656 matches
-
așteptam să mă apuc de scris. Nu era nimeni să mă deranjeze. Telefonul nu-l auzeam, și nici gardul plesnit cu o minge de copiii care se jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
discret, și fixează cu ochi mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Nenorociții aveau și un câine cât un vițel, pe care îl lăsau în acasă singur toată ziua și, uneori, și nopțile. Era un câine urlător. Lătra și urla continuu, sacadat, de parc-ar fi fost programat. În holul scării, noaptea, lătratul lui avea ceva lugubru, de ultimă supraviețuire, cu morți în jur cât vedeai cu ochii. Unii oameni sunt o sursă permanentă de zgomot. Așa s-au născut, așa le e scris lor, să nu se simtă întregi decât dacă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
arătat o pustietate Întinsă; nu se vedeau nici copaci, nici case. Apoi ne-a cuprins o stare adîncă de neliniște, fiecare minut se scurgea mai Încet decît cel dinaintea lui, pînă cînd minutele au devenit ore. De vreo două-trei ori, lătratul Îndepărtat al unui cîine ne dădea un strop de speranță, dar prin noaptea neagră ca smoala nu se arăta nimic, iar cîinii amuțeau sau se mutau În alte direcții. La șase dimineața, am văzut două colibe pe marginea drumului, Învăluite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cinci ani să opteze în mod deliberat pentru cântecul despre zăpadă în dauna celor cu Partidul. Dar până la urmă n-ar fi fost deloc imposibil ca ei - fără nici o umbră de complicitate, inconștient, din instinct- să prefere totuși acest cântec lătratului și statului smirnă al celorlalte cântece. În mod obiectiv, era interzis să le împărtășești celor mai mici, copiilor de trei ani, ceva cât de cât personal, dar subiectiv lucrul încă mai era posibil. La grupa celor de cinci ani însă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe cei „vinovați“. Vor unii un Parla ment curat și îl pun în discuție, printre alții, pe stăpânul Dan Voiculescu? Sare să latre la ei și face o emisiune despre așa zișii „fluturași otrăviți“. Din păcate pentru el, are un lătrat de pe chinez care vrea să imite un SaintBernard. Și, în dorința de ași umfla cât mai convingător mușchii, face gafe peste gafe. Pe scurt, e doar un exemplar ridicol, nereușit. Dar la ce teai putea aștepta de la o clonă a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
livezile la păscut, poți fi de la Început sigur de existența elementului evreiesc În satul respectiv” <endnote id="(13, p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc] lătrat de câine - scria cu ironie Henri Stahl În 1910 -, dar nu e curte În care să nu răsune armonios gârâitul simpatic al gâștelor, animal sacru la romani și la evrei” <endnote id="(843, p. 122)"/>. Până În primele decenii ale secolului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bandinus i-a găsit prin 1647 o formulare sintetică : românii ar fi „născuți pentru război” <endnote id="(655, p. 332 ; vezi și 652, pp. 15- 34)"/>. Una dintre cele mai ilare imagini este cea a unei „oști jidovești” Îngrozite de lătratul câinilor. Două proverbe românești rezumă această imagine : „Jidanii când au mers la resboi, au zis să se lege câinii” și „Leagă câinii de gard să treacă armata noastră” <endnote id="(3, p. 37)"/>. În 1890, folcloristul Dumitru Stăncescu a publicat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-un foarfece-ascuțit,/ Pe vrăjmaș când l-or vedea,/ Iute-n foarfece să-l ia/ Și să-l taie mărunțel,/ Precum tai la pătrunjel” <endnote id="(702)"/>. În mod firesc pentru structura acestei „jidaniade” eroicomice, oastea clachează de spaimă la primul lătrat de câine : „- N-auzi, bade ? Latră-un câine !/ Fugi degrabă, mergi de-l leagă,/ Că se tem voinicii noștri,/ Că se teme oastea-ntreagă !”. Cum țăranul refuză să lege câinele de gard, „oastea jidovească” apelează la soluția cunoscută : „Să tocmim
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iordache se opresc în fața vilei lui Ceaușescu de la Neptun și încep să cheme păunii imitîndu-le strigătele. Sînt foarte caraghioși, dar există ceva sfîșietor în caraghioșenia lor. Mi-a amintit de momentul acela din Iarna decanului, cînd eroul lui Bellow ascultă lătratul unui cîine și i se pare că aude în el un protest împotriva limitelor experienței canine : pentru Dumnezeu, deschideți universul un pic mai mult !. Dilema Veche, septembrie 2008 Gunoi Dincolo de America (Romînia, 2008), de Marius Th. Barna Ce fel de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mi-a cumpărat de la o expoziție din München un cățel care a devenit irascibilul dar superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mihail (următorul succesor după ce țarul renunțase la tronul lui și al fiului lui). Nu-i de mirare că era În același timp și un vorbitor admirabil, un orator calm, „În stil englezesc“, evitând gestul cu care se tranșează carnea și lătratul retoric al demagogului, dar, nici În această privință, bâlbâit ridicol ce sunt atunci când n-am În față o foaie dactilografiată, nu l-am moștenit deloc. Abia de curând am citit pentru prima dată importanta sa Sbornik statei po ugolovnomu pravu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Neputința lui și a altora de a înțelege că eu mă bucur să fiu lăsată în pace, citind, scriind, desenând sau ascultând muzică, chiar jubilând, domesticind astfel „animalul” din mine să țină cont de altă voce decât de răgetul sau lătratul lui însuși. Am fost educată așa: să fiu cu oamenii, dar și singură, cu pustiul din mine, în care este o dimensiune pe care am exersat-o treptat, găsind-o plină de mister, sursă de energie, adăpând puterea de îndurare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-l întâlni la Copenhaga. Vinul și mâncarea au fost foarte apreciate de colegii mei, dar după ce burțile s-au umplut și vinul s-a urcat la cap au început să șușotească pe la spate, unii dintre ei scoțând sunete amintind de lătratul câinilor excitați. S-ar putea spune că încercau să-mi muște mâna. I-am auzit spunând că „jidanul” îmi trimisese bani ca să fug la el. Am plătit și am ieșit în stradă, ei au venit după mine, jignindu-mă cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
te dai jos și să fugi după căruță în noroi și întuneric? În fine, după ce am trecut prin comuna Cariacica, mi-au spus că mai avem șapte-opt kilometri de mers. și iată că, la sfărșitul orei s-a auzit lătratul de câini și s-au luminat ferestre. Am ajuns acasă la Feodor Andreev, gospodărie frumoasă și cu felinar în curte. Bătrâna, mama lui sau a ei, nu știu, ne-a așezat masa iar cineva din familie a luat caii și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
amintirea unui soi de rentier calm, îmbrăcat totdeauna în coloarea maro. Soția sa nu se arăta mai niciodată pe-afară. Aveau doar un cățeluș caraghios, tuns și îmbrăcat într-un costumaș din care ieșeau patru labe crăcănate. Subțire și nervos, lătratul lui era singurul zgomot ce răzbătea prin pereți, dincolo de apartamentul nostru. Noi țineam un hol pe care eu îl străbăteam în goana mare (toate, la vârsta aceea le făceam așa), încălecat câteodată pe trotinetă. La capătul din față, holul se
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
încredere nemărginită chiar dacă Gruia îi făcea mereu farse. N-a lipsit de la niciuna din acțiunile cercului. Îi plăceau mersul pe jos, prietenii, peisajul, cât după fete, se da în vânt. Pe drum rămânea mereu în coadă. Asta până auzea un lătrat de câine; atunci ajungea instantaneu în frunte. Gruia chiar ne-a propus să-i atârnăm la spate un aparat de lătrat. Într-o vară, expediționarii de la Archeos s-au întovărășit cu alții din Hunedoara ca să cerceteze zona dintre Cotnari și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prietenii, peisajul, cât după fete, se da în vânt. Pe drum rămânea mereu în coadă. Asta până auzea un lătrat de câine; atunci ajungea instantaneu în frunte. Gruia chiar ne-a propus să-i atârnăm la spate un aparat de lătrat. Într-o vară, expediționarii de la Archeos s-au întovărășit cu alții din Hunedoara ca să cerceteze zona dintre Cotnari și Ruginoasa. Pentru că hunedorenii tăiaseră la plecare un porc, fiecare avea asupra lui o hrincă de slană iar seara se ascundeau în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
mi-l luase Gheorghe Grigurcu și care declanșase turbarea dresorilor din Circul Puterii. Devenisem centrul unui adevărat linșaj de presă, pasat cu plăcere dintr-un colț În altul al arenei În care se amuzau, scrâșnind, ciomăgarii de la Săptămâna, Luceafărul, Flacăra. Lătratul național-stalinist avea drept scop nu doar să compromită și să amuțească o voce care se separa de cor, ci să silească alogenul a-și da, În sfârșit, seama că a venit momentul să-și ia traista În spinare. În 1982
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de lemn. Cățelușul Bobi, îl lătra de mama focului pe rus de îndată ce ieșea din casă, îl simțea poate străin de tot, cine știe? Probabil din cauza mirosului, că aveau rușii un miros specific. Îl conducea pe rus până la veceu numai în lătrat. Venind beat din aplicație, căpitanului i s-a pus pata pe câine, urlând că de ce nu-l iubește și pe el, și a început să tragă cu pistolul. Nu a nimerit câinele, ci era să nimerească un porc pe care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și-l arunca peste casă. A doua zi îl căuta. Dacă pantoful pica cu gura în sus, fata împerechea încălțămintea și venea voioasă în casă. Zicea: -Îmi găsesc perechea pâna la anu ’! Dacă pantoful pica altfel, nu se mărita! Bătutul (lătratul) câinelui De Andrei, la doisprezece noaptea, trebuie să te sui în cireș, să asculți din ce parte bat câinii. -Dincotro or bate câinii, încolo mă voi mărita! Credințe, povestiri despre Andrei, strigoi, moroi necurat Andrei a fost un prooroc, om
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
lipăi de câteva ori din apă. Zgomotul străzii în ziua aceea era mai prezent că de obicei. În poarta casei se oprise un buldozer și un excavator uriaș. Câțiva oameni în salopeta intrară grăbiți. Câinele se repezi la ei cu lătraturi furioase, fără a reuși să-i sperie. Oamenii isi căutară de treabă. Furios câinele continuă să se repeadă la picioarele lor, până când unul dintre ei îl lovi cu o lopată între coaste. Se retrase schelălăind spre cușcă. Buldozerul își înfipse
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
În drumul lui trecu și pește cușcă, strivind-o sub senile. Câinele abia avu timp să sară din calea lui, plecând schelălăind de spaimă undeva, aiurea-n oraș. * * * Domnul Georgescu ieși la geam furios. Nu văzuse lumină, dar îl sculase lătraturile câinilor. Mai zări vecinii de la parter deschizând fereastră și mai zări și un câine strecurandu-se în blocul lor. ― Doamne, o să ne atace câinii, zise el făcându și cruce. Abia apucă să-și termine semnul crucii când pe trotuar zări
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
Telefil fabulă compilativă după Donici și Krîlov, în ediție revăzută și adaptată - Trecuse de miezul nopții și tocmai revedeam pe Prima Tv BigBrotheru’, că altfel nu pot adormi ( voi reveni cândva cu explicații), când aud pe palier lătratul câinelui-lup cu domiciliu stabil la ușa vecinului, patruped căruia dimineața noi, toți locatarii, îi zicem săru-mâna. De groază. O fi vreun bigbrotherist, mi-am zis continuând vizionarea, vine la fiica vecinului. Numai că, în clipa următoare, aud bătăi în ușă
Bacalaureatul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13700_a_15025]