1,533 matches
-
pe cap într-o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet dureros din gura-i rămasă întredeschisă... ... Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu lacătul înghețat de la lanțul ce ținea strâns cele două părți, Amalia începea să-și revină. Era încă amețită. În întunericul dens, lămpile de poziție ale autoturismului lăsau să se vadă doar puțin din gardul masiv de beton de o parte și
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
în orașul nostru ros, de prea multe plecări, prea multe vise, ascunse în low cost. Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate, și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți, când sunt lacătele puse, pe părăsite porți. Tu nu mai ai rochițe de împrumut, când alergată erai, de fiecare țânc, și aveai vise erotice, ascunse în fântână, și numai știi cum este noaptea noastră, în plină Lună. Aveai apartament,cu telefonul ascultat, când
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
în orașul nostru ros,de prea multe plecări, prea multe vise,ascunse în low cost.Nimeni nu pune flori pe mormintele uitate,și ce mai știu nepoți din fostele sate?. Ce știe cârciumarul de unde vii, unde te îndrepți,când sunt lacătele puse, pe părăsite porți.Tu nu mai ai rochițe de împrumut,când alergată erai, de fiecare țânc,și aveai vise erotice, ascunse în fântână,și numai știi cum este noaptea noastră,în plină Lună.Aveai apartament,cu telefonul ascultat,când
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Acasă > Poezie > Familie > DESCHIDE, TATĂ, POARTĂ Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Deschide,tată, poartă, eu am venit acasă Și-un lacăt pus cu lanțuri, să intru, nu mă lasă Deschide, mama, ușa, am înghețat de frig! Nu mă aude nimeni? Nu auziți cum strig? Unde v-ați dus, ce faceți acolo, între umbre? Zăresc după perdele fetele voastre sumbre, Voi vă
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
Nu auziți cum strig? Unde v-ați dus, ce faceți acolo, între umbre? Zăresc după perdele fetele voastre sumbre, Voi vă mișcați prin casă închiși între pereți, Ceva ați vrea să-mi spuneți și parcă nu puteti. Chiar ușile au lacăt, sunt zăvorâte toate, E-o liniște de piatră și un miros de moarte, A coborât puștiul prin curte, prin livezi, Și peste tot trecutul s-au așternut zapezi. Cu mâinile-înghețate pe clanța-înțepenită Mă podidește plânsul. Aștept încremenita. Nu pot să
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
să rup bucată de suflet ce ma leagă, Mi-aș rupe bucățele viața mea întreaga. Mi-e dor să se deschidă iar ușile și poartă, Mi-e dor casa noastră, de mama și de tată ! Cu care drept, anume cu lacăte-ați închis-o? Luați-o voi întreaga, oricum, v-ați și permis-o. Luați-mi tot, chiar dreptul de-a mai veni la voi, Dar dați-mi amintirea curată înapoi. Luați chiar și pământul și cerul decupați-l, Vă dau
DESCHIDE, TATĂ, POARTA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382101_a_383430]
-
deschizi în comunicarea cu ei, ca apoi să te trădeze înșirând public povestea vieții tale, acele lucruri pe care până să-i cunoști nu le vorbeai nici măcar cu tine și încercai să le închizi în subconștient cu cât mai multe lacăte cu coduri imposibile. Cea mai cruntă lovitură la începutul vieții mele într-un grup larg de oameni maturi a fost la 19 ani, când s-a prăbușit prima dată conturul pe care-l credeam stabil al prieteniei cu o femeie
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
gândul mării murmura în taină, În asfințit îmbracă altă haină, Se zbuciuma-n furtună și adună Durerea cerului,cu o cunună De luna și de stele se împodobește, În dulce și amar se amăgește. Ce-i inima,cănd gândul pune lacăt? Ce-i gând ,cănd inima îi pune capăt? Mi-e dulce și amar în drumul meu Și-l am alături doar pe Dumnezeu, Într-un buchet de-ai adună rubinul care plânge, În petale,într-un izvor ar curge Și
DULCE-AMAR de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379480_a_380809]
-
Zburam prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz, Purtam drept talisman surâs de îngeri vii, Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz, Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”. Urzeam peste arderi castele din vers, Deschideam porți închise cu lacăt de ger, Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers, Albatroși creionați cu penițe de cer. Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte, Iubeam pentru doi, subjugat, în culori, Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte, Intețeam jar de gând pe cearșaf de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Zburam prin anotimpuri pe-un fluture turqoaz,Purtam drept talisman surâs de îngeri vii,Iar vieții nu i-am dat secunde de răgaz,Am stiut conjuga doar verbul “a iubi”.Urzeam peste arderi castele din vers,Deschideam porți închise cu lacăt de ger,Pretutindeni zâmbeau prin hublou de-univers,Albatroși creionați cu penițe de cer.Făceam punți din eșarfe regești de cuvinte,Iubeam pentru doi, subjugat, în culori,Mi-era noaptea poem, săptămânile sfinte,Intețeam jar de gând pe cearșaf de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Bernea, Colind-Lumini în Necunoscut. Ed. Timpul, Iași, 2000) Călăii temniceri, cu zăngănelele lor brute și-au sumețit teroarea pe crenelele zidurilor în gheretele încremenite de ură, au prăvălit bezna sufletelor lor și ale Stăpânilor-Irozi peste lagăre și închisori, au pus lacăte pe uși și ger pe zăbrele, au înfășat geamurile celulelor în scutece de lemn sau de tablă, să nu se vadă Îngerii de sus și hlamida de nea așezată în Calea Venirii Domnului și să nu se audă colindele dumnezeiești
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
câtă grijă am plecat la drum, mi-am ferecat puținul în cușcă bine sigilata, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inima curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie, de vrei, în taină
SONET 48 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381352_a_382681]
-
Nou... mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiect Dar iureșul cotidian...s-admitem Ne-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect. Lăsăm dorințele să se stingă Ca artificiile în noaptea dintre ani Tihna așezării-n sine într-o chingă Ne-nlănțuie cu lacăte și bolovani. Speranțele tinere ce înmuguresc Cu freamăt nou înfiorându-ne ființa Udați-le cu răbdare până cresc Și scuturați temerile, golind conștiința. Pe sub poarta dintre ani să trecem Cu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea
MARIANA STOICA [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
paie -acoperite cu cătran..De Anul Nou... mereu promitem Realizarea visurilor în stadiul de proiectDar iureșul cotidian...s-admitemNe-aruncă-n brațele rutinei...banalului perfect.Lăsăm dorințele să se stingăCa artificiile în noaptea dintre aniTihna așezării-n sine într-o chingăNe-nlănțuie cu lacăte și bolovani.Speranțele tinere ce înmugurescCu freamăt nou înfiorându-ne ființaUdați-le cu răbdare până crescși scuturați temerile, golind conștiința.Pe sub poarta dintre ani să trecemCu speranță și cu recunoștință Bucurie și iubire să culegem Fericirea să abunde-n orice
MARIANA STOICA [Corola-blog/BlogPost/381427_a_382756]
-
să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. Când nu te doare nimic, nu fi sigur că ești sănătos. Descuie-ți inima la timp, ca să nu-i ruginească lacătul. Ca să ai două copilării, trebuie să parcurgi anii care le despart. Neîmplinirile tinereții devin povara bătrâneții. Memoria omului e distribuită în două cămări. Una e mai spațioasă, ca să încapă în ea și... regretele. Citește mai mult Fără vorbe, pereții n-
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. Când nu te doare nimic, nu fi sigur că ești sănătos.Descuie-ți inima la timp, ca să nu-i ruginească lacătul.Ca să ai două copilării, trebuie să parcurgi anii care le despart.Neîmplinirile tinereții devin povara bătrâneții.Memoria omului e distribuită în două cămări. Una e mai spațioasă, ca să încapă în ea și... regretele.... X. SUNT ȘI EU ÎN CETATE (IX
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
Spații albe închise reîntoarcerii în sine. Întrebări legate de... Cine sunt? CURCUBEUL TRĂIRILOR Mă îmbrac în frunze albastre de gânduri în fiecare an. Mă scutur de vise neîmplinite în fiecare clipă. Curcubeul trăirilor mă înconjoară. Știi... Înfloresc pentru tine. IRUMPERE Lacătul negru s-a spart și pe lume au inundat CULORILE. Numai sensul iubirii a rămas alb. CĂLĂTORIE Între Alb și Negru pendulează sufletul meu. Vasul iluziilor mă poartă pe marea vorbelor nerostite, încă. Aștept să se ivească, în zare, portul
PICTURI LIRICE de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381461_a_382790]
-
că însuși Dumnezeu a crezut profund in mine Când din focuri și genune m-a creat ca să aleg Din toți pomii-nțelepciunii fructul ce vreau să culeg Și mi-a dăruit lumina, mi-a lăsat pe chip iubirea, A spart lacăte de visuri să-ntâlnesc eu fericirea, într-o lume unde însăși nemurirea-i de vânzare, Chiar la licitația sorții dintr-o viață muritoare, Da, cea muritoare viață, ce ciudată antiteză, Fericirea îi rămâne doar o simplă ipoteză Iar eu, Lorelei
CAUTĂ- MĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381491_a_382820]
-
câtă grijă am plecat la drum, mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată, și-n mâinile-mi prea sigure acum păstrat-am a mea inimă curată. Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești, cu gheara sorții ai rupt orice lacăt, și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești, inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt. N-am vrut să te încui în pieptul meu defel, oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie, de vrei, în taină
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
adapt.) Cu câtă grijă am plecat la drum,mi-am ferecat puținul în cușca bine sigilată,și-n mâinile-mi prea sigure acumpăstrat-am a mea inimă curată.Dar tu, ce-averi strălucitoare nu tânjești,cu gheara sorții ai rupt orice lacăt,și, cu-al tău suflet ros, mă păgubești,inima-mi simplă, tu, mi-o furi, în treacăt.N-am vrut să te încui în pieptul meu defel,oricum, de vii sau pleci, aici ești pe vecie,de vrei, în taină
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru ciupit în relaxare Din care țășnesc norii și aripi faci din ei Strănut mai e în tine, în pântecul ce are O strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei ... Citește mai mult Iubirea e fantomă cu o umbrelă spartăCe-și împlinește scopul uimind netrebniciaVăzută de departe pare c-ar fi o artăUmplută cu săruturi e doar fățărniciaIubirea-i așteptarea cu guler de răbdareScrobit în ochii talazului
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
piatra seacăLumina părăsită-n cuvântul ce-a durutPe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacăIubirea-i nervul sacru ciupit în relaxareDin care țășnesc norii și aripi faci din eiStrănut mai e în tine, în pântecul ce areO strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei... XXXI. MAGNOLIM PARISUL, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. pictor: Mihai Olteanu Magnolim Parisul cu-ale noastre simțuri În roza lui fire ropotim a ploaie Penelul de aur mai dansează-n
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
să facă. După ce a primit scrisoarea prin care i se cerea să plece, mama, a făcut ce-a făcut, și-a ajuns la Curtici, unde era tata militar. Când a văzut-o, au lămurit lucrurile și la întoarcere a pus lacăt pe grajdul iepei. Dimineața, când a venit nașul, nu a mai putut să intre... Și n-a mai venit. Când s-a întors tata acasă, a luat o ploscă cu vin și s-a dus la ei: - Nașule, eu am
GHIOCEL de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381539_a_382868]
-
CRĂCIUNUL Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mamă, mâine e Crăciunul ! Mamă, mâine e Crăciunul! Toți se-ntorc la a lor vatră, Doar la noi nu e niciunul! E pus lacătul la poartă. Casa e înstrăinată De neamuri pe trei parale. De-ar fi fost o Lege dată, N-ar mai fi atâta jale. Am rămas singur în luptă. Relele s-au strâns duium... La toată casa se cântă, Iar eu
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380856_a_382185]
-
tine! Știu că asta ne e soarta Și-o urmăm pe rând cu toții... La Rai să deschidem poarta Noi, bunicii și nepoții... Mamă, mâine e Crăciunul! Toți se-ntorc la vechea vatră, Doar la noi nu e niciunul; E pus lacătul la poartă! ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Mamă, mâine e Crăciunul / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1819, Anul V, 24 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
MAMĂ, MÂINE E CRĂCIUNUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380856_a_382185]