681 matches
-
făcuseră înaintea Paștelui. Dar Mafalda își vedea liniștită mai departe de treburi, dereticând prin toate cotloanele și bătând covoarele de le săreau fulgii. O dată vine și Nando pe la noi și tu ai vrea să-l primim cu casa nearanjată..., se lamenta ea, fără să stea o clipă locului. Că doar n-o fi pașa de la Vidin! bodogănea Ticu, săltând pe umăr covoarele și scoțându-le pe rând la bătătorul din fundul curții. Poate c-o să vrei să-i punem și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă care m-ai făcut!... se lamentă prietenul lui Victor, luându-se cu mâinile de cap, de parcă cine știe ce nenorocire se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
tăcere, ca timpul să se oprească în loc măcar preț de-o secundă ca să apuc și eu să-mi trag sufletul. Rugăciunea nu mi-e ascultată. Nu mi-a fost ascultată toată luna. — Am nevoie de sfatul ei în legătură cu cerceii, se lamentează Lucille. Bea ridică ochii nevenindu-i să creadă. Păi, într-adevăr, e destul de hilar că Lucille - o matroană a petrecerilor mondene, cu dulapuri pline de haine de firmă pe care nu le-a purtat niciodată - vrea să-i ceară sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rapoartele de lectură pentru manuscrisele care veniseră pentru Jackson. Nu prea mai aveam de făcut mare lucru în absența lui - sau, cel puțin, nu aveam suficient de lucru ca să-mi ocup toată ziua. — Jackson nu vine la birou, m-am lamentat către Mara peste zidul despărțitor. Ea a cârmit din nasul pistruiat în semn de consolare. știa că, în ultima vreme, mă simțisem prea puțin provocată. — Claire, sunt Vivian Grant, a zis o voce de femeie aprigă, în cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe la mine, Claire? / moment de ezitare mimat, de dragul aparențelor / Sigur, pentru un păhărel înainte de culcare“, iar acum abia așteptam să-mi joc rolul. Mi-ar fi plăcut să te fi putut invita să bei ceva la mine, Claire, s-a lamentat Randall, scoțând din buzunarul de la piept un stilou Cross și semnând cecul cu o înfloritură teatrală, dar suntem în plin proces de încheiere a unuia dintre cele mai mari contracte din istoria firmei și trebuie să mă întorc la treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a companiei Mather-Hollinger, iar acum eram, din nou, în sala de conferințe - așezată pe același scaun pe care stătusem și la interviu, cu puțin mai mult de o săptămână în urmă. — Sunt pe cale să clachez, a continuat Vivian să se lamenteze. Incompetenții ăștia nenorociți... Ei, o să te convingi singură, în curând, Claire. Sunt ușurată că acum am măcar un editor capabil alături de mine! Bărbatul de lângă mine și-a dres glasul. Spre enormul meu disconfort, doi dintre așa-zișii incompetenți - un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de minute). Nu-l mai văzusem de câteva zile - lucrase la un contract de proporții, în Tokyo, și fusese dificil chiar și să vorbim la telefon. Din fericire, fusesem așa de prinsă la serviciu, încât nu avusesem vreme să mă lamentez în absența lui. Cine a fost? Randall? m-a întrebat Bea când am închis telefonul. — Îhî, am dat eu din cap. — și se poate ca asta să fie seara cea mare? m-a chestionat ea. Nu-mi trecuse prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o familie cu care m-aș putea obișnui, m-am gândit în vreme ce Randall II îmi umplea, din nou, paharul, iar Lucille îmi mai oferea un Dunhill. Era plăcut să întâlnești oameni care refuzau să renunțe la vicii. Stomacul mi se lamenta în surdină - nu luasem decât o îmbucătură de mâncare toată ziua, iar nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
acasă, m-am gândit, luând microfonul și privind mulțimea de oameni pe care-i iubeam. Simțeam zâmbetul lui Luke, chiar dacă nu mă uitam în direcția lui. Aș fi vrut să nu fim nevoiți să plecăm așa de repede, s-a lamentat Bea. Aș fi vrut să nu am trei sute de pagini de editat la întoarcere, am adăugat eu posomorâtă. Harry și Luke plecaseră să facă o plimbare înfofolită prin natură, în vreme ce eu, Bea și mama am rămas în halatele de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
banală. — Stai puțin, Lucille, i-a ținut piept mama, pe tonul ei diplomatic, care voia să spună „toată lumea trebuie să rămână calmă“. Claire o să arate fabulos, numai că stilul ei e mai discret... — E ziua nunții ei, Tish-Tish! s-a lamentat Lucille, ca un copil de cinci ani. Cea mai importantă zi din viața ei! Doamne, chiar trebuie să fac totul numai eu? De la faptul că l-am împins pe Randall în... în direcția corectă, până la rezervarea de la Ritz, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe intrarea secundară. Mama m-a strâns de mână. și-apoi... Un urlet asurzitor a străbătut aerul. Lucille. La zece pași în fața mea, așezat pe un scăunel, în vestibulul din spatele bisericii, se afla mirele meu. — Ghinion! a început să se lamenteze maică-sa, ca scoasă din minți. Pe față i se întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stabilit dinainte. V-au rîs în față. În timp ce atenția populației era atrasă asupra mascaradei de la Baricadă și asupra așa-ziselor acțiuni revoluționare de stradă, ei își făceau nestingheriți planurile în culise. De aceea nu mai are nici un rost să te lamentezi, oricum ți ar fi fost imposibil să prevezi totul, să dibuiești toate firele care erau întinse pînă la Iași sau Timișoara. Apropo, că tot ți-ai stors creierii cine era de fapt infiltratul ăla de a fost poreclit Timișoara. Puțini
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Roja, uite că ți-ai și amintit de mine, ca dovadă că totul a fost pură realitate. Sînt pierdut, o să înceapă iar după același scenariu, toată viața asta de popă e un mare căcat, e prea devreme să te lamentezi, nu i chiar așa de plîns, el o să-și ia doar cireșica de pe vîrful tortului și o să plece ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. — Totul se plătește Părințele, prostuțule, măcar de ea să fi avut grijă, zice Roja, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aleg pe cea care mi se pare mai mică, se hotărî brusc dîndu-și seama că este prinsă deja între ciocan și nicovală. Se mai destinse puțin, la urma urmei, ce era mai bine? să stea pe tușă și să se lamenteze, să se plîngă că duce o viață nefericită sau să scape de toate complexele de femeie pusă la zid și să se implice în acțiune, să-și pună la cale propriile planuri, să-și îndeplinească propriile vise? — Nici nu știți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
crezând că era momentul cel mai potrivit pentru a mă ruga din nou să intervin pe lângă Moașa ca să-i dea înapoi colivia confiscată după scandalul cu Tuberculosul, întrucât vroia un nou canar. „De ce nu mi-o dă, domnule scluptor?, se lamenta el. Profită că n-o pune nimeni la punct”. Apăsase pe cuvântul „nimeni” și era limpede la cine se gândea. La Bătrânul. Adică, dacă tot era stăpân, ar fi trebuit să se poarte ca stăpânii! La nevoie ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acela întunecat, unde aveau să le țină companie multe alte probleme nerezolvate și frustrări. Nu putea să le scoată la lumină decât la club, în acel refugiu unde nevestele numărul doi - obligate să simtă că nu aveau voie să se lamenteze din cauza circumstanțelor care le marcau căsniciile - își lepădau poverile sufletești în auzul prietenelor care gândeau la fel ca ele. Hai s-o lăsăm baltă, a concluzionat ea zâmbind cât putea de frumos și de curajos. Apoi s-a dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Acum vreo patru luni, Susan a adus-o cu ea și pe Julia și-așa am ajuns să fim trei. Eu am inventat conceptul și numele clubului, s-a mândrit Julia. Înainte de asta, nu eram decât trei femei care se lamentau fără nici un scop. —Scop? Alison era uluită. — Deci clubul are un scop? — Nu realmente, a răspuns Fiona cu un rictus. În fond, întâlnirile astea sunt o formă de terapie, șansa noastră de a ne discuta problemele pe care ni le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mâhnire. Uneori ți se pare că e prea mult. Dar eu măcar am știut că nu trebuie să-i fiu mamă și lui Jake, pentru că el are o mamă, așa că am putut să plâng pe umărul lui David, să mă lamentez din cauza problemelor create de Belinda. Pentru că ea trăiește, e bine mersi și ne înnebunește pe toți. Nick s-a încruntat puțin. Nu înțeleg ce vrei să spui. Susan voia să plece într-o excursie cu bicicleta fiindcă nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
știe tata, notar de provincie, unde se duc: la Maison-Dorée, la varieteuri, vodeviluri sau la Palais-Royal.” 1 Un exemplu cât se poate de prost pentru aspiranții la o ascensiune tipic burgheză. Viitorul Franței e În pericol, nu Încetează să se lamenteze dezolat Edmond de Goncourt, care Îi vede ca pe niște „parizieni ai decadenței”, frivoli și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
evident, din cauza lui, pentru că avea apucături tribale și poligame, convins că o româncă verde e dispusă să se adapteze instantaneu la lejeritatea vecină cu amoralismul a concepției galice despre familie. - Mă Înșela, și cu niște urâte cu spume pe deasupra, se lamenta ea fals indignată, că dacă era ceva de capul lor, mă rog, asta e, legea concurenței, te mai poți și arde, dar Înțeleg să mă ard cu o supă nobilă, nu cu o ciorbă de scoici. I-am explicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aranjeze ca să mă Întorc acasă - plescăi din limbă, Într-un gest de oboseală. Îi ieșea sufletul pe ochi cînd se uita la mine și murea de teamă că nu mă voi mai Întoarce - s-ar fi zis că acum se lamenta pentru ceva care o durea cumplit. În fond, același lucru se Întîmpla și cu Rodrigo... Și cu Germán. Mă aveau; le aparțineam, și cu toate astea trăiau chinuiți de teama că aș putea să dispar În orice clipă - dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Valerica ori jucam tabinet cu domnul Popa. A fost un bărbat în adevărata putere a cuvîntului! Și soții Panaitescu aveau drăgălășenia lor, iar năzbâtiile lui Doru mă făceau să uit că sânt o femeie bătrână. Dar în sfârșit, m-am lamentat destul. Îl învălui într-o privire caldă: "Nu-ți fă griji, draga mea, habar n-are de planul tău. Dacă ar fi simțit ceva, fii sigură că nu-ți accepta invitația". Își coborî pleoapele. Genele aruncau o umbră albăstrie peste
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mult ca să nu adie prostia parfumată, care întotdeauna trezește în femeie mila necunoscută a dezbrăcării. * Nevoia de „confesiune“ este imensă, ce spun eu, este universală, toată specia e atinsă. Toți profesăm „confesiunea“, mai mult sau mai puțin voalat, sub forma lamenta ției sau a bârfei, ca să-l distrugem ori să-l murdărim pe celălalt, lăudându ne sau ca să ne aflăm în treabă. Nevoia de a scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
înghițiți de către Europa, cu atît această pierdere pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta corul bocitoarelor să fi atins apogeul. Valul său a luat pe sus pe mai toată lumea, inclusiv persoane așezate, care nu se lamentaseră pînă acum de acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte de tot mai multe tîrguri tradiționale, colinde tradiționale, mîncăruri tradiționale și alte cadouri tradiționale. Nimeni nu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
brambura. Excesul de zel poate compromite și cea mai bună intenție. Utopia rămâne un ingredient esențial în toate marile proiecte ale omenirii. Venim și plecăm din viață scâncind. Mahalaua este tranziția de la sat la oraș. Scriitorii să nu se mai lamenteze ! spun politicienii. Nici Homer nu a trăit, probabil, cu bani de la Fondul literar. Uneori obiectele par mai tandre decât noi. Numai câinii mai păstrează, ca atavism, maladia recunoștinței. Lucrurile bune sunt ca aerul. Nu se văd. Scriitorii sunt ca pădurarii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]