956 matches
-
cu o viteză din ce în ce mai mare, prin camere stranii, pe drumuri acoperite de arbori ca niște tunele, până când viteza devenea infinită, o dată cu limbile de flăcări ale fostului zgomot, și care acum îmi arseseră corpul, îmi spărseseră țeasta-n țăndări și se lățeau triumfător în tot spațiul, în toate vremurile, în întreaga ființă, până ce însăși ființa era carbonizată și focul clocotitor i se substituia, îndesindu-se, ațîțîndu-se, concentrîridu-se, amplificîndu-se în nesfârșire. Urlet de foc, coborând și urcând de miliarde de ori pe secundă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am fost prins de o ploaie rea și înghețată, pe când mă-ntorceam de la orele de atelier. Într-un minut, uniforma mi se făcuse fleașcă și apa îmi șiroia prin păr, intrîndu-mi pe sub guler, zigzagând pe pielea goală a spinării și lățindu-se deasupra curelei. Pe linia lui 5 peisajul era oricum dezolant, dar sub ploaia mocănească toate casele păreau, ca și cerul, din lut și din smoală. Frunzele se lipeau, moarte, de ziduri și de parbrizul tramvaielor, putrezeau prin bălți, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de agonie născute-n mintea celor ce o priveau îi pătrundeau în gură, îi dilatau traheea, îi spărgeau bronhiile plămânilor, îi umflau vene groase pe tâmple. Cu toții pompau în ea teroarea ce-i străbătea toracele, îi învenina sânii și-i lățea pe podele arcurile labelor negre, păroase, terminate cu gheare teribile, pântecul rotund și fragil, plin de ouă și mațe, filierele crescute la capătul lui, și din care se scurgea o mătase străvezie. Și-așa cum, în vocea unei femei care țipă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mantie de purpură, cum îl știm, dar acum prăvălit de pe cal, cu spaimă galbenă în priviri și făcând un gest de apărare cu mâna dreaptă, e străpuns de lancea balaurului verde ca fierea care, triumfător, vărsând foc pe nări, își lățise aripile peste lume. Și-am văzut o femeie bătută pe cruce în cuie de zirconiu, și trei bărbați în straie cernite plângând la piciorul crucii și sărutîndu-i ultimele șuvițe din părul roșu ca sârma de cupru. Și-am mai văzut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un labirint de linii colorate șters, întretăiate și mișcătoare, așa încît la început nu se putea distinge nimic, în afara unor iluzorii contururi, ghicite mai mult, ca într-o filigeană de cafea. Cum volumul lui continua să crească, suprafața i se lățea tot mai mult, și desenele cele mai stranii, mai eteroclite, începură să izvorască din împletitura de linii. Era fața unui bărbat tânăr, cu trăsături în cărbune, cu părul răsucindu-se-n vițe negre de-a lungul obrajilor ascetici. Ochii severi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lupei. O țineam atunci orizontal între degete, pe când soarele, prin fereastră, ardea nebunește, ca o duză de reactor. Îmi coboram ochiul la doar un centimetru de sticla groasă, devenită ireală ca un gaz în lumină. Doar punctul ei incandescent se lățea atunci sub ochiul meu, devenind o mare de aur, o poleială de aur topit ca pe nimbul icoanelor, dar în care suiau și coborau, lent, ființe filiforme. Le priveam fascinat, uimit că-mi vedeam în spatele lor și propriul ochi reflectat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu umărul și pătrunseseră cu toții într-o odaie cenușie, cu icoana din părete acoperită de mundirul vișmiu purtat de căpitan la paradă. Acesta zăcea pe jos, mutilat, într-o baltă de sânge, iar în ligheanul de pe stativul din colț se lățea dezgustătoarea ofrandă. În alte împrejurări cazul ar fi făcut vâlvă, dar cu o seară în urmă cortul cel mare al circului Sidoli se prăbușise și ziarele nu mai pridideau cu amănuntele despre tragica întîmplare. Așa încît, încetul cu încetul, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țineam seama de culori. Frământam între degete copacii cu tot cu frunze și fructe, îi lipeam de case și de oameni, până ce toată plastilina se aduna într-un ghemotoc pestriț și unsuros, în care se mai vedea cîte-o față turtită, un măr lățit într-o fereastră, o clanță galbenă de ușă. Cu timpul, după alte modelări și frământări, plastilina cea atât de pură altădată, trasă-n lingouri strălucitoare, devenea o masă cenușie și încrețită ca un creier de animal, pe care-o aruncam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
diforme, ce străjuiau, învîr-tejite în ceața depărtărilor, circumferința sălii. Din această navă, pe care o dată avea s-o umple-n întregime trupul catifelat al marelui fluture - capul împins în altar, toracele umplând, cu cele șase piciorușe, spațiul de sub boltă, abdomenul lățindu-se moale pe culoarul dintre strane, până la marile porți de abanos sculptat ale Ieșirii - se desfăceau lateral alte două galerii, abside mărețe în care aveau să se-mpingă, în cruce, aripile, cu nebunia lor de culori, cu ochii lor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
crescuse, mai întîi sub un clopot de sticlă, într-un mediu perfect antiseptic, apoi, după vârsta de șapte ani, mamei i se permisese s-o ia acasă. Fetița avea să-și aducă mereu aminte chipul încărunțit de suferință al mamei, lățit pe toată curbura clopotului de sticlă, ca și lucrurile strâmbe și picurătoare din camera de spital. Când se-ntorseseră acasă, în Pobeda veche a doctorului, mama ținuse tot timpul pe genunchi, acoperită cu o pînză-nflorată, cutia de cristal în care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care se zărea un dinte îngălbenit de vremuri, pe un pat de mătase morfilie. Cuvioasele picioare, cu unghii de corn străveziu, le avea bătrânul încălțate cu încălțări de piele. Chipul lui cel nepă-mîntesc asuda un oloi de lumină, ce se lățea ca un taler de foiță de aur în jurul creștetului, tivit cu trei rânduri de strâmbe mărgăritare. Înfiorat de vedenia cerească, Mircea zâmbi totuși fermecat, căci recunoscu, în icoana strălucitoare, chipul blând al bătrânului Catana, lângă care, când era mic de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în culisele duhnind a fiare sălbatice și, gâfâind, înghesuindu-se printre îngrijitori și artiști pestriț înveșmîntați, merseră către cabina lor comună pentru schimbat și demachiat. Într-o clipă rămaseră toate goale pușcă și trecură alături, la dușuri. Kotofei Ivanovici zăcea lățit pe podea în camera fetelor (întoarsă pe dos de parcă-ar fi trecut uraganul), nemișcat ca o blăniță decorativă, albă ca laptele. Doar pernițele labelor lui erau roz, în afară de una, negricioasă, la lăbuța din spate. Era așa de bine în libertate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Șarpe-n arenă cu dâra de pix a trupului său? Timp de mai bine de-un sfert de ceas, Vînaprashta își dovedi stăpânirea totală asupra regatului său organic. Se-ntinse până-n vârful cupolei, așezîndu-și oasele-n prelungire, și-apoi se lăți pe tot cercul arenei. Își înghiți un braț până la umăr și-și străvăzu degetele pipăind pielea burții pe dinăuntru. Își desfăcu liliecește coastele și zbură de pe-un trapez pe altul cu pielea întinsă-ntre ele. De-acolo, de sus
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
odată, pe când fanfara cânta mereu același marș bătăios. Acum demonstrația era pe terminate. După ce trecuseră ultimele blindate se făcuse o vreme tăcere și apoi începuse să se apropie de tribună o coloană diferită de celelalte, fără portrete și flori, dar lățită până la marginea tribunei și compactă de nu puteai vîrî un ac. Erau doar bărbați, o masă uriașă de bărbați, tăcuți, cu fețe-ncruntate. Înaintau în liniște. Până și cei din tribune, generali, civili, conducătorii țării, păreau intimidați. Se foiau, își spuneau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răspândea atunci în toată camera), cum ridică siringa și face să țâșnească un jet subțire spre tavan. Îi era o frică animalică de siringă, dar nu era nimic de făcut. Începea să geamă tare pe când sora se apropia de pat, lățindu-și umbra pe perete, simțea apoi spirtul rece pe fesă, apoi câteva bătăi rapide cu palma și îndura apoi chinul acului înfipt în carne, al serului înveninat ce se aduna-ntr-o pungă acolo, în bietele lui fese de copil
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bătrân rege orb stăpân pe hormoni și pe vise, ochiul încrustat în craniul lui Maarten îl făcea acuma să crească. Băiatul luneca pe gheața verde lăsând dâre tot mai lungi înapoi. Mușchii corpului îi deveneau mai puternici, spinarea i se lățea, păr aspru și uscat îi țâșnea la subțiori și între picioare. Ouăle lui cât cele de porumbel creșteau acum în volum și-ncepeau să producă peștișorii de aur. Erau ca două aripi încă nedesfăcute de-o parte și de alta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tânărul era un punct aproape invizibil în fața marelui demon, care creștea tot mai mult, cu ochii-nghețați ațintiți mai departe în ochii lui Maarten, până ce creștetul îi atinse plafonul. Crescu apoi mai departe, până umplu, cu spinarea curbată, întreaga emisferă, lățindu-se pe ea, ghemuit cu genunchii la gură, până ce presiunea din țeasta bărbatului deveni de nestăpânit și craniul îi zbură-n țăndări și din acel ou se-nălță, întinzînd aripile peste lume, himera nebunească a minții lui. Maarten privea mut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
direct pe ei, pe trupurile lor îndesate, burgheze, prospere ca și orașul ce-i adăpostea. Coborî pe Damrak, pe lângă masiva primărie, și pe lângă ea trecu primul tramvai. Deja un pumnal îngust, înghețat, de lumină portocalie țâșnise printre două acoperișuri și lățea acum o fâșie fluorescentă pe macadam. Prin ea trecu Coca, orbită o clipă de soare, și trupul i se aprinse în toată tinerețea, grația și minunea lui. O clipă mai târziu redeveni cenușiu, anonim. Gara se vedea deja în fundal
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
repede decât în procedurile standard ale Abației. Și totuși, refuzul Primului Beneficiu era un indiciu clar că acolo se petreceau lucruri care necesitau atenția imediată a Abației. Kalator își strâmbă gura într-un rictus dezaprobator când văzu zâmbetul care se lățise pe fața lui Radoslav. ― Niciodată nu m-ai plăcut prea mult, frate, continuă să zâmbească Abatele. ― Asta nu e drept, Sfinția Ta. Și nici adevărat. Vă respect și vă admir... Aș putea recita din cartea Sfinției Tale... ― Nu așa, clătină
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
toate astea să se întîmple? - Bună ziua, Rade, intră zâmbind Adam. - De unde știi? - Ce anume? - De unde știi că e ziuă? Și, mai ales, ce te face să zici că e bună? Ariam sesiză dispoziția proastă a bătrânului și zâmbetul i se lăți. - Aaa, păi e simplu. De vreme ce Dumnezeu pare să ne fi abandonat aici, deodată cu Sfântul Augustin, cea mai importantă persoană din univers am rămas eu. Deci, dacă mie mi se pare că e ziuă, înseamnă că acolo sus pe planetă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
atât de arsă de soare, încât aproape că l-ar fi crezut dintr-un popor oriental. După o scurtă tăcere, timp în care se auzi, asurzitor, doar sfârâitul lăcustelor, bagaudul, după ce controlase fulgerător, dintr-o ochire, dispunerea tovarășilor săi, își lăți gura, sub barba deasă și neagră, în ceea ce s-ar fi dorit un zâmbet și îl salută într-o latină ce purta accentul tărăgănat al alobrogilor: — Salve, amice. Sprijinit cu o mână de oblâncul șeii, Balamber, care vorbea destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-i zică vreo două de la obraz. Ce-i venise cu profeția asta neagră? Acum el... Da, acum... nu, mai bine după, mai târziu... Afară cântă o bufniță. Din acoperișul spart, încă picura, regulat și monoton, apa rămasă de la ploaie, lățindu-se încet într-o băltoacă pe podeaua de pământ bătut. 6 Așezați în jurul focului mare ce ardea în mijlocul casei de întâlniri, capii familiilor ascultau în tăcere istorisirile bătrânului Ademar, cel mai în vârstă conducător al satului. Cei mai mulți erau bărbați trecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în întâmpinare, încă strângând în mână sabia însângerată. Făcu un semn cu capul către trupul bărbatului și anunță triumfător: „Waldomar!“. Gualfard părea la fel de încins, aproape euforic. Balamber își făcu loc printre burgunzi și cercetă cu atenție cadavrul, în jurul căruia se lățea o baltă consistentă, de un roșu aprins; se întoarse apoi către Audbert, pe care Khaba și Odolgan îl împinseseră între timp către el. — El e? întrebă. Marcomanul, cuprins de groază, nu era în stare să-și ia ochii de la sinistrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Isus Cristos, nu-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu interes. Cu furie, Audbert își făcu de mai multe ori pe frunte semnul crucii. — Sigur, domine. Creștin botezat! Creștin botezat! O strâmbătură sarcastică se lăți pe obrazul rumen al lui Wolfhram. — Daaa, sigur! Un marcoman botezat, haida-de! Cu o mână sprijinită în șold, Sebastianus se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i așa? Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l culce chiar în patul lui Canzianus, căruia nu-i trebui mult ca să înțeleagă că tânărul se afla într-o situație disperată: era alb la față, iar pe fâșia de in ce-i strângea pieptul, puțin sub sânul strâng, se lățea o pată de sânge. Canzianus înțelegea limba burgunzilor. îl auzi pe războinicul mai vârstnic dând scurt, celor patru care îl transportaseră pe tânăr, ordinul să nu se depărteze de lângă el, căci el avea alte treburi de făcut. într-adevăr, părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]