672 matches
-
fie ușoară, să nu mi dai bătăi de cap. Femeia îi zâmbește cald. Scuze, chiar nu știu, cel mai bine e să răsfoiți dumneavoastră câteva. Pe mine vocea asta m-ar calma instantaneu, dar brunetul pare să fi mâncat un kil de ciocolată. Hai, mă, fato, zi și mie care s-o iau și gata. A devenit agresiv, dar nu-și dă seama. Meciul e interesant. Eu țin cu blonda. Continui s-o privesc, iar pe brunet îl țintuiesc doar cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Europa. Portul Galați ar rivaliza în curând cu toate porturile din Marea Neagră, fără să exceptăm Odessa”. Sunt furnizate și informații concrete privind desfășurarea comerțului britanic în Principate. Din producția de cereale a Țării Românești, evaluată de Wilkinson la 10 milioane kile constantinopolitane, aproape 66 % era destinată aprovizionării capitalei otomane, iar restul acoperea necesitățile interne de consum. Exportul de cereale se făcea într-un procent foarte mic și era reprezentat mai ales de contrabanda cu grâne, practicată cu Austria. Un document deosebit de
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
nu-l luaseră drept turist? "Ați văzut dumneavoastră turiști pe aici? Și apoi dimineață, când ați sosit, v-am văzut în uniformă. Venisem să aduc icre negre la restaurantul gării." "Aveți icre negre?" "Bunînțeles. Dacă vreți, vă aducem mâine. Vreun kil?" "Cum să nu, cât costă?" "Pentru dumneavoastră..." Năucit, cu privirea ațintită pe cămășile lor zdrențuite, spuse: "De acord. Și puteți să adăugați și o oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
merge cu picioarele goale, dar se mănâncă icre negre. Perfect adevărat, interveni Grigore. Prețul unei perechi de pantofi este exact cât al unui pud de icre negre." Și îi explică locotenentului ce e un pud: "Asta înseamnă pe-aici douășpe kile. Deci vedeți că revine mai ieftin să mănânci zilnic icre negre decât să te încalți." Bun, icrele negre se înțeleg de la sine, Grig, zise învățătorul, dar după ele? "Mă duc să văd ce bucătărește Panaiota", zise Grigore și o luă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și un litru de ulei sau câte două din fiecare... V.A. : Și asta era limitat chiar într-o lege ? A.M.P. : Închipuiți-vă că era într-o lege. Și el spunea : „Bunica ta a stocat mai mult de două kile de zahăr, deci pot s-o arestez în mod legal“-. Cam Ăsta era argumentul. Comunismul românesc depășise frontierele în care poți să spui că între politică și restul vieții ar exista vreo separație, cum e în alte regimuri autoritare, în
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
s-a albit la față: "Măi, Mitică, tu n-ai ce vorbi..." A deschis ușa și s-a uitat să vadă dacă nu ne aude cineva. Eu am întărit: "Cu Ceaușescu s-a terminat! Punem pariu?" Am pariat pe un kil de coniac. Președintele n-a vrut să dea mîna cu mine, dar domn' Costel a zis că taie pariul. A doua zi, Ceaușescu a fugit. Eu eram la bufet. A venit președintele și a plătit pariul. Apoi s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
printre alte măsuri, s-a trecut la reorganizarea magaziilor de rezervă. Cantitatea repartizată satelor celor mai greu lovite a fost însă mult prea mică. Spre exemplu, satului Ghermănești (ținutul Fălciu), care avea 219 locuitori, i s-au atribuit doar 164 kile și 5 dimirlii. În conjunctura economică dificilă din anii 1846-1848, locuitorii au fost nevoiți să contracteze datorii grele. La 26 februarie 1843, Ministerul de Interne, prin adresa nr. 3512, către Secretariatul de Stat, a trimis extractul general cu suma datorată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ordinari! a mîrÎit. Văd cînd o femeie nu umblă după agațamente. Într-o vreme dădeam ture cu boxuri pe sub mănuși și-așteptam să se ia vreun țărănoi din ăla de mine. Într-o zi Herman mi-a zis despre un kil de iarbă clasa-ntîi de la New Orleans, pe care puteam să-l iau cu șaptezeci de dolari. Traficul cu iarbă sună bine În teorie, ca și creșterea broaștelor sau a animalelor cu blană. La șapteș’cinci de cenți bățul, cu șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
făcea din cînd În cînd și pe dealerul. Mă Întrebase ce preț are o iarbă ca lumea la New Orleans. Eu l-am Întrebat pe Pat, care mi-a indicat un preț orientativ de patruzeci de dolari la juma’ de kil. În scrisoarea de pe masă amicul făcea referire la cotația de patruzeci de dolari și spunea că vrea niște iarbă la banii ăștia. Întîi am crezut că n-o să ia-n seamă scrisoarea. Erau de la brigada Furturi de Mașini și voiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
A pus scrisoarea pe masă și s-a uitat la mine. - Nu numai că fumezi iarbă, a zis, dar faci și trafic, și ai un pachet din iarba asta pitit pe undeva. S-a uitat la scrisoare. - Vreo douăzeci de kile. S-a uitat la mine. - Ar fi bine să-ți bagi mințile-n cap. Eu n-am spus nimic. Bătrînul gabor irlandez a zis: - E la fel ca toți ceilalți. Nu vorbește. PÎnă cînd Îl atingi pe blestemat la coaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a prins de curea pe la spate. - Cine mai e Înăuntru În afară de soția ta ? - Nimeni, am răspuns eu. Am ajuns la ușă, iar tipul cu pipa i-a arătat soției mele insigna și a deschis ușa. Le-am arătat jumătatea de kil de iarbă pe care o aveam În casă și cîteva capsule de marfă. Asta nu l-a mulțumit pe căpitan. Voia douăzeci de kile de iarbă. - N-ai scos-o pe toată, Bill! Zicea el Întruna. Haide, noi am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pipa i-a arătat soției mele insigna și a deschis ușa. Le-am arătat jumătatea de kil de iarbă pe care o aveam În casă și cîteva capsule de marfă. Asta nu l-a mulțumit pe căpitan. Voia douăzeci de kile de iarbă. - N-ai scos-o pe toată, Bill! Zicea el Întruna. Haide, noi am fost băieți de treabă cu tine cît Încape. Le-am spus că nu mai am. Tipul cu pipa s-a uitat la mine. - O vrem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ușă cînd am intrat. - Salut, Bill, a zis el. M-am uitat la el trei secunde lungi pînă să-l recunosc pe Dupré. Arăta-n același timp mai bătrîn și mai tînăr. Torpoarea Îi dispăruse din priviri și slăbise zece kile. Fața i se strîmba la intervale neregulate, precum o materie moartă care capătă viață, una Încă spasmodică și mecanică. CÎnd avea marfă după pofta inimii, Dupré arăta anonim și fără viață, așa că nu-l puteai distinge dintr-o mulțime și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și acesta e o ea: Lupita. E În branșă de douăzeci de ani. Lupita a pornit cu un gram de marfă și de-acolo a construit un monopol al traficului cu droguri În Mexico City. CÎntărea o sută treizeci de kile, așa c-a-nceput să ia marfă ca să slăbească, Însă doar fața i s-a subțiat și rezultatul n-a fost o Îmbunătățire. Cam la fiecare lună Își angajează un iubit nou, Îi dă cămăși și costume și ceasuri și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pe care pun pariu că a adoptat-o după ce a văzut că la alții are succes. O rostește și se așteaptă să-l felicit pentru că e haios tare. E un erou local. La 1,80 și cel puțin 120 de kile, nu s-ar zice că e un sfrijit, așa că performanțele sale sunt plauzibile, cu atât mai mult cu cât capacitatea sa de a inova, de a inventa e destul de redusă. Țin minte că s-a ridicat odată, la o oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru că m-ar fi deprimat. Nu aveau absolut nimic interesant. O asistentă care-mi mai făcea mie niște injecții. Odată îi dădusem o carte în loc de plată și ne retrăseserăm ambasadele. Se simțise ofensată. Ea punea mai mare preț pe un kil de carne. Un litru de ulei. Ceva serios. Un puști proxenet de la 15 ani mai era în bloc. Un handicapat de vreo 150 de kile, plus mă-sa cam de același calibru. Vara se opărea la cur și mergea crăcănat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
plată și ne retrăseserăm ambasadele. Se simțise ofensată. Ea punea mai mare preț pe un kil de carne. Un litru de ulei. Ceva serios. Un puști proxenet de la 15 ani mai era în bloc. Un handicapat de vreo 150 de kile, plus mă-sa cam de același calibru. Vara se opărea la cur și mergea crăcănat, ca o rață, să nu-și frece dureros bucile. Probabil era carne vie între cracii ei. Nici nu vreau să-mi închipui. Să-ți freci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Pe privit. Un fel de vamă ce trebuie plătită. Altceva nu fac. Veghează. Cineva duce gunoiul. Altcineva se plimbă cu bicicleta. Cu trașcaleta, cum i se strigă. Sau cașcarabeta. Nu mai zdrăngăni, bă, cașcarabeta aia. O femeie a cumpărat un kil dă făină/ dă vin/ dă brânză. Un copil stă în fund pe o piatră. Și un kil dă ulei. Altul îi trage cozorocul șepcii peste ochi. Râde. Apoi ia o gură de apă de la cișmea și-l aleargă pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se plimbă cu bicicleta. Cu trașcaleta, cum i se strigă. Sau cașcarabeta. Nu mai zdrăngăni, bă, cașcarabeta aia. O femeie a cumpărat un kil dă făină/ dă vin/ dă brânză. Un copil stă în fund pe o piatră. Și un kil dă ulei. Altul îi trage cozorocul șepcii peste ochi. Râde. Apoi ia o gură de apă de la cișmea și-l aleargă pe celălalt să-l stropească. Fug și nu-i mai vedem. Porumbeii nu mai vin. Doar ciorile, cum vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea se lăuda ce tare e că se are bine cu Limbă și Ghenosu în Târgoviște. Să te ai bine cu ei, nu cu poliția. Toți ăștia care au făcut școală în libertate sunt niște idioți. Generația Pro cu un kil de fard pe ele! Neaoșist. Cică: - Bă, ai o limbă, vorbește-o! Auzi, manageri, nu directori! Utilizatori nespecifici! Așa scrie la bibliotecă, alumni, căcat, marketing! Când își ia mașină, omul își pierde sufletul. Ai un ban și-l dai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cât zece sau cât o sută. Curând, experiențele lui amoroase (deși, zicea tov Cameniță, nu de amor era vorba în cazul lui, ci de sex, de futut, el le futea așa cum te-ai spăla pe dinți sau ai bea un kil de vin bun...) s-au lărgit cuprinzând în cercuri din ce în ce mai întinse femeile din oraș: actrițele de la teatru, profesoare, doctorițe sau, mă rog, oricine era-n fustă și-l făcea să i se scoale era musai să treacă pe la el. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Piscălescu a lipit trei între ele și doarme, cum zice el, la balcon. E de groază cu ăla micu’. La fiecare pachet de biscuiți Șotron, umflă un frigider. Tot cartierul s-a umplut de frigidere. Nu poți să cumperi un kil de mălai, că, gata, primești un laptop. Da’ măcar laptopurile sunt ușoare. Doamna Piscălescu a umplut cămara cu ele. Ce te faci însă cu mașinile de spălat? Iei niște șervețele și te trezești cu mașina de spălat acasă. „Vă felicităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
substituenților de carne ce i-ar fi lăsat cu gura căscată pe nutriționiști. Mai ales că, printre lacrimi, cu o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
săptămână de doamna Gușatu - care, cum spuneam, n-ar fi fost normal să aibă gușă, fiindcă înainte de căsătorie se chema Ciocârdeu, dar o avea -, ei bine, domnul Gușatu a intrat glonț în hala de carne și și-a cumpărat trei kile de berbecuț. La ora șase fix, domnul Gușatu s-a apucat de gătit o tocăniță mare de berbecuț, cu sentimentul primei victorii importante în contextul luptei întregii umanități pofticioase și nechibzuite cu obezitatea. Domnului Gușatu nu-i plăcea ceapa; totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gușă, s-a dus în bucătărie și a gustat de câteva ori din marea sa tocăniță de berbec. Când gustă din oală un înfometat, oala se golește cât ai zice cuvântul tocană. În jumătate de oră, din tocana de trei kile n-au mai rămas decât niște oase. Totuși, domnul Gușatu s-a dus la culcare cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece noaptea, ziua de astăzi nu mai e ziua de ieri, e ziua de mâine. Felinarul Cu puțin înainte de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]