1,719 matches
-
dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
Într-o comedie din 1747)? Nu se prea știe. Cert este Însă că apariția muscadinilor se leagă de Contrarevoluție și de frenezia generației tinere. Cel care Îi numește astfel În 1793 e deputatul Chabot, atunci când vrea să-i defăimeze pe junii din Lyon, cei care se Împotriviseră trupelor Convenției. Cu precizarea că, pentru lyonezi, muscadinii erau comișii magazinelor de coloniale. Și că, după 9 Thermidor 1794, muscadinii și „la jeunesse dorée de Fréron” aveau să simbolizeze pentru francezi Contrarevoluția. Numai că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ceva din visul unei frumuseți superioare și pure, așa cum o surprinde Thomas Mann În Moartea la Veneția. Illan de Casa-Fuerte, dar și frații Bibesco, Fénelon de Salignac, Leon Radziwill, ducele de Guiche sau marchizul d’Albufera sunt doar câțiva dintre junii aristocrați, dandy „cu certificat”, care Îl atrag și pe Proust. (Complicatul său șir de relații e reconstituit cu un profesionism impecabil de Jean-Yves Tadié1. Felul În care aceste persoane reale trec granița ficțiunii și intră În marele fluviu romanesc În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tc "Românii spilcuiți " În tablourile de epocă refăcute la mare distanță În timp, uneori după 50 de ani, scriindu-i la Mircești lui Alecsandri, Ghica Își rememorează de fapt propria tinerețe. Se află În străinătate, studiază, se Întâlnește cu alți juni români aflați la Paris, se numără printre viitorii revoluționari de la ’48, e chiar unul dintre Întemeietorii acelor forme de cultură și civilizație ce vor da contur modernității noastre. Simte, plin de ardoare, că trăiește Într-o vreme de tranziție, când
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pagini decât vreo 200, cele mai multe, fragmente din romanele lui Kogălniceanu, Pantazi Ghica, Radu Ionescu ori Bujoreanu și, cu imensă delectare, parte din scrisorile lui Ion Ghica. Și ce am văzut? Că din toate fragmentele puse la un loc răsar ici-colo juni spilcuiți, fercheșii Bucureștilor sau Iașilor, semn că tinerimea română nu vrea să fie demodată. Chiar dacă grafia epocii Îl Înregistrează ca dandi, cuvântul poate fi Întâlnit pentru prima oară, după știința noastră, În romanul neterminat al lui Kogălniceanu Tainele inimei, din
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
radicals in photosynthesis”, in Pryor, W.A., Free Radicals in Biology, Academic Press, New York, pp. 137-199. Nohl et al., 1978; Chance și colab., 1979. Sawyer, D.T. (1988). „O2! Who would have imagined all the biological processes that involve oxygen?”, Chemtech, June, pp. 369-375. Capitolul 3 Ravagiile provocate de radicalii liberi Fabricarea radicalilor liberi Respirația În capitolul precedent am văzut că respirația nu se termină o dată cu intrarea oxigenului din aer în plămâni. Mai trebuie și ca acest oxigen să fie transportat de la
Vitamine şi minerale pentru sănătate şi longevitate. Antioxidanţii by Frederic Le Cren () [Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
etc. Măștile din sărbătorile calendaristice de primăvară trimit la figuri mitice ale fecundității - Sântoaderii sunt o ipostază a Centaurilor și a altor divinități semiumane, semicabaline din spațiul indo-european (G. Dumézil, 1929; M. Eliade, 1971); g) strigarea peste sat: ceata de juni (ca Întrupare, În plan mitic, a puterilor regeneratoare ale naturii și, În plan social, a sistemului de norme și valori comune - O. Buhociu, 1979; P. Caraman, 1997; M. Coman, 1980; T. Herseni, 1977) reamintea comunității actele de Încălcare a normelor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost rareori analizate din perspectiva acestor concepte: este vorba despre procesiunile cetelor din folclorul românesc, care pot avea caracter inițiatic și magic (călușarii), pot aduce cu ele măști și alte obiecte considerate a avea puteri magice (cetele de mascați, drăgaica, junii) sau pot transmite un mesaj verbal propițiator (colindătorii). Deoarece procesiunile religioase sunt cele mai cunoscute, vom reproduce aici descrierea unei asemenea manifestări, În care Însă religiosul se Întrepătrunde cu politicul: În ajunul sărbătorii Sfintei Paraschiva (14 octombrie), ocrotitoarea capitalei și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-mi ciorapii, Constanța, 1994; Balamuc sau Pionierii spațiului, București, 1994; Dragi tovarăși sau Recviem pentru anii ’60, București, 1995; Modernitatea ultimă, București, 1998; Deadevă, Pitești, 1998; Inamicul impersonal, Pitești, 2001; Semizei și rentieri, București, 2001; Mihai Eminescu, Brașov, 2002. Antologii: Junii ’03. Antologia tinerilor prozatori brașoveni, pref. Andrei Bodiu, Brașov, 2003 (în colaborare cu Andrei Bodiu și Alexandru Mușina). Repere bibliografice: Alexandru Mușina, Brașov. „Cercul literar 19”, TR, 1982, 28; George Popescu, Anatomia distorsiunii, R, 1990, 7; Sanda Cordoș, Ritmul respirației
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
latină foarte veche s-au păstrat nu pe valea Dunării, unde i-ar fi putut aduce, în mod firesc, valul de emigrație din Peninsula Balcanică, ci în regiunea vestică a Banatului și a Transilvaniei. Astfel, avem cuvinte ca "nea", "păcurar", "june", "curechi", "moare", "pedestru", întrebuințate în această zone. Păstrarea acestor cuvinte latine denotă că limba română este cea mai apropiată dintre toate limbile romanice de vorbirea populară și cea mai puțin influențată de latina clasică, deoarece biserica și administrația (statul) s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt nu doar agresive, ci și necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac, junele Al. Macedonski ori poligraful N.D. Popescu vor fi, cu un prilej sau altul, luați în pleasnă. Sunt, fără îndoială, exersări pentru opera maturității. O fiziologie ca Broaște... destule - Nuvelă pesimistă poate fi socotită prima schiță caragialiană. În Smotocea și Cotocea
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Ipingescu, care își cultivă cu sârg relațiile pe care le crede profitabile. În fine, Rică Venturiano, „student în drept și publicist”, cu logosul lui aiuristic, garnisit cu bombastice, incoerente slogane gazetărești și trădând dubioase lecturi romanțioase, se profilează ca un june de viitor. Sub aparenta lui ingenuitate pândește o ambiție care îi va servi, desigur, în carieră. De altfel, în comedia Titircă, Sotirescu & comp. plănuită de C., ar fi urmat să ajungă deputat. O capodoperă miniaturală este farsa într-un act
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
râsul. C., care a compus și o piesă pentru copii, Comoara fermecată (pusă în scenă la București, în 1927), își tipărește, în 1926, un mic studiu de istorie literară, Viața și opera poetei Alexandrina Mihăescu. Alegerea nu pare chiar întâmplătoare, junele critic detectând la stihuitoarea care s-a stins pretimpuriu unda de prevestire a tristului sfârșit. Câte o expresie fericită denotă anumite disponibilități pentru exercițiul analitic, deși, mișcat de soarta suferindei adolescente, C. nu-și controlează exclamațiunile. SCRIERI: Idoli de humă
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
Arghezi (1940; Premiul Societății Scriitorilor Români). Sub îngrijirea Constanței Constantinescu, vor fi reunite aceste volume antume, precum și numeroase texte inedite, în seria Scrieri, însumând aproape patru mii de pagini (I-VI, 1967-1972). Asemenea foarte tânărului G. Ibrăileanu (sedus de aforisme), junele C., bântuit de mirajul ideilor, era un gânditor, un reflexiv, năzuind să-și clarifice relațiile cu lumea. Cele nu mai puțin de 935 de aforisme și comentarii, reunite postum în Caleidoscop (1974), sunt, de fapt, niște meditații succinte, deschideri inteligente
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
Litere și Drept. Pentru un timp, va fi profesor și director la școala din localitatea natală, profesor la gimnaziul din Ianina, interpret la Consulatul general rusesc din Salonic (1904), mufetiș (inspector școlar) al vilaetelor Kosovo și Salonic. Cu sprijinul partidului Junilor turci, la care aderă din 1907, este numit senator (1908), iar din 1912, ministru al Lucrărilor Publice. Va face parte din delegația statului turc la Londra, cu prilejul semnării tratatului de pace din 1913, dar, evoluția politică devenindu-i nefavorabilă
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
trăit. Prima carte se menține în zona amănuntului biografic, enumerând cu acuratețe episoade picarești extrase din experiența tânărului profesor, călător în munții Macedoniei sau ai Albaniei. Cea de a doua se constituie într-o tentativă ambițioasă de prezentare a mișcării Junilor turci. Sunt retrăite peripețiile unei revoluții, evenimentele fiind judecate din perspectiva unui participant care minimalizează totuși ceea ce nu consună cu interesele aromânești și căruia, nu o dată, îi scapă sensul faptelor. Între protagoniști se află prietenii săi - tânărul maior Enver, viitorul
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
scoțiene și un nobil din suita ducelui Lennox i-a luat inima și i-a dus-o regelui Iacob. <footnote Național Archives of Scotland, Calendar of State Papers Foreign, Elizabeth: January-June 1583 and addenda, Volume 17 1913, no. 362, 9 June 1583 footnote> Regele, profund marcat de moartea companionului sau, i-a dedicat acestuia post mortem un poem intitulat Ane Tragedie of a Phoenix, în care îl compară pe duce cu o frumoasă pasăre ucisă de invidia celor din jur. La
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
lume, un ochi fără lumină, Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer de mormânt, Un vânt ce se întreabă: Eu sânt sau eu nu sînt? Cum m-am pierdut, o Doamne! Din junele de foc Pe care lumea largă nu-l cercuia în loc, Ce-și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună; Azi vezi o umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un ochi fără lumină Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer în mormânt, Un vânt ce se întreabă: Eu sânt sau eu nu sînt? (pauză) Cum m-am pierdut, o Doamne! Din junele de foc Pe care lumea largă nu-l încăpea în loc, Ce-și arunca în stele, în cer, în nor, în lună Dorința lui regală, visarea lui nebună, Azi vezi o umbră pală, un om fără putere Ce de la moartea-avară un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună. (în timpul acesta doi din boieri se scoală, se uită, cu-ngrijire la Domn și ospeți, cari nu-i observă, ci sânt ou toții atenți la) MAIO (care începe să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu părul de fier. Recea stîncelor ruină Încorporarea stîncei în Mihai Credința d-a fi o umbră a lui Mihai. Națiunea - stâncă. Generația - râu. Oamenii - valuri. [HILARIU] Ideea încorporărei lui Mars într-o sură stâncă din Carpați) Am văzut un june poetic ca viitorul, el scria doioasele sunete ale inimei sale, le citea roșindu-se la față; când deodată vântul îi smulse o foaie din mână, am prins-o din tufiș, s-o citesc: Styxul nu mai ducea umbre. Lethe uitase
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n cupa lor aurie Să torn zi și-ntuneric, dureri și bucurie, Să văd trecutu-n viață - a faptei sântă dramă - Cum din mormânt eroii istoriei îi cheamă, Să văd cum își deschide palatul lui de nori Regele-n etern june, tiranul viitor. Să văd în el. Pe seama iubitei Românie Să văd tiranul rege în cartea lui ce scrie, Să torn din vinul magic al sântei poezie Să văd cum, inspirată, vecia o învie. Să torn în cupa-mi de-aur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e sufletul meu dus, Ce fuge și se duce pe-o rază iar în sus. O, de-aș muri... O parte ce-n mine-a mai rămas Să zboare unde-amorul l-așteaptă în estas, Să zboare unde partea-i cea june, dulce, pală Plutește pintre stele... Iar stelele i-csală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Pin norii cei lunateci, pin stelele ce sună, Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază Și una-n brațul altei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ori pentru bunăvoința d-tale. Voi împlini, numai de-o putea, ceea ce dorești. Când aș putea să-ncep cursul meu? HISTR[IO] Vino când vrei, îmi ești totdeuna bine-venit. DILET[ANTUL] (merge-n spre ușă) Adieu! HISTR[IO] La revedere, junele meu! DILET[ANTUL] (se-ntoarce) Stăi!... Am uitat ceva HISTR[IO] Ca ce? DILET[ANTU] Iertați-mă... voi să zic onorariul. HISTR[IO] Ne-nvoim noi, să te-nvăț mai întîi câte ceva... să vezi. DILET[ANTUL] Am căpătat azi bani
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa de lung până aci... și, pe când bietele mele picioare se munceau așa de rău mintea mea aprinsă alerga iute înaintea lor, ceea [ce] mă făcea să simt și mai mult neputința mea. Așa ne schimbăm noi oamenii. Cât sîntem juni picioarele aleargă înaintea capului și de multe pasuri neprecugetate trebuie să ne căim. Dar când îmbătrînim, atunci fiecare pas e precugetat, capul umblă iute și picioarele urmează șovăind. DOMNUL Aide că poate s-a-nceput actul din urmă. OFIȚERUL Se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]