2,387 matches
-
viață ca pe roze... Și-atât s-a specializat Și supra...calificat, Cățelușa lui buclată, Partenera lui, de fată, Cu care-mpărțea odată Pîine neagră, chiar uscată, Albă și imaculată Neavând măcar o pată, Gospodină și curată, Harnică, manierată, Nu lătra neîntrebată Nici la Lună, nici la poartă... În lumea...civilizată Arătând chiar demodată, Piesă veche și uzată, Se trezi...abandonată ; Cățeluș cu păr tapat Dup-un vis mai agitat, Se trezi ca să constate O crudă realitate : Anii, se scurgeau se
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
pe vale coboară din munte și behăie a oaie și-a capre cornute. și zburdă a ied și mulge a lapte și-a brânză se prinde în noapte... cuvântul e aici, și-acolo și mâine, căci vine de ieri și latră a câine. și pleacă a azi și naște a marți, la călindar zice harți și nunta cunună. cuvântul se strâmbă la lună, la soare tot chicotește, cuvântul nu moare, el doar... hălăduiește! Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: IMORTALITATE / Ioan Adrian Trifan
IMORTALITATE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367992_a_369321]
-
Nopțile cernite vor fi date uitării Canon de pocăita pe rând toate primesc Vor face armistițiu călcând stativul vremii, Căci ramură e verde și verde-n mine cresc. Tu prinde-mă de mână și lasă gură lumii Și câinii care lătra când caravane trec, O primăvară vine cu - alai că la o nuntă, Eu tot mai cred în vise și încă mai visez. foto sursă internet Camelia Cristea Referință Bibliografica: Primăvară / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1591, Anul
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368016_a_369345]
-
cu depărtatea-gând, Din fructul biruinței am zămislit putere, Iată - mă : Vertical, în Lumină, mai dreaptă ca oricând! Gropi eu n-am săpat, capcană-n drum să pun Pentru cei orbi cu mintea sau prea grăbiți cu firea. De câinii au lătrat, eu m-am ținut pe drum, Căci patru ochi mi-ai dat să mistui omenirea. De voi gusta, din nou, din mierea ta, tăcere, Capul n-am să-mi plec sub săbii, de voie sau nevrând. În ,,mirabila sămânță’’ voi
LUMINA DIN CUVINTE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368034_a_369363]
-
pere nucul de nuci doar că uneori fructele mele cad înca necoapte iar alteori oamenii le scuipă printre dinti păstrând doar miezul lor dulce. m-am îmbolnăvit de poezie o boală ciudată care mă macină mușcă din mine uneori mă latră alteori mă mângaie uneori mă poartă pe palme alteori mă calcă în picioare dar eu mă ridic, mă indrept și mă scutur cred că am ajuns un bolnav dependent de propia lui boală. m-am îmbolnăvit de poezie precum păsările
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
sentimentale și subiective, un ecou așteptat de către noi toți trădează tăceri eroice și nesemnate, și le plantează în urechile fabricanților de cuvinte și fapte la comandă. E vesel sau trist arlechinul din colțul străzii sau de la chioșcul cu ziare? Câinii latră în limbajul universal la stelele de pe frontispiciul hotelurilor și de pe creasta zării, pe motiv că un nor gazos de radon filantrop își cheamă arhitecții adâncurilor să întoarcă pământul pe dos fără să aleagă oamenii de rang de oamenii fără de rang
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
SANDALELOR În patria Eudomoniei e multă jale... și isteria mocnește sub tainice ruguri - în brazde, în hamuri, oameni și boi, la pluguri... din ulcioare, arșiță curge pe spinări la vale - dar botniți a pus Caligula câinilor săi să nu-i latre, absurzi, poezia din gând - a uitat și de boală ce-l roade profund, și e trist că toți zeii sunt teferi și răi - în lectica-i roșie trece-n revista oștirea și-i ceartă chiar și pe cei mai viteji
ELOGIU SANDALELOR de ION MARZAC în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366893_a_368222]
-
-i corect să dai afară din casă un câine pe o vreme ca asta cu omul e altceva fak you, men câinele însă e sfânt e cel mai credincios prieten al omului femeia pune întodeauna condiții câinele te iubește necondiționat latră nici nu mai contează dacă are pureci limbrici dacă face pipi pe covorul turcesc din sufragerie cu Șeherezada n-avem noi reacții la alte rahaturi precum statul de drept diaspora apropierea planetei Nubiru suntem penibili... Referință Bibliografică: Să dai afară
SĂ DAI AFARĂ DIN CASĂ UN CÂINE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367615_a_368944]
-
de trup este asemenea senzației celui ce ar cădea gol în mijlocul flăcărilor și s-ar fi făcut cenușă. Când a venit ceasul morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la dreapta patului
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
venea de prin Târgul Cucului - evreiesc cândva - tramvai în care, cu un pic de atenție, puteai auzi (în gând ) cum Gică Petrescu îți cântă: „Du-mă-acasă măi tramvai,/ „Du-mă, du-mă, ce mai stai!/ Noaptea se lasă, prin mahala,/ Câinii latră a pustiu;/ Du-mă la căsuța mea,/ Cu portiță și cișmea”... Pe aici, prin Sărărie, trecea tramvaiul numărul „3” - gen „cutie de chibrituri”, care mergea domol și oprea unde nici nu te așteptai. Cineva spunea că, la o astfel de
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
Cucii ascunși printre ramurile pinilor, se chemau unul pe altul. Pe malul celălalt, neîmpădurit, era amenajată o gospodărie în toată regula, o casă cu acareturi pentru animale si păsări, un spațiu pentru închis oile pe timpul nopții, sau pentru muls. Câinii lătrau de zor, numai ei știau motivul. Era singura activitate care tulbura liniștea monumentală a dimineții de mai, pe balta încremenită. Deodată, parcă una dintre bambine a început să danseze ușor. Era un dans firav, nu unul hotărât al vreunui pește
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
stele. Se vedea ca în palmă pe tot podișul străjuit de ambele părți de fălnicia munților. Sus, sub un fag secular se afla coliba de la stâna lui Miron. Câinii, cum au simțit miros de om străin, au și început să latre și s-o ia la vale în întâmpinarea intrusului. Miron nu se mai aștepta ca prietenul lui să ajungă la acea ora târzie, așa că ieși din colibă să vadă cine le-a tulburat liniștea câinilor. Din vale se zărea o
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
rup câinii. - Eu sunt, Miroane, Nicolae și am venit să te oblojesc la mână. - La ora asta, măi omule! - Lasă că-ți zic eu cum îi treaba. Câinii auzind că îi cheamă stăpânul înapoi și pe doctor vorbind, au mai lătrat de câteva ori mai fără chef și s-au înturnat la picioarele baciului, scuturându-și plictisiți cozile pline de mărăcinii adunați de pe pășuni. Mogâldeața se apropia din ce în ce mai mult și Miron, pentru orice eventualitate, trimise unul dintre ciobanii săi să-l
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci altă modalitate de-a afla cât am
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului , auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și-și puse întrebarea: “Cine putea să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. Când Nicolae se uită pe fereastră, văzu cursele
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și-și puse întrebarea: “Cine putea să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. Când Nicolae se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta zgârâia cu insistență la ușa sa, lătrând continuu. Paznicul nu prea avea
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. Când Nicolae se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta zgârâia cu insistență la ușa sa, lătrând continuu. Paznicul nu prea avea chef să părăsească căldura camerei, să vadă ce vrea cățelușa. Dinspre lac nu putea să vină niciun pericol, care să amenințe siguranța clădirii aflată în paza sa. Totuși, enervat de insistențele cățelușei și intrigat de
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
Molda. A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie. Nicolae a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni în fugă după el spre cârd, lătrând disperată. Își pierduse prietenul care îi ținuse de urât timp de două săptămâni. La mal și-au luat “La revedere”... dar, oare, aveau să se mai vadă vreodată? Unul aparținea apei, ceilalți doi - uscatului. Așa s-au despărțit, rămânând prieteni
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
lustruit farfuria și, o privea fascinat... Lângă ușă, micuțul, pe-un pled s-a așezat. I-am spus noapte bună, eram fericit; Așa cățel!... mai rar să poată fi găsit. În miezul nopții, cu glasul lui de clopoțel, A tot lătrat, voia să-mi demonstreze că el Își poate achita mâncarea ce i-am dat: De pază a stat la ușă, ca prieten devotat. Dar, culmea ironii, în zori... de dimineață, Cățelul se topise ca boarea de la ceață. „O fi prin
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
lui s-a dus. Când trec prin fața casei, îl văd, în laț e pus. Ce mare a crescut!... și vocea și-a schimbat; Sânt sigur, pe hoț mi-l rupe: e lup adevărat. Dar, niciodată, Codiță, pe mine nu mă latră; Cu dragoste mă privește, el știe...că odată: La pieptul meu l-am strâns cu mult drag, L-am ospătat, i-am vorbit, și-o noapte-n prag A stat de veghe și, mulțumit a lătrat, pungașul! Pe-atunci era
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
pe mine nu mă latră; Cu dragoste mă privește, el știe...că odată: La pieptul meu l-am strâns cu mult drag, L-am ospătat, i-am vorbit, și-o noapte-n prag A stat de veghe și, mulțumit a lătrat, pungașul! Pe-atunci era doar un cățel, și cerceta orașul; Îmi vine să-i rup lanțul, mi-atâta milă!... Vreau libertatea să-i redau, și să-l poftesc la cină. Ce tare mult aș vrea, ca din nou, mic să
CĂŢELUL de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368569_a_369898]
-
Nici vorbă de „România Mare” în 2018. Să fim bucuroși să avem țara care este astăzi. Nu cred că va fi război, dar nici liniște, ci aceeași agitație politică păguboasă. Deocamdată, România (stimulată de Occident) joacă rolul cățelușului gălăgios, care latră la un dulău, fără să ia în seamă ce s-ar putea întâmpla dacă respectivul dulău s-ar supăra, l-ar smocăi bine și apoi l-ar trânti de pământ. Paul POLIDOR: Varianta occidentalo-americană, dar și occidentalo-europeană, în caz de
INTERVIU CU ISTORICUL IOAN SCURTU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368470_a_369799]
-
retrag. Strâng cornițele translucide, pentru a nu mai simți atingerea geometriei aerului plin de vicii, de patimi, de dorințe nicicând saturate de pământul pe care îmi continui mersul mai târziu, când printr-un pocnet de palmă divină devin câinele iernii lătrând la luna rotundă, singuratică metaforă în care amintirile fug și ele în spirala unei promisiuni de fericire amânată. Uneori primăvara simt tigrul cum își ascute ghearele în mine și atunci prind curaj să fiu și mai mult. Într-o zi
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
COCOSULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU COCOSULUI dacă o să mă devorez și pe mine ...și, ca poetul acela stelar și flamand în urmă-o rămâne un câine la lume lătrând, o hiena hulpava, visătoare printre feline - dar eu cred că-mi ajunge și-un nor să-l înfulec că pe mărul cel ros - o, norul ce-n pântecu-i se zbate-un cocos, și cântă, abstract și etern, în pridvor. Referință
ELOGIU COCOŞULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364620_a_365949]