu, Vasile Bardan ș.a. își puseseră speranțe în el. Unele versuri ale sale, delicat-ingenioase, erau chiar emoționante: „Ninge frumos / Ninge în doi / Ninge în jos / Ninge în noi... Ninge povești / Ninge în sus / Ninge și ești / Ninge și nu-s...“ (Ninge..., din volumul Poezii, 2005). Iată însă că poetul (neinspirat sau greșit sfătuit) a virat, brusc, spre nonpoezie, angajându se într-o întreprindere literară inutilă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă. - Cred că Alexandru arde de nerăbdare să ne spună ce are pe suflet! spuse Erina, Îmbujorată de aerul rece și de efortul de a struni calul. - Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decizii. Privi spre Ștefan. Ștefan Înțelese și el și făcu un semn ușor cu mâna. Amândoi Îl cunoșteau pe Cosmin Oană de o viață. Cuceritorii semnalizară o nouă etapă a luptei. Arcașii, săgeți aprinse, foc În linie asupra țintelor. Din josul luminișului se auziră strigăte de durere. Ienicerii și spahii transmiseră semnale disperate spre Mahomed. Semnalele spuneau același lucru. Fuseseră doborâți comandanții de regimente și de detașamente. Armata otomană nu mai avea centre de comandă. Arcașii mongoli ucideau, cu precizie, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
necruțătoare. Trupele din fața lui se retrăgeau deja instinctiv, căci nimeni nu mai avea curajul să-i stea În față. Flancul atacat de Oană se clătina și el sub loviturile Apărătorilor. Încetul cu Încetul, formația Cuceritorilor se afundă În pădurile din josul luminișului, În urmărirea otomanilor cuprinși de panică. Spre Suceava se auzeau semnale de ajutor și ordine de repliere. Răzeșimea condusă de Ștefan cobora și ea, eliminând ultima rezistență a ienicerilor. Căpitanul ajunse și el În pădure, căutându-l cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Au! nu mai trage că mă doare. Nu mai da! N-a lăsat-o până n-a simțit că un cercel se rupsese lăsând niște picături de sânge pe urechea fetei. — Mi-ai rupt cercelul, și-l culegea Teofana de pe jos plângând. — Așa-ți trebuie, să vezi și tu cum este când cineva îți strică lucrul. — Dar n-am vrut. —Taci dracu’, nesimțito! În timp ce se certau, a sosit și Vasile. —Iară vă certați? Ce tot aveți?le-a întrebat nemulțumit. —Uite
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
stâng simultan cu ducerea brațului drept înainte și revenire lateral; m3 - pas de vals lateral cu piciorul drept simultan cu coborârea brațului stâng jos și revenire lateral; m4 - pas de vals lateral cu piciorul stâng simultan cu coborârea brațului drept jos și revenire lateral; m5 - m6 același m1 - m2 spre înapoi; m7 m8 - același m3 - m4; • măsura 2/4, galop, caracter jucăuș. P.I.stând pe piciorul stâng, piciorul drept înainte sprijinit: T1 - T2 - pas schimbat cu piciorul drept; T3 - T4 - pas
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
sau găsit prin colb. îl căutau apoi pe bragagiu să-și astâmpere setea. Acesta purta pe spate, prins cu hamuri late de piele, un vas mare de alamă ca un cuptor de alchimist. Gâtul lung, subțire și arcuit, pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arătându-și pectoralii. - O să ne ajute să obținem mai multe resurse pentru cercetări. - O să ne-ajute pe naiba! Acum, că s-a ajuns, mai bine așteptăm să ne ajute Maica Tereza! Ochii doamnei Popa căzuseră pe o altă fotografie, din josul paginii. Și când se uită mai bine... bărbatul ei dormea, îmbrățișând un tânăr blond, leșinat și plin de murături, călare pe o motocicletă condusă de Maica Tereza. - L-am găsit! Cu ochii cât farfurioarele serviciului de cafea, Gabrielescu începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-o decât până la jumătatea ei, din motivele pe care le voi înfățișa mai la vale. Povestirea rezumată mai sus era tradusă din Bonifas-Guizot care, la rândul lor, o luaseră după Coupin: "Les plantes originales". Așa ne lămurea o notiță din josul paginii. În decursul povesiirii se strecuraseră câteva cuvinte neobișnuite pe vremea aceea, adică acum peste o jumătate de secol, pentru un elev de clasa a II-a secundară. Repet, pe vremea aceea, pentru că cei de azi ne dau zece înainte
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fără operație! Fără internări! HEMOROIZI. FISURI ANALE. Folosiți Proculine AU!” De când cabinetele de implantologie orală se ocupau de hemoroizi? Noimann nu aplicase această metodă În cabinetul lui. Dar, poate cu timpul, ținând cont că lumea se Întorsese de mult cu josul În sus, se gândea s-o probeze pe primul client care nu va reuși să-și țină gura la locul ei. „Sânii mari pot cauza probleme. Dermatologia estetică vă poate scăpa de ei...” Cavitățile bucale nu erau pe cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]