KorAP: Find »[drukola/base=lambert & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...35 >

858 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

putem apropia fără prea multe riscuri. Kane împinse câteva comutatoare. ― Pornit supravegherea. Activat calculatoarele analitice. Mai avem încă sfârâit. Cu infinite precauții, Dallas aduse remorcherul spre suprafață. ― Mai e hărmălaie, dar începe să se limpezească. Nostromo, fără șovăire, pierdea altitudine. Lambert era cu ochii pe indicatoare. Se putea opera o degajare de urgență, la o adică, dar la viteza cu care se deplasau, situația putea deveni critică dacă unul dintre motoare o lua razna, sau o prezență ostilă se manifesta pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
critică dacă unul dintre motoare o lua razna, sau o prezență ostilă se manifesta pe această lume necunoscută. Și n-aveau cum să reducă viteza. În aceste turbulențe, aceasta ar fi însemnat pierderea controlului navei. ― Se limpezește... asta e! strigă Lambert. Dallas studie citirile de aliniere a terenului, furnizate de baleiajul radar al astronavei. ― Era magmă în fuziune cu puțin timp în urmă, după rezultatul analizei. Azi, s-a potolit. Bazalt mult, ceva xiolit și plăci de lavă ici și colo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
să aterizați în craterul unui vulcan? ― De acord, de acord.. Iertare. Voiam să fiu cât mai sigur. N-am mai operat o aterizare fără hărți și fără balizaj de la școala de pilotaj. Sunt cam nervos. ― Toți suntem! interveni la timp Lambert, pentru a sparge gheața. ― Ce-ar fi să ne punem? Nimeni nu obiectă.) Să-l ducem pe Nostromo la sol. O să cobor în spirală cât oi putea de încet. Lambert, stai lângă semnalul de procedură de urgență! N-aș vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
de pilotaj. Sunt cam nervos. ― Toți suntem! interveni la timp Lambert, pentru a sparge gheața. ― Ce-ar fi să ne punem? Nimeni nu obiectă.) Să-l ducem pe Nostromo la sol. O să cobor în spirală cât oi putea de încet. Lambert, stai lângă semnalul de procedură de urgență! N-aș vrea să ne instalăm tocmai pe nava care ne-a chemat în ajutor. Să mă avertizați dacă ne apropiem prea mult de ca. zise încordat. Se făcură ajustările. Ordinele date fură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
se topi. Lumina se stinse. Cei doi bâjbâiră în căutarea unor lanterne. Parker încercă să găsească butonul de declanșare a generatorului auxiliar care procura energie în absența mașinilor principale. Pe pasarelă domnea confuzia. Când urletele și exclamațiile se mai potoliră, Lambert proferă prima reflecție inteligentă. ― Generatorul secundar trebuie să fi fost branșat acum. Făcu un pas și se lovi cu genunchiul de marginea pupitrului. ― Atunci nu văd de ce n-avem lumină, zise Kane care, cu mare precauție, se deplasă spre cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
A... aici. (Pipăi câteva comutatoare.) Butonul de blocare în spate..? aici. Nu era prea departe... Mâna i se încleștă pe o lampă electrică. Acționă declicul. Țâșni lumina, difuză, care dezvălui șapte siluete fantomatice. Profitând de această firavă lucire, Dallas și Lambert se dotară cu propriile lămpi electrice. Cele trei lanterne împreună dădeau destulă lumină pentru continuarea activității. ― Ce s-a întâmplat? De ce nu a preluat generatorul secundar? Și care a fost cauza acestei avarii? Ripley apăsă pe intercom. ― Camera mașinilor! Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pentru o viziune minimală. Audiocaptoarele consumau mai puțină energie. Ele aduseră în pasarelă glasul acestui glob sinistru. Furtuna urla și prin receptoarele, imobile umplea cabina cu un foșnet aspru. ― Aș fi preferat să ne fi așezat în plină zi, zise Lambert, cu privirea țintită pe acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu-i întoarse zâmbetul. ― Nu mi-e frică de întunericul pe care-l știu. Cel pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Furtuna urla și prin receptoarele, imobile umplea cabina cu un foșnet aspru. ― Aș fi preferat să ne fi așezat în plină zi, zise Lambert, cu privirea țintită pe acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu-i întoarse zâmbetul. ― Nu mi-e frică de întunericul pe care-l știu. Cel pe care nu-l știu mă îngrozește. Și mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Nu-i așa de rău. După calculele mele, ajungeam la optsprezece, zise el, fără să zâmbească. Se simțea mult mai bine.) Iar în privința auxiliarelor, ar face bine s-o ia din loc când om avea toată energia! ― Lucrăm la asta. (Lambert făcu releveurile pe consola ei. Întunecată în parte). Vom fi gata când vor termina în sala mașinilor. După zece minute, un apel firav se declanșa pe pupitrul lui Kane. Studie un nivel, apoi apăsă pe intercom. ― Pasarela? Aici Kane. Aparent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
și colo, deși n-aș înlătura posibilitatea întâlnirii cu câteva mari pungi amigdaloidale când și când. ― Ne vom deplasa cu băgare de seamă. Kane raportă distanța cu timpul necesar. ― Oricum, e destul de aproape să mergem pe jos. ― Mm... mda, făcu Lambert, aparent încântată. N-o să fiu atât de nesăbuită să mai mișc nava din loc. O coborâre directă de pe orbită pe planetă e floare la ureche pe lângă un salt sol-sol pe furtuna asta! ― O.K. Acum știm pe ce vom merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
nu fie deloc, dar nu noi am creat pustiul ăsta. ― Nu se știe niciodată, spuse Kane, dând drumul la cupletul lui filozofic. Am putea descoperi o concepție diferită despre ideea de paradis. ― Nu văd de ce am blestema aceste locuri, interveni Lambert. Putea fi mai rău, zise ea și privi dezlănțuirea elementelor în exteriorul navei deteriorate. Treptat întunericul făcea loc zorilor. Pentru ei primii zori pe această lume aridă. Apoi întorcându-se spre colegii ei, continuă: ― Oricum prefer asta decât să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții, Dallas făcea obligatoriu parte din grupa de cercetare. Era o regulă tacită. Era nevoie de un al treilea candidat.) Și Lambert! Aceasta nu părea deloc încântată de onoarea ce i se făcuse. ― A! De ce eu? ― De ce nu? În calitate de navigator, ești cea mai în măsură să ne ghidezi pe calea cea bună. Să vedem dacă ești la fel de competentă pe teren ca în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
ar fi fost. Când era cazul, Parker știa să fie logic. Luă nervos laserul și porni să sudeze o altă secțiune a conductei rupte. ― Just! făcu Brett, nu cuiva anume, trăgând după el butelia energetică a laserului. Dallas, Kane și Lambert urmau cursul descendent al unui coridor. Aveau în picioare cizme, purtau cămăși mulante și mănuși în plus față de pantalonii de lucru. În mâini țineau pistolete cu laser, versiuni miniaturizate ale laserului utilizat de Parker și Brett. Se opriră în fața unei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
artificale care îi vor menține în viață, apoi fiecare verifică funcționarea perfectă a costumului vecinului. Veni clipa montării căștilor. Această delicată operațiune fu săvârșită cu cea mai mare grijă. Dallas verifică închizătura căștii lui Kane, Kane pe cea a lui Lambert, iar aceasta făcu același lucru pentru căpitan. Executară acest balet în trei eu cea mai mare concentrare, aidoma unor maimuțe care se purecă între ele. Regulatoarele automate erau branșate. Tustrei respirau oxigenul stătut dar sănătos conținut în buteliile respective. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
respirau oxigenul stătut dar sănătos conținut în buteliile respective. Cu mâna înmănușată. Dallas activă radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să-și ascundă indispoziția. Era în continuare nemulțumită pentru că fusese aleasă pentru această expediție. ― Hai, Lambert! zise Dallas, încercând s-o consoleze. Te afli aici pentru capacitatea dovedită, nu pentru entuziasm. ― Mulțumesc pentru compliment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să-și ascundă indispoziția. Era în continuare nemulțumită pentru că fusese aleasă pentru această expediție. ― Hai, Lambert! zise Dallas, încercând s-o consoleze. Te afli aici pentru capacitatea dovedită, nu pentru entuziasm. ― Mulțumesc pentru compliment, replică ea sec. De ce nu l-ai ales pe Ash sau Parker? Ei nici n-ar fi stat pe gânduri! ― Ash trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
răsuci în sens invers, închizându-se și îi izolă de restul navei.) Deschide acum în exterior. Kane repetă aceeași procedură care le îngăduise intrarea în sas. După coborârea ultimei manete, se înapoie lângă colegii lui și așteptă. În mod inconștient. Lambert se întoarse pe jumătate la deschiderea spre exterior, ca o reacție instinctivă la apropierea necunoscutului. Tambuchiul alunecă pe-o parte. Valuri de praf și vapori se-nvolburau în fața oamenilor. Zorile aruncau pe planetă luciri portocalii. Nu era galbenul familiar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
era robustă și compactă sub ghetele lor grele. Un vânt furios îi ascultă pe când observau peisajul mohorât și neliniștitor. Încă nu puteau să vadă ce anume le zbura printre ghete foarte repede, în ceața portocalie-brună. Ce locuri deprimante! se gândi Lambert. Nu tocmai înspăimântătoare, deși neputința de a vedea prea departe o descumpănea și o neliniștea. Atmosfera sufocantă care impregna această lume o făcu să se gândească la o baie la miezul nopții în niște ape infestate de rechini. Nu știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
verde, doar o pătură tristă de un galben mat, portocaliu trist și cenușiu. Nimic nu înveselea ochiul, nu încălzea inima, nu liniștea sufletul. Aerul părea rezultatul respingător al unei experiențe chimice nereușite; solul avea culoara unei nave cosmice industriale. Lui Lambert îi fu milă de orice ar putea trăi aici. Dar s-ar putea oare dezvolta viața aici? Intuiția îi sufla că nu. Poate că avea dreptate Kane când zicea râzând că lumea aceasta era un paradis conceput pentru cine știe ce creatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
creatură necunoscută. Dacă ar fi să aibă dreptate nu și-ar dori deloc să aibă de-a face cu un astfel de demiurg. ― Ce direcție? ― Cum? Pâcla și norii îi întunecaseră și gândurile. Dezmeticită, le alungă cu hotărâre. ― Ce direcție, Lambert? repetă Dallas în microfon, uitându-se la ea. ― E-n ordine... îmi fac prea multe gânduri. O cuprinse un val de părere de rău de pupitrul ei de pe Nostromo. Locul ei și instrumentele de navigație pe pasarela îngustă și austeră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
de naufragiu. Lasă-te ghidată de el, astfel nu riscați să vă rătăciți. Pe al meu l-am branșat deja. ― Branșat și conectat, îi răspunse ea. Crezi că nu-mi cunosc meseria? ― Nu voiam să te jignesc, răspunse ofițerul științific. Lambert mârâi, apoi se avântă în pâcla deasă. ― "Căutătorul" merge fără probleme, zise Dallas lui Ash. Ne recepționezi perfect? În laboratorul științific situat sub burta astronavei, Ash își luă privirea de la formele neclare care se îndepărtau de navă și-și concentră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
pierdem în catacombele astea! ― Verificat. Voi urmări fiecare pas pe care-l veți face. Nu vă mai plictisesc până când mai intervine ceva nou. ― Verificat aici. Dallas, terminat. (Lăsă deschis canalul de transmisie care-l lega cu Nostromo și observă că Lambert îl privea prin vizieră.) Consumăm oxigenul. Să mergem. Fără nici un cuvânt, ea-și întoarse ochii de la el fixându-i pe "căutător". Stabili direcția și intră fără ezitare în vârtejuri. Gravitația, ceva mai mică, elimina povara combinezoanelor spațiale și a rezervoarelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
călătorii plătite de ea. Dar tot ar putea să se aleagă cu ceva. Deci, ocolul ăsta putea fi rentabil... Ploaia de praf le bătea în căști. ― Nu pot să văd la mai mult de trei metri, în toate direcțiile, mormăi Lambert. ― Nu mai bombăni, zise Kane. ― Îmi place să bombănesc. ― Nu vă mai ciondăniți ca niște copii. Nu e locul cel mai potrivit. ― Este totuși o planetă magnifică, rânji Lambert, care nu voia să se arate intimidată. Deloc stricată de om

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
văd la mai mult de trei metri, în toate direcțiile, mormăi Lambert. ― Nu mai bombăni, zise Kane. ― Îmi place să bombănesc. ― Nu vă mai ciondăniți ca niște copii. Nu e locul cel mai potrivit. ― Este totuși o planetă magnifică, rânji Lambert, care nu voia să se arate intimidată. Deloc stricată de om sau de natură. Frumos loc să-ți duci traiul... dacă ești un mineral! ― Am spus, ajunge! Ea tăcu, dar continuă să protesteze printre dinți. Dallas putea să-i impună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Nostromo. Voi încerca să vă dirijez de aici. ― Vom avea în vedere, dar nu e nevoie deocamdată. Te anunțăm dacă avem și alte probleme. ― Recepționat. Ash, terminat. Din nou liniște. Înaintau cu greu prin praful înăbușitor, iar după câteva minute Lambert se opri. ― S-a pierdut iar? întrebă Kane. ― Nu. Schimbare de direcție. (Arătă spre stânga.) Pe acolo, acum. Lambert, cu ochii pe ecranul "căutătorului", Dallas și Kane cu ochii pe Lambert și împrejurimi, își urmau drumul. În jurul lor vânturile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]