654 matches
-
trecut atunci peste acest amănunt. Ce era oare în capul meu? Ce ar fi trebuit să facă proaspătul orfan de tată din fața ochilor mei ca să corespundă modelului ideal al proaspătului orfan de tată din creierul meu? Să gesticuleze, să se lamenteze? Abia mai târziu mi-am amintit nu o dată de chipul lui ca de ceară și am înțeles că, în cazul său, suferința preferase să se exprime nu prin gesturi și vorbe, prin tăceri și lacrimi, ci doar printr-o culoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de personale, încât atinge toate vocile scriitorilor din cărțile cărora citește. Telefon de la Lionel: a alunecat pe covor, s-a lovit la cap de un obiect de argint. A crezut că și-a pierdut ochiul și a început să se lamenteze. Atunci a auzit o voce din interior: deschide ochii! I-a deschis. Vedea! Dar mâna îi era plină de sânge. Dragul de Lionel! Din nou mi-a spus că-mi va trimite bani pentru plata datoriilor, deși n-am pomenit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să fiu în postura Mântuitorului de a nu ști cine ar putea să mă "vândă"! Tovarășul era și secretarul organizației de partid din ambasadă! După ce l-am informat asupra sarcinilor "pe linie de comerț exterior", tovarășul a început să se lamenteze că nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea motiva necesitatea unui atașat comercial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
an, se găsea în situația de a lupta împotriva piedicii dogmaticii, pe care trebuia să o repete în sesiunea de toamnă. Pentru a depăși examenul a fost providențial iarăși impulsul și recomandarea protectorului său don Scapini. Profesorul don Zenati se lamenta pentru amestecul invadator al maturului și navigatului don Scapini; dar el printr-o dojană îl liniștea: «Te si proprio un buteloto!» (Te porți ca un băiețel!). Pentru a-i da de înțeles că există alți parametri mult mai importanți pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
v-a făcut vrednici să înțelegeți și să faceți pomană. Dumneavoastră primiți mai mult decât noi. Să-i mulțumiți Domnului!». Totul e condus de Providența lui Dumnezeu. Era inutil ca economii să fi mers la el nemulțumiți și să se lamenteze din cauza creditorilor insistenți. Riscau să audă spunându-li-se: « Dar tu, nu te încrezi în Providență? Vezi, eu nu am nici măcar un ban, și îmi pare că sunt un miliardar». Dar de câte ori don Calabria aflându-se cu apa până la gât
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
dacă Domnul ar accepta-o“. Puțin mai apoi, a spus cu seninătate: „A fost acceptată“. Doctorul Vantini, care era un prieten intim de-al lui don Calabria, l-a sfătuit să-și radă barba. „Mă chinuiți până la capăt“, s-a lamentat don Calabria, dar mai apoi a permis. Cu multă seninătate a spus: „Iată, mi se pare că Isus personal îmi iese în întâmpinare“. O pauză și apoi: „Da, simt că Domnul îmi este foarte aproape și că mă iubește“. Abia
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
convingătoare ale bolii fizice sau ale unui mecanism psihic care să le explice. Dacă o dereglare fizică este totuși prezentă, ea nu este suficientă pentru a explica comportamentul. Cerințele subiectului pot părea rezonabile la început, dar insistența cu care se lamentează și caută mereu noi tratamente, de multe ori nepotrivite, precum și incapacitatea de a convinge medicul de faptul că plângerile lui sunt rezonabile conduc treptat la ideea că persoana în cauză este mai curând un "bolnav închipuit", hotărât să "se țină
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
unei turburătoare presimțiri. Încolo motivul literar unic este raporturile între bărbat și femeie. Egoist și experimentalist, eroul lui Anton Holban se refuză și el tiraniei căsătoriei, de unde tot procesul. Bărbatul, misogin, apăsând prea mult asupra drepturilor lui de artist, se lamentează disproporționat de inferioritatea femeii, căreia îi cere totul, nedîndu-i în schimb nici poziția socială și nici măcar daruri, ca să n-o coboare la gradul de "întreținută". El, eroul, nefiind "ca toți oamenii", nu-și poate lua "obligații" și e foarte agasat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
considere un "homo conteplativus" (Liviu Rusu), căci întregul său testament nu este altceva decât o meditație gravă asupra existenței omenești, asupra vieții și morții. Înzestrat cu o stăpânire de sine ieșită din comun și dovedind mult curaj, el nu se lamentează și nu-și ia măsuri de apărare în momentul în care află de complotul urzit împotriva sa, ci, datorită sensibilității sale, meditează asupra posibilei dispariții, vibrează puternic în fața acestei posibilități a neprevăzutului și își concepe moartea ca pe o nuntă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
alaltăieri. Revelionul a fost „aerisit”, deloc obositor. De altfel, au rezistat și copiii pînă spre patru. Am întîmpinat Noul An relaxat, cu o singură dorință clară: aceea de a fi cu toții sănătoși. După-amiază m-a vizitat Corneliu Dima-Drăgan. S-a lamentat mai puțin decît data trecută, dar păstrează încă în gesturi urme de deznădejde, ca să nu zic de lehamite. Fără îndoială, n-o duce ușor. Resimte - mi-a declarat - puținătatea prietenilor (cine are, cu adevărat, mulți?) și apăsarea multiplelor nevoi materiale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apoi de solda cuvenită gradului pe o lună și de biletul de călătorie pînă acasă. Deși îmi displăceau destule lucruri din viața militară - severă, rigidă și, nu o dată, ilogică -, îmi părea rău că trebuia s-o părăsesc. Fără să mă lamentez, consideram că mi se făcuse o nedreptate. Chiar dacă pe atunci termeni ca „eșec” și „ratare” apăreau rar în vocabularul meu, sentimentul pe care ei îl denumesc mă domina. M-am gîndit cu îngrijorare și tristețe la mama și la tata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
reluat „filmul” celor întîmplate, și mi-a apărut clar că de la Sergiu, eternul Moțoc, maestru în replieri, a pornit totul. Cum ceva legat de postul său (pe care îl vrea menținut în cadre imobile) îl îngrijorează, începe „lucrăturile”. S-a lamentat ici, colo și dincolo, în nume propriu, dar și ca pretins ecou al altora. I a turnat în urechi vorbe viclene lui Filioreanu, lui Mitulescu, lui Verman. S-a arătat preocupat de „atmosfera” existentă și, mai ales, de cea viitoare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scopul. Autorul e - fără îndoială - un om de bunăvoință, care suferă sincer pentru descreșterea importanței meseriei sale, dar, din păcate, nu are un condei sobru. Tonul ales nu e cel bun: e un ton de ins iritat, deprins să se lamenteze, să alcătuiască memorii către autorități. Cred că Valeriu C. Neștian ignoră un lucru important: acela că „articolele de atitudine” se scriu cu subiecte ce ne stau la inimă, dar nu chiar foarte aproape de ea. Altfel, în loc să ajute, ele strică. Impresia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la mîneci, pătrunde în dreptul șalelor, îmi cuprinde partea exterioară a coapselor și, mai tare, genunchii, trece prin ochiurile ciorapilor și-mi îngheață călcîiele. În aceste condiții, a sta la „masa de lucru” a devenit o tortură. Îndur, fără să mă lamentez. În sufragerie, unde-i și mai rece, Ducu învață, cu o pătură pe umeri, materiile pentru medicină: biologie, fizică, chimie. *La sfîrșitul filmului Calvarul, „dat” la televizor, un personaj repetă fraza lui Lenin: „Socialism înseamnă Puterea Sovietelor plus electrificarea”. Și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu i se poate descrie mîna, cînd o punea pe mine: nu numai că era suavă și fierbinte, dar mă umplea de o energie ce-mi iradia și ultima moleculă”. După elogiul mîinii „Ei”, a schimbat registrul și s-a lamentat de „talentul” pe care îl are „de a intra în situații complicate”. Nu s-a rezumat la vorbe, ci chiar a plîns de-a binelea. În fine, ca o explicație a faptului că mi se confesează cu asemenea lucruri, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mergînd alături, alcătuiam o pereche ciudată. Cei ce veneau din față și cei ce ne depășeau încetineau pasul în dreptul nostru ca să audă de ce se jeluiește bărbatul cu păr alb. Vorbea despre sine ca despre cineva aflat la marginea prăpastiei. Se lamenta și amenința. „Mă distrugi cu gelozia ta”, i-ar fi spus nevastă-sa. Citînd-o, adăuga imediat: „Am s-o distrug, căci sînt dur!... Ha, ha, ha! Vrea să fugă din tîrgul ăsta, dar n-are unde!...”, se amuza sadic. Aveam
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Zmeu), și nu s-au oprit pînă n-au trecut în revistă întreaga distribuție. Carmen se verifică, astfel, prin Sp., în plus ține să arate că are ochiul format și nu greșește în judecarea unui spectacol. „Din păcate - s a lamentat ea -, nu voi scrie despre Gaițele”. Intervenind în discuție, i-am spus că ar trebui s-o facă: „Ești cronicarul «Ateneului». Cum vine asta: scrii despre ce vezi în alte părți, iar despre spectacolele teatrului local ceri articole de la Ioan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
câte și mai câte! Iată deci de ce am tăcut atâta vreme! nu fiindcă nu m-aș fi gândit mereu la tine, fie și numai ca auto-reproș că nu-s capabil să scriu câteva rânduri. Dar ce să scriu? Să mă lamentez? Să mint? În primăvară aveam unele nădejdi că măcar Dicționarul va vedea lumina tiparului. Am Încercat o soluție aici, În exil, dar fără succes, când din București mi-a venit vestea că Pleșu a obținut o subvenție de câteva milioane
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fi pus vechea Întrebare: de ce mai predici, pe cine speri să schimbi? mi-ar fi răspuns ca bătrânul rabin: „ca eu să nu mă schimb” - singura reală rațiune, nici o altă deșartă speranță. Fragilizat de bătrânețe și sănătatea precară, dar niciodată lamentându-se, William Însuflețea aventura exemplară a gânditorului independent, gata să riște și să accepte consecințele singularității și solitudinii sale. Acuitatea sa memorabilă și stenică exprima scepticism și amară dezamăgire față de nu prea minunata evoluție a vieții și culturii contemporane. Incandescența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru diferite opere de artă, pentru peisaj se înscrie în fraze fără relief, strict informative, dar și în naive și entuziaste exclamații. Călător prin Europa începutului de secol XIX, G. relatează, se uimește, dă seamă, este „împuns de cuget”, se lamentează, socotește, se spovedește. Descoperă lumea mirat, dar se mișcă fără stinghereală, fără multe spaime și nedumeriri, ceea ce ar putea trimite la sentimentul apartenenței la un spațiu comun, european. Întoarcerea spre stările din țară este însă obsedantă. El spune lucrurilor pe
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
de la 1848: "Românul s-a născut boieribil"60. Să încercăm să intrăm în detaliile acestei relații între condiția "boierească" și capacitățile colective. Temă constantă în opera lui Heliade Rădulescu, aristocrația apare ca principalul motor al renașterii României. Nu o dată se lamentează: "Eu unul mă plâng că nu se mai vede pre nicăiri o adevărată aristocrație [...]. Aristocrația în sine, în adevărata sa însemnare, este sănătatea întăritoare a celor mai bune republice. Ea naște eroii și înțelepții, ea produce adevărații cetățeni, ea susține
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
întreaga sa carieră împotriva miturilor personale. Așa cum denunțase impunerea lui Grigore Alexandrescu sau Cezar Bolliac, avea să conteste mai târziu recunoașterea lui Vasile Alecsandri sau D. Bolintineanu. "Iată fructele școalelor de la 1848 încoa, iată starea deplorabilă a Regilor"68 se lamenta în articolul "Despre decăderea literaturii române". Și fără îndoială, dacă ar fi supraviețuit (moare în 1872), Heliade Rădulescu ar fi refuzat și consacrarea lui Eminescu. 2.5. Saint-simonismul și știința geniului Cum a fost
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
creștinească" se fac cam toate cărțile de cult uzuale, octoihuri, liturghiere, evangheliare din secolele XVII-XVIII. E modalitatea cea mai simplă prin care autorii încearcă să reprezinte acțiunea mânată de pasiune și de înclinații afective în spațiul literaturii. Heliade Rădulescu se lamentează încă din 1831: Foarte lesne de dezlegat este acum ghicitoarea pentru ce nu se înmulțesc cărțile în limba rumânească și pentru ce, prin urmare, literatura și moralul nu sunt vorbe rumânești; pentru ce râvna spre bine e amorțită, și acolo
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cucerească, va fi un asediu cu mult mai greu decât cel al Troiei, se gândește Penelopa pentru care se spune că Ulise nu este decât o închipuire, o fantomă, o minciună invadată de uitare 215. Și Penelopa începe să se lamenteze pentru anii pierduți, fiindcă să speri nu înseamnă să trăiești"216. "Il tempo consuma gli uomini e le cose"217. În cele din urmă, Ulise se hotărăște să rămână la Itaca: "Restero a Itaca per sempre". Și el începe să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sovieticilor și a autorităților de la București făcea un serviciu, direct sau indirect, Reich-ului. Nu putem, totuși, să nu observăm că legionarii implicați în acțiunile „Guvernului de la Viena” aveau o gândire ambivalentă, cu numeroase accente ilogice. Pe de o parte, se lamentau că România era sovietizată, pretindeau că veniseră să lupte alături de germani contra rușilor, dar evitau sabotajele, pretextând posibilele represalii care s-ar fi abătut asupra populației. Un martor german implicat în evenimente dezvăluia că acțiunea de parașutare a germanilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]