3,897 matches
-
interioară și cea exterioară. Cum persona este, în primul rând, un arhetip social, transpare cu claritate că singura modalitate în care japonezii par a fi în stare să conceapă și să realizeze integrarea socială este renunțarea dureroasă la exprimarea vocii lăuntrice. Avantajul acestui comportament rezidă, în principal, în funcția de protecție pe care o exercită în favoarea individului: spațiul interior, făcut inaccesibil de măști, poartă pecetea acestei rupturi, oferind în schimb posibilitatea unui refugiu și deci a unei salvări. Chiar dacă acest arhetip
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Era o lene Împinsă uneori pînă la extrem, dar nu o lene obișnuită, ci una aparte, scriitoricească, pe care am izbutit s‑o observ foarte clar la Feodor Mihailovici. Problema e că În ființa lui se săvîrșea permanent o muncă lăuntrică, aveau loc creșterea și mișcarea ideilor și lui Îi era Întotdeauna greu să se rupă de această muncă pentru a scrie. RămînÎnd leneș În aparență, el, În fapt, muncea neobosit“1. De această „lene“ a lui Dostoievski a Încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
de la însăși crearea sa chinuit de enigma morții, care într-o clipă îi curmă toate năzuințele spre mai bine și pune barieră tuturor aspirațiunilor sale. După o-ndelungată intuiție, însă a mersului firii și a necurmatei sale prefaceri; din convingerea lăuntrică a rațiunii sale și a instinctului de viată, omul ajunse a nimici puterea morții prin credința neclintită întru o înviere a tuturor mai curând sau mai târziu căci timpul măsurat de mărginirea minții noastre, nu prețuiește nimic în fața eternității. De
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de asociere a femeilor cu maternitatea, dar și a obligațiilor care rezultă prin derularea relației de îngrijire a copilului. Atunci când ceva este etichetat drept natural, se subînțelege că va avea loc cu obligativitate, în mod necesar, ca decurgând din sfera lăuntrică profundă și în nici un caz nu poate fi altfel. În replică, socialul de tip contractual admite o anumită relativitate, ce decurge din contextele particulare, implică ideea de negociere și de refacere a înțelegerilor. Ipoteza pe care o analizez sugerează că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
insignifiantă coamă de val pe uriașa mare pe care o formează limba. Micul număr de litere este un nimic în comparație cu nenumăratele sunete pe care le desemnează. Și chiar și sunetele sunt doar aluzii întâmplătoare și vag sezisabile la complexitatea propriu-zisă, lăuntrică, a limbajului, la multilateralitatea și imensitatea lui. Alfabetul are aceeași simplitate pe care ar avea-o harta Suediei, desenată de un turist oarecare și pusă pe hârtie după sosirea lui acasă, în Japonia. Totul ar fi în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se pare a se derula după tipicul unui cinovnic din clasicii ruși, mișcată de un automatism birocratic, vag consolată de reflexele unor neverosimile speranțe. Avînturile, tot mai puține, apar jugulate nu numai de rigiditățile unui program, ci și de obstacole lăuntrice, de neînlăturat, enigmatice precum orice fatalitate: "Ajungi în biroul în care va trebui să stai pînă la ora 17.00, fără să înțelegi care este rostul tău acolo. De fiecare dată cînd va suna telefonul vei tresări, precum surorile din
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
puteți să vă înecați". Marea, locul nașterii, al vieții, al creației și desfătării, devine mare amară, loc de primejdie și moarte, de nenoroc, de trădare și tragedie, un loc de care trebuie să te ferești, loc de naufragiu, un naufragiu lăuntric. O răsfrângere a naufragiului ideilor bulversând întreg veacul XX, cu ideologiile sale și dispersia identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris.
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
poetic) de masa timpului geologic și a celui social-politic, se ivește însă primejdia unei limitări a primului, a sărăcirii sale măcar aparente, deși dispune de un „sîmbure de magmă". În consecință, actantul simte instinctiv nevoia de a-și lărgi cadrul lăuntric. Se arată convins că poate face multe „cu rotația în jurul axei proprii, prin constrîngere și concentrare", cu toate că „asupra celeilalte rotații a ființei, în jurul soarelui ei, deopotrivă cosmic și lăuntric, nimeni n-are nicio putere". E nesățios de sine, dorind a
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
În consecință, actantul simte instinctiv nevoia de a-și lărgi cadrul lăuntric. Se arată convins că poate face multe „cu rotația în jurul axei proprii, prin constrîngere și concentrare", cu toate că „asupra celeilalte rotații a ființei, în jurul soarelui ei, deopotrivă cosmic și lăuntric, nimeni n-are nicio putere". E nesățios de sine, dorind a practica un scris nu doar intensiv ci și diversificat, cu cea mai largă adresă: „scriu în continuare în toate formele și formulele posibile, încălecînd granițele dintre genuri și specii
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
mîinile sale spre a trece la făurirea altora. Mai curînd un travesti, un carnaval de măști manieriste decît o devoalare romantică a ființei afective, creația d-sale învederează o funcție autonomă față de actantul absorbit de sforțările elaborării, care substituie ipostazele lăuntrice ale acestuia. Mai departe nu se merge. Nu cumva se află în cauză o mare sfială înăbușită, o dramatică delicatețe rimbaldiană? În orice caz, gravitatea este evitată în numele unei relativizări ce se substanțializează. Ceea ce nu înseamnă că opiniile eseistului n-
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
adagiu: „Unul de-al nostru, Charles Maurice de Talleyrand, a spus că omului i-a fost dat cuvîntul «pour deguiser sa pensee»". Dar, atenție! Excesul de autosupraveghere, de ordonare, de refulare a oricărei particule de aleatoriu duce la o presiune lăuntrică greu de suportat. Calofilia veselă se întunecă brusc. Materia existențială izbucnește la un moment dat sub chipul unei explozii ce face țăndări prețiozitățile atît de grijuliu ticluite, arabescurile savante, incantațiile unui limbaj ce se voia proiectat în absolut datorită unei
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
naiul său rămân în continuare embleme ale spiritualității românești, ale României profunde; a concertat în Biserica Sf. Katharina din inima orașului. Doina sa de jale penetrează sufletele, tulbură conștiințele. Indiferent de locul în care cântă. Suflul uman devine înnobilator. Vibrația lăuntrică este emoționantă. Succesul a fost imens; la nivelul publicului local; printre românii sosiți - unii dintre ei - de la zeci de kilometri distanță. De decenii Zamfir apare în compania organistului Nicolae Licareț, un muzician care știe să se retragă lăsând cu discreție
Zilele culturii românești la Frankfurt by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6786_a_8111]
-
călătorul de profesie se învrednici/ să dea rod// iubira leagă ceea ce nici moartea nu dezleagă" (79); "nu voi traversa apele zâmbetului tău decât îmbarcat/ în corabila cu pânze a Piratului Negru" (80). Iubirea este ascensiune nu lipsită de riscuri, libertate lăuntrică descătușată: "și mersul nu părea/ să ne aparțină/ vorbeam cu atâta ușurință/ și vorbele nu păreau/ să ne aparțină" (63). Ea se asociază vorbirii spontane, cea specifică unei condiții a ingenuității primordiale, și devine un suport al meditației asupra cuvântului
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
cu toată considerația care i se cuvine, ba chiar ca posibil subiect al unor efuziuni lirice foarte apropiate de pathosul reținut al rugăciunii. Sasha Meret Nu este nici pe departe un artist comercial și nici un pictor retinian. Lumea sa, cea lăuntrică și cea exterioară în aceeași măsură, este una necontingentă, transparentă, ambiguă și fundamental nonfigurativă. Semnele plastice pe care ea se sprijină, lesne de înscris într-un repertoriu formal destul de exact, au exclusiv o funcție de reprezentare simbolică și nu trimit explicit
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
pornit din confesiune, din nevoia acută de a spune ceva atunci și nu altădată, nu are nici el cum să garanteze succesul - nu aceasta este miza - dar are un ce, o tensiune, o energie. Și, în orice caz, o căutare lăuntrică consistentă. Adevărată. În ultima vreme, montările lui Dragoș Galgoțiu, și mă gîndesc în primul rînd la Portretul lui Dorian Gray după Oscar Wilde și la Hamletmachine de Heiner Muller, au fost sub semnul barocului. Al sincretsimului și al unui tip
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
în astfel de situații. Textul este rostit firesc, cu accente ferme ce-l fac dramatic fără a cădea în exagerări, redând cu o desăvârșită finețe salturile neașteptate de la ironie la tragic, de la conversația de salon la dezlănțuirea nebunească a monologului lăuntric. O voce inteligentă ce trece cuvântul prin minte, dar și prin inimă, și-l dă mai departe îmbogățit. Lectura lui Andrei Pleșu ajunge la maxima expresivitate folosind mijloace stilistice minime. Vocea lui gravă, iradiind un patos bine stăpânit, dezvăluie, prin
Cărți vorbite... în trafic by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7947_a_9272]
-
Monica Pillat Cine se smulge din vârtejul solicitărilor zilnice pentru a-și apleca privirea asupra versurilor Luminiței Niculescu va redescoperi frumusețea unui orizont lăuntric pe care îl socotea pierdut. Cu parcurgerea treptată a poemelor cuprinse în volumul sugestiv intitulat Prețul sufletului (Ed. Marineasa, Timișoara, 2008), cititorul va intra în spațiul tot mai pur al reculegerii și al regăsirii de sine. Miracolul este posibil deoarece
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
pârga din roadele pământului, numită și „Sărbătoarea săptămânilor” Șavuot. Mai tarziu, a ajuns o aniversare a Legământului, care fusese încheiat la 50 de zile de la ieșirea din Egipt. Și Rusaliile creștine au legătură cu Legământul, fiind o sărbătoare a încheierii lăuntrice a Noului Legământ al harului și iubirii, prin coborârea Sfanțului Duh. Rusaliile reprezintă și consacrarea solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
vor trece-n lumină" (Jertfă). Adăstarea omului în lume are un rost precis doar atâta vreme cât sufletul este plin de puteri și latențe, de o vastă puritate. Acesta e miezul conversațiilor poetice cu personaje fabuloase, întrupări, în fond, ale unor lumi lăuntrice cu disponibilități infinite. Atunci când acest izvor seacă, vine moartea. Splendid, în acest context, dialogul cu un arbore al integralității sinelui, în poemul La Arborele am plâns...("Mă-ntristează când văd/ Cum te locuiesc/ Tot mai puține jivine/ Și păsări din
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
aproape exclusiv nuanțe, subtilități. Pagina d-sale poate crea impresia unui exces de discreție. Nu e vorba totuși de superficialitate ori epigonism, cu atît mai puțin de o conduită oportunistă, ci de o lucrare dignă ce relevă propriile-i măsuri lăuntrice. Doar în cazuri rare aserțiunile exegetului sunt amendabile, de pildă atunci cînd îi atribuie lui Eugen Simion "respectul părerii contrare"... Faptul că Iulian Boldea e capabil a-și asuma materia asupra căreia se aplică printr-o reacție ce-o problematizează
O voce imperturbabilă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6823_a_8148]
-
poezie ale lui Constantin Abăluță reprezintă adevărurile inimii sale. La începutul unei cronici la un volum de Emilian Galaicu Păun el explică avantajele criticului-poet față de criticul-critic atunci când e vorba de volumele de poezie. Cel mai important este sentimentul de "empatie lăuntrică" existent între criticul-poet și poetul despre care scrie și inexistent la criticul-critic. Evident, acesta poate să existe, caz în care comentariile criticului poet pot fi mult mai nuanțate decât cele ale criticului critic. Dar dacă această "empatie lăuntrică" lipsește? Nu
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
de "empatie lăuntrică" existent între criticul-poet și poetul despre care scrie și inexistent la criticul-critic. Evident, acesta poate să existe, caz în care comentariile criticului poet pot fi mult mai nuanțate decât cele ale criticului critic. Dar dacă această "empatie lăuntrică" lipsește? Nu riscă poetul transformat în critic să judece greșit un confrate pe care nu îl înțelege sau cu textele căruia nu rezonează? Putem fi siguri că, dacă s-ar fi încumetat să scrie critică literară, Ioan Alexandru l-ar
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
fi siguri că, dacă s-ar fi încumetat să scrie critică literară, Ioan Alexandru l-ar fi apreciat așa cum se cuvine pe, să zicem, Șerban Foarță? Sau putem fi absoluți siguri că un critic literar este complet imun la "empatia lăuntrică"? Ideea e frumoasă, dar parcă nu aș absolutiza. La Constantin Abăluță, judecata cu inima operează, așa cum este normal în două situații: la selecția autorilor recenzați (pe bază de afinități, sunt urmărite sensibilitățile care consună sau măcar sunt compatibile cu cea
Tablouri dintr-o expoziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6825_a_8150]
-
Steiner, Georg Trakl, fiul lui Ernst Mach, fiica lui Arthur Schnitzler, Franz von Hofmannsthal, Stefan Zweig și soția lui, și lista se întinde pe o pagină întreagă. Ce izbește la numele pomenite este înălțimea treptei sociale și totodată stofa lor lăuntrică. Nu avem de-a face cu căzuți ai mahalelor care se omoară fiindcă nu au încotro, ci cu spirite rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]
-
încotro, ci cu spirite rafinate, temeinic așezate în lume. Și atunci de ce se sinucid ei? Răspunsul autorului este: "Gestul sinucigașului apare pe fundalul unei societăți care trăiește sub protecția unor măști liniștitoare, utilizate cu virtuozitate pentru a camufla atît golul lăuntric, cît și eventualele abisuri din exterior. ș...ț Sinucigașul contrazice una dintre cele mai puternice înclinații ale vienezilor, aceea înspre inacțiune, înspre amînarea nesfîrșită a unei decizii, înspre temporizarea leneșă, acțiunea fiind înlocuită cu rafinate forme de reverie ori complicate
Saga cafenelei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6837_a_8162]