1,287 matches
-
condusă de atei și Biserica este așa de prigonită ?"Dar sfântul Ioan a zis: „Cred lui Dumnezeu că nu mă va vedea nimeni, căci mâna lui Dumnezeu mă va acoperi...!" Auzind acestea, duhovnicul Teodul s-a întristat mult și a lăcrimat. Iar minunatul episcop Ioan l-a întărit în nădejde și l-a sfătuit să aibă grijă de sufletele încredințate lui din Mănăstirea Agapia, zicându-i că acolo este mântuirea lui. Apoi, făcându-i metanie, i-a cerut ultima binecuvântare și
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]
-
adâncesc. Călinescu spunea că „Marea lirica nu trebuie să rămână la stomac, ci să meargă la creier”. -Pot să completez ... ? Eminescu visează, Beethoven gândește, Goethe lupta cu descătușarea lăuntrica, Bach rostește o ruga iar Mozart creează muzică, uneori zâmbind, alteori lăcrimând. -Asa este! confirmă Constantin. -Muzică este un fel de scriere ideografica, complectai eu, pe care toți o înțelegem, indiferent în ce limbă ne-am născut. Din păcate muzică exprimă numai marile sensuri, care depășesc pe cele de toate zilele. -În
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A OPTA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342546_a_343875]
-
Pentru a nu evita întrebarea voi preciza faptul că, atunci când citesc poeziile în engleză aici, în Statele Unite, sunt rugată să le citesc și în limba română iar lumea pare să fie impresionată de frumusețea lor sonoră. În România, publicul a lăcrimat și m-a îmbrățișat la lansarea cărții. - Cine este cel mai mare critic al tau (în afară de tine)? - Consider că cititorii creațiilor mele sunt cei mai mari critici. Pot oferi mai jos câteva comentarii: “Adela-Adriana Moscu adds a breath of charm
INTERVIU CU POETA ADELA-ADRIANA MOSCU, DIN PENNSYLVANIA, SUA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342550_a_343879]
-
de iele, Frumoasa Calliope privi pe pamant! Văzu poetul și făcu legământ, C-aproape-i va fi și astăzi, și mâine, Și-n anii ce vin va dansa printre rime, Să inspire poetul cu sufletul blând Să scrie doar versuri ce curg lăcrimând... Cerneală pe foaie să-i umple destinul, Mereu în poezie să fie doar primul! Și astfel trecu, cu muză dansându-i, Luni lungi, poate ani, cu inima cerșindu-i O dragoste oarbă pentru muză frumoasă, Dorind să o simtă în
DANSUL MUZEI (3) de REMUS STRUGAR în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342696_a_344025]
-
a ajuns la urechile tuturor. Familiile copiiilor măcelăriți erau lovite ca de trăsnet. O durere cruntă și întunecată ca noaptea, se lăsa încet, în liniște, peste orășelul îndoliat, în timp ce un colț de lună ascunsă după un nor, privea împietrită pământul, lăcrimând încet, cu lacrimi de ploaie măruntă și rece, de toamnă târzie. Din nou, în aerul îmbâcsit cu miros de praf de pușcă al Americii, pluteau acelea-și întrebări rămase fără răspuns. Până când? Oare cine va întruchipa din nou pe Satana
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
lirică a copilului. Și, cum singurul om din zonă era el, bietul inginer luă liniștit calea codrului. După bacalaureat și după o scurtă vacanță de creație, lumea bună a urbei și un cor de fecioare, vorba vine, cu inima frântă, lăcrimă sincer - dar din motive diferite - când tânărul plecă cu un tren personal în alt oraș, mai mare, pentru desăvârșirea studiilor și împlinirea mărețului destin ce-i fusese prezis. Instalat la o gazdă, normal, într-o mansardă, își cumpără o pălărie
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
lirică a copilului. Și, cum singurul om din zonă era el, bietul inginer luă liniștit calea codrului.După bacalaureat și după o scurtă vacanță de creație, lumea bună a urbei și un cor de fecioare, vorba vine, cu inima frântă, lăcrimă sincer - dar din motive diferite - când tânărul plecă cu un tren personal în alt oraș, mai mare, pentru desăvârșirea studiilor și împlinirea mărețului destin ce-i fusese prezis.Instalat la o gazdă, normal, într-o mansardă, își cumpără o pălărie
POETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340557_a_341886]
-
partea I-a-Tristețiile unui deținut, urmată de partea a II-a cu Profețiile unui deținut și încheind cu Spovedania unui deținut. Lucrarea a fost prefațată cu o Lămurire asupra ediției și postfațată cu Epilogul autorului. Tot zbuciumul lăuntric în care a lăcrimat sufletul acestui mare Român, al acestui mare Creștin Ortodox, mare cât Dacia nemuritorului Decebal-geneza Străbunilor hărăziți dintru început de Dumnezeu în lume, a odrăslit în cununi de veșnicie primordială, cu Doine prelinse din bucuria și tristețea frumoasei prințese Dochia și
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
setea fântânilor după arșiță desculț pe drumuri albe de praf chem calul și plec după ploi călare prin cer vreau să cer ajutor vântului ascuns dincolo de păduri în somnul apelor dincolo de mine noaptea-și arde hainele de întuneric ochii ierburilor lăcrimează Referință Bibliografică: plec după ploi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PLEC DUPĂ PLOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340733_a_342062]
-
viața spirituală a artistului cântecul e sculptat, are formă dezvoltată, amplă, se constituie în arhitectură și suport vital. „Pentru mine”, spune însuși maestrul, „cântecul a fost, este și rămâne esența trăirii mele. Cu el m-am bucurat, cu el am lăcrimat... mi-a scos mândrele în poartă, m-a purtat prin lumea toată, mi-a dat un nume; el va rămâne cu-al meu nume când mă voi duce dincolo de lume! Cântecul m-a definit mai bine, m-a legat de
GHEORGHE ROŞOGA, CÂNTEC ŞI SLOVĂ SPOVEDITOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341062_a_342391]
-
-te acum...E timp de cercetare... De n-ai făcut-o încă...întreabă-te acum!!! Ai dreptul să alegi! Ai dreptul să alegi în viață să iubești Iar ura să arunci în noapte și pustie... Alege să zâmbești când ochii lăcrimează Și poartă plin de râvnă credința veșnic vie! Alege să zidești o casă sus pe stâncă Cu temelii solide pornite din Cristos... Nu renunța când vântul va bate cu putere Cu Dumnezeu alături vei fi victorios! Alege plin de grijă
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
Ai dreptul să alegi să fii copilul Său! Clipe...clipe... Clipe care trec în zbor Prinse-n lanțul amintirii... Clipe care vin cu dor Pe cărările iubirii... Clipe ce zâmbesc în viață Cu parfum de fericire... Clipe triste care dor Lăcrimând după iubire... Clipe pline de mister Călătoare-n univers... Clipe fără de culoare În firescul lumii mers... Clipe dragi de părtășie Petrecute-n rugăciune... Clipe când vorbești cu cerul Și spui tot ce ai a spune... Însă cea mai minunată Clipă
OMAGIU DIVIN 3 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341093_a_342422]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CURCUBEU DE FRUNZE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1391 din 22 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului În curcubeu se ridică frunze către Cer, când vremea lăcrimează pe Toamna-giuvaier. Culoare și strălucire pun în agate, să le dea prețuire între nestemate. Luna își așterne raze reci de lumină, pe pomi îngălbeniți din crâng și din grădină. Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire și de jalea
CURCUBEU DE FRUNZE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341130_a_342459]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Lăcrimează cine râde și mai naște un surâs Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus Peste lume ninge toamne , dacă
LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341258_a_342587]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Lăcrimează cine râde și mai naște un surâs Întunericu-i mai tainic, de-i lumina tot mai sus Peste lume ninge toamne , dacă primăveri mai vin Eu îți sunt prieten mâine, chiar de azi îți sunt străin... Mai cerșesc un loc în
LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341258_a_342587]
-
nu-i dulce făr-amar Și de sunt acum frumoasă, unii-mi spun că n-am habar Că nu pot să fiu cum sunt, cu atâtea vise-n zbor Dacă n-am căzut destul, dacă visul nu-mi omor... Referință Bibliografică: Lăcrimează cine râde (paradoxuri) / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341258_a_342587]
-
țin. Constat cu stupoare o recurență tristă. Nouă din zece candidați nu au putut răspunde corect și unii dintre ei, mai abitir, s-au blocat emoțional, neputând avansa nici măcar o tentativă de răspuns. Oameni în toată firea se fâstâcesc, roșesc, lăcrimează într-un rictus citric. „Mă dau bătut! Nu știu, mă depășește. Nu știam că am venit la un examen de matematică, credeam că vin la un interviu.” Am ținut câteva sute de interviuri până acum pentru tot soiul de slujbe
Dacă un telefon costă la raft 100 de lei, cât e TVA-ul? Ce răspuns am primit de la 9 din 10 candidați pentru un job managerial () [Corola-blog/BlogPost/338083_a_339412]
-
cu Ființa Universală prin spintecarea abdomenului. Rămâi cu impresia că după străbaterea traseului inițiatic, comun, până la urmă, se lasă, și el, ca noi toți, în puterea destinului. Am rezonat, am respirat (''vreau să respir puțin și cu podul palmei''), am lăcrimat (''sunt ochii mei aceia care mă privesc''?). Dac-ar ști omul unde se află în fiecare clipă''....aseară am știut. Precum Iona, parcă așteptai să treacă Dumnezeu... pe apă... (''aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici...''). Spectacolul regizat de Mihaela
IONA de Marin Sorescu@Salina Turda [Corola-blog/BlogPost/100379_a_101671]
-
fulgul și în nopți de plumb amurgul dinainte de-a te prinde dintre stele rătăcinde ce căzând în zări se-ncleie dându-și ultima scânteie dinainte de-a te scoate dintre câte frunze-s toate în septembrie cu fluturi care lăcrimează-n ciuturi dinainte ca-nainte să îți vin sfios, cuminte cu emoții și candoare ca un zvon de dor ce doare îmi frâng inima în inimi și mi le înfig în spinii-mi ca oțelul din coroană scurgând sângele-n
GRUPAJ LIRIC AUTUMNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344425_a_345754]
-
Sentiment > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1700 din 27 august 2015 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând creștinii să se-nchine, La mine-ajunge doar un șopot Când plec, gândindu-mă la tine. Se-aude ceasul
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343968_a_345297]
-
sub felinarul aprins, șoptind vorbe de neînțeles, Îngerul ce ne apropie de vis și de aura Lunii, fără să știm gândul lui, pentru că El este cel ce veghează, să nu cazi, iar de se-ntâmplă să luneci pe frunzele reci, lăcrimând uneori, El întinde o aripă și te înalță încet, lângă inimă, pentru că știe cum treci, ca un cântec pe ape sau pe țărmul de aur, unde El, numai El te cuprinde într-o privire albastră și te poartă în taină
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
iudeii care se aflau în casa lor pentru a le mângâia pentru moartea fratelui. Văzând-o plângând, înconjurată de iudeii care și ei plângeau, Iisus Hristos, ne spune evanghelia, a suspinat cu duhul, S-a tulburat întru Sine și a lăcrimat. Acest gest i-a dus pe iudei la observarea și constatarea marii iubiri a lui Iisus Hristos față de Lazăr și la nedumerirea lor, exprimată prin cuvintele: „Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă în așa fel
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
să-ți mai fiu. Mai am în mine doar o umbră grea, Un gând strivit, de vreme și uitare. Copacul, care-atunci era prea mare, E azi nimic, pierdut în mintea mea. Azi te visez... cu visul de copil, În care, lăcrimând, îmi pui pe rană, Din vorba ta, cuvânt de sfântă hrană, Unui plecat, departe... în exil. Referință Bibliografică: Azi te visez... / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1761, Anul V, 27 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
AZI TE VISEZ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342966_a_344295]
-
c-așa mă vrusei eu? *** MÂNTUIRE DE ZĂPEZI doamnei Monica Matei trecutele zăpezi - scurse-n rigolă noroi cu năzăriri fecioare-amestecat: am cuibărit în vise - o violă ce zbârnâie cu-o drâmbă - vinovat! sfințenia-i în ochii de dulăi sclavi pașnici lăcrimând de bătrânețe: cu toții ne târâm - slujind buni - răi: ei mor uciși de prea multă blândețe... trecutele zăpezi - scurse cu zoaie mai pâlpâie de princiare piscuri: nu-i musai să-nmulțești noroi - noroaie ci poți să arzi prin răstigniri și riscuri
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
speranței. Aș pune mâinile la urechi să nu-l mai aud.. Mă mișc prin viață ca un robot după un program bine stabilit iar aceasta rutină îmi macină dorințele. Mă cheamă universul îi aud strigătul cu fiecare gând ce-mi lăcrimează. Mor... în mine... Și, Doamne! Mi-e atât de dor de nemurire... de Gabriela Mimi Boroianu 06.09.2015 Referință Bibliografică: Un strigăt în noapte / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1711, Anul V, 07 septembrie 2015
UN STRIGĂT ÎN NOAPTE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343371_a_344700]