149,721 matches
-
ontologică. Și nu într-un chip bravat, ci într-un (sic !) nedisimulat, uneori încrâncenat. "Spleen"-ul lor e în mod curent autentic. De aici derivă puterea contestației exprimate, virulența argumentației. Dar și ușurința cu care câteodată se aruncă în greșeala judecății pripite, furia cu care țintesc piatra în capul cui se nimerește, orgoliul cu care își etalează prea-plinul unor subiectivități exacerbate. Negarea continuă, intransigența punctului propriu de vedere, opoziția de plano, refuzul ca strategie au un miez distructiv, dizolvant. Susțin necondiționat
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
Călinescu, observații care astăzi pot să pară banale, au avut importanța lor în acea vreme. A afirma, de exemplu, că legitimismul lui Balzac ori misticismul lui Tolstoi nu i-a împiedicat să-și zugrăvească obiectiv epoca reprezenta o întoarcere a judecății critice la adevărul ei esențial. Limba de lemn era fisurată de modul tot mai liber în care Călinescu reîncepea să se exprime, iar orizontul lui intelectual, în care erau reașezați pe soclurile lor Sainte-Beuve, Dostoievski, Dante, Benjamin Constant, dădea unei
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
din Adevărul literar și artistic e abandonat în Istorie. în schimb, lunga introducere epico-etnografică din capitolul Goga, nu există în cronica la volumul antologic din 1938. în general, în Istorie Călinescu își va reteza elanurile literare și va scoborî nivelul judecăților. Totuși fondul judecăților nu se schimbă, doar, uneori expresia. în cronicile din anii ^30, Hortensia Papadat-Bengescu e văzută ca "un emul al lui d^Annunzio", preocupată nu de psihologie, ci de "surda înfiorare a cărnii", ceea ce face din Bătrînul o
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
și artistic e abandonat în Istorie. în schimb, lunga introducere epico-etnografică din capitolul Goga, nu există în cronica la volumul antologic din 1938. în general, în Istorie Călinescu își va reteza elanurile literare și va scoborî nivelul judecăților. Totuși fondul judecăților nu se schimbă, doar, uneori expresia. în cronicile din anii ^30, Hortensia Papadat-Bengescu e văzută ca "un emul al lui d^Annunzio", preocupată nu de psihologie, ci de "surda înfiorare a cărnii", ceea ce face din Bătrînul o "dramă fiziologică". Societatea
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
și negrul nu se mai deosebesc și se instalează o netulburată hegemonie a griului. În nici un caz nu vom ajunge în acest fel la năzuita, necesara despărțire a apelor de uscat, la acel ceas de cumpănă morală, de limpezire, de judecată calmă, nebelicoasă și de socotire cu noi înșine. Ce s-ar cuveni? În primul rând, s-ar cuveni să fie modificată legea respectivă: Securitate și poliție politică sunt echivalente, distincția are rolul să acopere vinovății. Apoi, CNSAS-ul nu ar
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
Securitate și poliție politică sunt echivalente, distincția are rolul să acopere vinovății. Apoi, CNSAS-ul nu ar trebui să acorde certificate, sentințe decât dacă dispune de toate documentele privind o persoană sau alta, un caz sau altul. Altfel, dacă emite judecăți bazându-se pe sferturi sau pe zecimi de dosare, pe firimituri de dosare, Consiliul e pus într-o situație penibilă și chiar cade în ridicol. În fine, facem atâta tam-tam fiindcă X și Y - turnători, informatori - au colaborat cu Securitatea
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
psihologie a maselor și individului dus de valul colectiv împotriva curenților propriei voințe. Subiecții experimentului sunt mult mai diversificați, acesta limitându-se doar arareori la simpla explorare a intimității persoanei întîi. Generații, educații și clase sociale se înfățișează la o judecată de acum, întrucât până la apoi e cale lungă și nesigură. Fără a cădea în hedonisme disperate, personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
specificului lor, cu mizele diferite și conceptele puse în joc. În mai multe rânduri, pe parcursul acestui desfășurător de cronici dispuse în ordinea cronologică a scrierii lor, el abordează problema fragmentarismului/ sintezei, pe care o percepe în întreaga ei dificultate. Inițial, judecata culegerilor de texte este severă: "A strânge laolaltă articole ocazionale, cronici, recenzii, Ťportreteť, eseuri, dezbateri etc., oricât de sprințare ar fi acestea, nu înseamnă nici pe departe a propune o riguroasă ierarhie valorică, susținută de argumente, căci, cel mai adesea
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
de simpatia publicului neavizat. Compromisurile cu puterea politică sunt la ordinea zilei, fiind răsplătite cu posturi călduțe, favoruri etc. După trecerea în revistă a păcatelor de care se face vinovată intelighenția occidentală este rândul intelectualului român să se prezinte în fața judecății lui Adrian Gavrilescu. Discursul autorului capătă accente de pamflet, vizibile și în subtitlurile senzațional-comice ale capitolelor. Situația de la SNSPA, unde corpul profesoral are o componență preponderent feminină, este analizată într-un subcapitol intitulat "Mormanul de poșete". Aceeași instituție primește titulatura
Prea de tot! by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10345_a_11670]
-
studiul "Există drepturi individuale ca drepturi naturale?"). Cît despre întregul edificiu logic din Explorări logico-filozofice, este nevoie de verdictul unui om a cărui pregătire să fie pe măsura conținutului acestui volum. Iată de ce cuvîntul profesorului Sorin Vieru, postfațatorul volumului, reprezintă judecata cea mai competentă: "Exegeză de text, reconstrucție rațională a unor momente din istoria științei, reluare a unor doctrine influente din logica de azi și din filozofiile de ramură, cartea ne readuce pe tărîmul ideilor generale, de miză universală, după ce ne-
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
carte despre critica literară, adică despre modul în care erau receptate în epocă respectivele produse literare. În pofida acestor temeri apriorice, recitită la exact două decenii de la apariție, cartea lui Mircea Martin, Singura critică, păstrează neașteptate resurse de prospețime. Multe dintre judecățile și concluziile profesorului sunt valabile și astăzi, în vreme ce altele, deși poartă urmele timpului, impresionează prin lipsa de inhibiții a gândirii, prin naturalețea exprimării și prin libertatea opiniilor. Citind această carte, pe alocuri uiți pur și simplu că ea a fost
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
în urmă cu douăzeci de ani, într-o vreme în care se presupune că întregul sistem editorial românesc era controlat de foarte vigilenții cenzori ai regimului. Or, observăm cu oarecare surprindere că Mircea Martin spune verde ce are de spus, judecățile sale critice nu plătesc tribut "corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele de referință ale criticii europene și discută despre ideile estetice și modelele critice foarte la modă în epocă (structuralismul, semiotica etc.) Firește, citite astăzi, unele dintre judecăți și-au pierdut valabilitatea. Pentru a fi înțelese, ele trebuie contextualizate, readuse în climatul momentului literar în care au fost enunțate. Într-un articol publicat în anul 1978 în revista "Viața Românească", Mircea Martin notează: "Orice literatură a depășit astăzi
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
câteva analize aplicate celor mai reprezentativi critici ai vremii și, nu în ultimul rând, un soi de autoportret al criticului Mircea Martin, prin intermediul confesiunilor din interviurile ocazionale. Pline de învățăminte sunt și astăzi reflecțiile profesorului în legătură cu tipurile de exprimare a judecății de valoare, conștiința operei literare, poziția pe care trebuie să se situeze criticul în raport cu opera și cu dezideratele ideologice ale timpului. Citite acum pentru prima oară, multe dintre afirmații pot surprinde prin curajul lor. Ele trebuie să fi stârnit multe
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
carte despre critica literară, adică despre modul în care erau receptate în epocă respectivele produse literare. În pofida acestor temeri apriorice, recitită la exact două decenii de la apariție, cartea lui Mircea Martin, Singura critică, păstrează neașteptate resurse de prospețime. Multe dintre judecățile și concluziile profesorului sunt valabile și astăzi, în vreme ce altele, deși poartă urmele timpului, impresionează prin lipsa de inhibiții a gândirii, prin naturalețea exprimării și prin libertatea opiniilor. Citind această carte, pe alocuri uiți pur și simplu că ea a fost
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
în urmă cu douăzeci de ani, într-o vreme în care se presupune că întregul sistem editorial românesc era controlat de foarte vigilenții cenzori ai regimului. Or, observăm cu oarecare surprindere că Mircea Martin spune verde ce are de spus, judecățile sale critice nu plătesc tribut "corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele de referință ale criticii europene și discută despre ideile estetice și modelele critice foarte la modă în epocă (structuralismul, semiotica etc.) Firește, citite astăzi, unele dintre judecăți și-au pierdut valabilitatea. Pentru a fi înțelese, ele trebuie contextualizate, readuse în climatul momentului literar în care au fost enunțate. Într-un articol publicat în anul 1978 în revista "Viața Românească", Mircea Martin notează: "Orice literatură a depășit astăzi
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
câteva analize aplicate celor mai reprezentativi critici ai vremii și, nu în ultimul rând, un soi de autoportret al criticului Mircea Martin, prin intermediul confesiunilor din interviurile ocazionale. Pline de învățăminte sunt și astăzi reflecțiile profesorului în legătură cu tipurile de exprimare a judecății de valoare, conștiința operei literare, poziția pe care trebuie să se situeze criticul în raport cu opera și cu dezideratele ideologice ale timpului. Citite acum pentru prima oară, multe dintre afirmații pot surprinde prin curajul lor. Ele trebuie să fi stârnit multe
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
din experiență: nu puțini sînt cei ce trimit "drept de replică" la cronici, susținînd că de fapt criticul n-a înțeles nimic din "opera" lor, sau că a făcut premeditat jocul "dușmanilor".) Simona Sora e unul din tinerii cronicari cu judecăți de valoare fiabile care rezistă - cu hărnicie și nealterată pasiune pentru lectură - stresantei îndeletniciri. în ORIZONT nr. 7 e publicat o plăcere de interviu al Adrianei Babeți cu cronicarul "Dilemei", un dialog între două femei deștepte, tobă de carte și
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
va marca o epocă", așa cum îl vede Mircea Iorgulescu într-un puseu de entuziasm, Radu Pavel Gheo este unul dintre numele sonore ale ultimei generații. Talent epic și eseistic, inteligență artistică și critic-disociativă, cultură bine asimilată, plus o prospețime a judecăților și a stilului în care le formulează. Autorul are nu numai figură, ci și arhitectură interioară de good guy, om cinstit exprimându-și cu sinceritate opiniile și apărându-le apoi ferm, dar cu eleganță. Ceea ce atrage, în primul rând, în
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
comportamentul public al cititorilor, obișnuiți sau profesioniști: un scriitor contează numai prin capodoperele lui, restul operei este neglijabil, un simplu balast, posibil a fi trecut într-un fond pasiv, rareori frecventat. Aceasta e atitudinea unanimă, ce proclamă ca justificată cruzimea judecății experte a criticului literar, a cărui misiune ar fi vânătoarea de capodopere, profesată în valorizarea tradiției sau a prezentului. M-am convins treptat ce prejudicii aduce această simplificare, pe măsură ce am înțeles rostul istoriei literare. Valoarea estetică este produsul unei personalități
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
apariția în sala tribunalului a poetului Al. Vlahuță și recitarea, neîntreruptă de clopoțelul președintelui, a prealungei sale satire în versuri Minciuna stă cu regele la masă, de parcă toți cei prezenți în sala tribunalului, și acuzați, și martori și completul de judecată a "procesului" ar fi fost invitați la un recital de poezie antimonarhică. 8. Că procesul nu a stârnit ecouri într-alte publicații în afara celor social-democrate și îndeosebi în paginile ziarului Adevărul, care, după câteva simple invitații publicitare (,Cereți Facla"), complică
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
tipărit într-o nouă ediție de 10.000 exemplare" (nr. 8215, 26 iulie 1912, p. 3). în același număr, pe pagina 1, o caricatură îl închipuie pe rege în dialog cu un magistrat: "Magistratul : Maiestate, permiteți-ne să dăm în judecată Facla, care a atacat persoana majestății voastre.Vodă : Dar ce ai d-ta cu paguba mea?..." Replica regelui nu e prea pe românește, dar așa e în Adevărul, poate că nu fără intenție, regele fiind numit, și în "proces", "neamțul
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
rău, căci ar fi fost frumos detot...ș...ț". Al doilea: "Magistratura nu e regele, și regele, dacă nu vrea să facă gustul magistraturei, pe socoteala lui, ce vină avem noi, mai ales că nu ne putem da singuri în judecată?". Ba puteau și au și putut, imaginându-și cam cum s-ar fi desfășurat procesul, dacă ar fi fost dați în judecată. Ceea ce nu au putut să-și imagineze a fost că peste șase decenii, trei condeieri superficiali nu-și
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
gustul magistraturei, pe socoteala lui, ce vină avem noi, mai ales că nu ne putem da singuri în judecată?". Ba puteau și au și putut, imaginându-și cam cum s-ar fi desfășurat procesul, dacă ar fi fost dați în judecată. Ceea ce nu au putut să-și imagineze a fost că peste șase decenii, trei condeieri superficiali nu-și vor da seama că s-au dat singuri în judecată, pentru ca să fie "frumos detot", cum ar fi scris Mille. De ce le-am
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]