662 matches
-
îmi răspundea la fiecare mișcare. Am înaintat mai departe cu grijă, să nu fac prea mult zgomot, și mă opream mereu, după doi, trei pași, să trag cu urechea. Căpătasem curaj când, mult mai aproape, izbucni, ca o detunătură, alt lătrat. Noroc că în fața mea se afla un șir de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
însemna că avea ceva în cap și că nu vroia să fie văzut; altminteri ce rost avea să se ascundă? Apărat de ierburile mai înalte decât mine, m-am ținut un timp după el, din curiozitate, până ce am auzit un lătrat de câine undeva în față. Atunci n-am mai avut curaj să merg mai departe. Am cotit și am ieșit pe marginea bălții, unde lumina scăzută a soarelui ce cobora spre asfințit aurea pata neagră a ierburilor arse și trestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poale până în pisc aveau de mers călare două zile. Iar acum ajunseseră de-abia la jumătatea drumului. Lăsaseră în urmă pădurile și tufărișurile de laur. Acum muntele era îmbrăcat în pajiști verzi pline de mii de pete albe: oile. În lătrat de câini ciobănești se lăsa amurgul și le dădea de știre asupra locului de popas. Se opriră la un sălaș de păstori. Soldatul mâncă senin, neprivind nicăieri, negîndindu-se la nimic. Încă mestecând, se duse sub acoperământul de bârne și învelindu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
le-a mai rămas au fost nevoiți să le-o dea câinilor, ca să-i liniștească. Se retraseră într-o peșteră și, lăsând pază întărită, adormiră în scurt timp. Dar la mijlocul nopții, câinii legați într-o peșteră alăturată îi treziră cu lătratul lor nebunesc. Cel dintâi sări în picioare sutașul și alergă spre gura peșterii. Era beznă, și picioarele i se împiedicară de ceva moale. Căzu. Nu ardea nicăieri nici un fel de foc și nu era nici lună. Sutașul pricepu abia acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fie azvârlit aici În miez de iarnă, În stațiunea aceasta plată și fără personalitate, parcă de la marginea lumii civilizate, așteptând emoționat să i se hotărască soarta de dramaturg aspirant. Gândul acesta Îi provocă un hohot de râs tare, ca un lătrat, la adresa propriei persoane, care făcu un trecător să Îl privească atent și dezaprobator, evident convins că era beat. Își continuă drumul spre teatru. Bărbatul din ghereta de la intrarea actorilor Îl recunoscu. — N-a venit nimeni din trupă, domnu’ James. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i de praf -și nu numai costumașul roșu (mai roșu decât mărgelele curcanului Cristofor!), de care Va era foarte mândru. Vizanti - „botezat” astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie - un câine mijlociu, negru și foarte ager, dădu alarma cu un lătrat „la om”, zbătându-se să rupă lanțul ruginit pentru a-i da de cheltuială curcanului Cristofor, invidios pe succesul acestuia. Toată lumea s-a adunat În jurul copilului, stergându-i frumusețea de costumaș, lacrimile de frică și surpriză, spunându-i vorbe de alint
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sughițuri amare: Tăticule! Tăticuțule! Bunița! Mamaia! Va, Au!, Au!, Au! S-a potolit târziu (când bunicii Îngroziți, văzându-l cum se Înroșește și se Învinețește, credeau că-l vor pierde și nu Îndrăzneau a se gândi la consecințe), asurzit de lătratul strident a lui Vizanti, adus la rândul său la paroxism din cauza țipetelor neobișnuite ale copilului, la starea critică de paranoia canină, similară cu cea atinsă acum doi ani, când doi lupi flămânzi poftiseră la șuncile uriașe ale porcului Ghiță-Baiazid, Îngrășat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe după casa Rozaliței, ocazie cu care s-a ales cu o spaimă de moarte pentru că a dat nas În nas cu Negruț, un câine cât un vițel mai micuț și, În conformitate cu antecedentele avute cu neprietenul său Vizanti, trebuia să urmeze lătratul acela năucitor și apoi uriașul Negruț să Înceapă să-i mănânce câte un picioruș, câte o mână și se Îngrozea la faptul că În final va ajunge și la căp’șorul lui, cel iubit de toată lumea, se ghemuise și se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca una care a fost Încercată și a trebuit să treacă peste multe despărțiri de ființe dragi, iar de unele vai!, pentru totdeauna, copilul care tocmai deschidea ochii și luă cunoștință cu o rază aurie și lungă de tot, cu lătratul câinelui Lupu, un câne mare și complet negru al Ochenoaiei (cu care se Împrietenise Va) și cu poarta de la curte ce tocmai se deschidea lăsând să intre directorul școlii și o Învățătoare tânără, frumoasă și ambițioasă. Bună dimineața, doamna Ochiană
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pentru a avea dinaintea ochilor ceea ce regret. Dar moartea e urâtă în orice anotimp. Pe când viața e frumoasă în cele mai neașteptate forme. M-am convins și înainte de a abjura. ― Cum? ― În timp ce priveam lumânările care afumau pereții, am auzit un lătrat de câine. Și toată atenția mea s-a îndreptat atunci spre lătratul acela. Era tot ce pătrundea din lumea de-afară. Am simțit un nod în gât. Însă nu voiam să se vadă că eram emoționat. Mă temeam să nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
orice anotimp. Pe când viața e frumoasă în cele mai neașteptate forme. M-am convins și înainte de a abjura. ― Cum? ― În timp ce priveam lumânările care afumau pereții, am auzit un lătrat de câine. Și toată atenția mea s-a îndreptat atunci spre lătratul acela. Era tot ce pătrundea din lumea de-afară. Am simțit un nod în gât. Însă nu voiam să se vadă că eram emoționat. Mă temeam să nu-i supăr ori să le dau vreo idee. Crede-mă, iubești cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
că prea citește... Femeia tresărise. Se auzeau salcâmii din curte foșnind ca un foc iarna. - Studintu, mamă? și-i dăduseră lacrimile. Usca-i-s-ar ochii ălui de n-a iubit! Apoi dăduse dracului toți câinii din mahala, că nu mai terminau cu lătratul. A doua zi, când a venit domnul Aristică la prinz, muierea 1-a cercetat: - Bărbate, ia spune, ai băgat ceva de seamă la fata noastră? - Ce să bag de seamă? - S-o dăm, Aristică, la o fabrică... 257 -De ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ceva îmi spune că totuși nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU.BASTON: Simt că nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Să caut o piatră mai mare? (Din adâncul fântânii câinele începe să latre dezolant. După câteva secunde lătratul devine un schelălăit și apoi se stinge.) BĂRBATUL CU BASTON (Încântat, febril.): Ai auzit? Ți-am spus că nu e mort? Ți-am spus sau nu ți-am spus? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Ștergându-și sudoarea care i-a apărut brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PĂLĂRIE: Păi, nu vezi cum latră? BĂRBATUL CU BASTON: Cum latră? Latră ca toți câinii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mie mi se pare că latră dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Ți se pare că latră dezolant? Crezi că ăsta a fost un lătrat dezolant? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu așa cred. Cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la fel. N-ai cum să știi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că eu nu cred că a fost dezolant. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: A fost. A fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la fel. N-ai cum să știi care e speriat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fost sută la sută dezolant. BĂRBATUL CU BASTON: Uite că eu nu cred că a fost dezolant. Eu cred că a fost un lătrat obișnuit. Un lătrat ca toate lătrăturile. BĂRBATUL CU PĂLARIE: Hai să fim serioși. A fost un lătrat tipic de câine speriat. BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți spun că toți câinii latră la fel. N-ai cum să știi care e speriat și care nu e speriat. Trebuie să fii câine că să îți dai seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU BASTON (Chircindu-se de partea cealaltă a fântânii.): Încă una și-ncă una... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai sap. BĂRBATUL CU BASTON: Trebuie să săpăm. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai cobor. BĂRBATUL CU BASTON: Cobor eu. (Lătratul continuă din adâncul fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce-a făcut? Unde-i? BĂRBATUL CU BASTON (Cu urechea lipită de fântână.): E aici! E jos! Dumnezeule, sper c-ai pus totul cum trebuie! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Încă îngrozit.): Clepfăie? BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mi-a cumpărat de la o expoziție din München un cățel care a devenit irascibilul dar superbul Trainy (cum l-am botezat eu, fiindcă era lung și maro ca un vagon de dormit). Una din temele muzicale ale copilăriei mele era lătratul isteric al lui Trainy, pe urmele iepurelui pe care nu-l prindea niciodată, În străfundurile parcului nostru din Vira, de unde se Întorcea În amurg (după ce mama Îl fluierase mult timp pe aleea stejarilor) cu stârvul uscat al unei cârtițe, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Mihail (următorul succesor după ce țarul renunțase la tronul lui și al fiului lui). Nu-i de mirare că era În același timp și un vorbitor admirabil, un orator calm, „În stil englezesc“, evitând gestul cu care se tranșează carnea și lătratul retoric al demagogului, dar, nici În această privință, bâlbâit ridicol ce sunt atunci când n-am În față o foaie dactilografiată, nu l-am moștenit deloc. Abia de curând am citit pentru prima dată importanta sa Sbornik statei po ugolovnomu pravu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
drum. În acea noapte am auzit duduitul motorului mașinii. Era în postul Crăciunului. Noapte sticloasă. M-au trezit zgomotul mașinii și țipetele acelei femei. M-am dus la fereastră. Nu vedeam până spre casa de unde se-auzeau țipetele și un lătrat de câine. Bănuiam însă că-i casa omului aceluia. Mi s-a făcut dintr-odată frică. Vedeam mașina aceea cum se oprește și în dreptul casei noastre, cum vin oamenii aceia și-l ridică pe tatăl meu, cum îl leagă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am uitat să-l întrebăm: vine sau nu la masa de Crăciun? 3 Costache apăsă cu atenție pe butonul soneriei electrice pe care Generalul Ion Algiu și-o instalase de curând. Se auzi un țârâit și, în aceeași clipă, un lătrat. La ușă, pașii ordonanței și ai patrupedului ajunseră deodată, ca la un concurs de alergare, iar când soldatul îi luă pălăria, un splendid ogar barzoi sări cu labele pe pantalonii de uniformă ai polițistului. Îl alungă, deși era prietenos și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încătușa simțurile; ca prin vis se întreba, ce se petrece afară... Se trezi de-abinelea într-o horhăială, învălmășită; schelălăieli gâtuite ale lui Pârvu, iar Sultan în grajd, necheza și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se repezi și-l mușcă din nou... și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fără să reușească și, asta, pentru că yubani-i le tăiau cocoșilor coardele vocale, ca nu cumva, din cauza cântecului lor, să le descopere dușmanii poziția exactă a așezării tribului. În selvă - și asta o observase deja - erau sunete, precum cântecul cocoșilor sau lătratul câinilor, care se transmiteau la foarte mari distanțe, cu o claritate de necrezut, pe când vocile omenești, de pildă, se stingeau de obicei foarte curând. Yubani-i luau măsuri drastice față de cocoși, dar nu și față de câini, care se găseau din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]