765 matches
-
pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atît chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gătit [= când au terminat] au ieșit pe horn afară [...], cu limba de meliță în mână, până la un tău mare. Și acolo loajnicele se băteau ca soldații, își împărțeau locu’, ca fiecare [să știe] până une să umble și făceau o larmă nespus de mare” ; sau : „Ungându-se noaptea cu un fel de unsoare, [strigoii vii] ies din locuințele lor la câmp și adună de pe acolo din produsele câmpului” ; sau : „Pe la miezul nopții [de Sf. Andrei], a văzut cum femeia s-a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
navali În sală, strigând: „Dom' Profesor, e bombardament; ce facem?" Răspunsul maestrului veni prompt și hotărât: „Că la regulament: toată lumea care poate merge, la adăposturi!" Erau niște tranșee adânci, săpate ad-hoc În grădina din dosul spitalului. După câteva minute de larma pe săli, semn că personalul, răniții autotransportabili fugeau Încolo, s-a lăsat o liniște care putea să nu prevestească a bine. Într-adevăr, avioane sovietice vâjâiau pe deasupra clădirii spitalului nostru, semănând bombe În jur. Exploziile parcă ne veneau În cap
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
vatră primitivă încropită ad-hoc din câțiva bolovani de piatră, la focul de vreascuri, noi ne-am ținut de ceata copiilor care puseseră stăpânire cu voioșie pe cimitirul de vagoane arse răsturnate doar la 10 15 metri de terasamentul căii ferate. Larma era mare, un băiat mai mare (la vreo 12-13 ani) se ținea mai grozav, încălecând chiar țeava unui tun dezafectat... Neantrenându-ne cu copiii celorlalte vagoane (cei mai mulți din alte localități), am făcut amândoi opinie separată statornicindu-ne pe coasta unui
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
a unei societăți agonice sub lovituri, licărul de speranță al celor ce nu abandonau. Era anume elementul pe care-l aveau în vedere cei ce adânceau groapa comună a elitelor naționale și tocmai ceea ce ignoră tinerele generații, uimite, poate, de larma bătăliei ce se poartă acum - abia - în jurul condamnării crimelor comunismului, și prin aceasta a comunismului însuși. Scumpă tuturor, libertatea este și costisitoare, își are victimele ei, marii și micii frustrați, ici colo voci baritonale aduc aminte că n-a fost
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
vreme în urmă. Cât de repede se preschimba tocmai în ceea ce sperase să lase în urma lui pentru totdeauna. Reclame urâte desfigurau copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei. Habar n-aveau ele... 23 Sechestrat în camera sa, cu mătușicile și surorile de pază la fiecare fereastră, băiatul Hungry Hop se plimba în sus și-n jos. În depărtare, auzea larma protestatarilor și demonstranților, simțind că nu era drept să nu i se dea voie să ia parte la evenimente. — O să iau dubița, pledase el. O să iasă o vânzare foarte bună. Dar nu, nici măcar argumentul acesta nu era suficient ca să zdruncine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ale atelierelor, elevii de la școlile religioase, agențiile imobiliare, casele de caritate, șirul lăzilor de gunoi din fața clădirilor, dealurile care se vedeau În depărtare printre curțile neîngrijite - totul era Învăluit În diferite nuanțe de cenușiu. Din când În când răzbăteau prin larma obișnuită a străzii sunete străine: dangătele clopotelor din biserici, Înalte și rare, Întretăiate, joase, subțiri, grave sau triste, un difuzor Îndepărtat, ciocane pneumatice și sunetul slab al vreunei sirene. Toate aceste zgomote nu puteau acoperi liniștea Ierusalimului, liniștea aceea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nume ce a ființat de atunci încoace, citabil, între coperți de carte și care vrea să fie nemuritor în nu știu câte limbi? Pentru că ar mai fi de adăugat ba una, ba alta. Pentru că ar mai putea lipsi câte ceva, producând, astfel, o larmă asurzitoare. Pentru că cine s-a fript cu ciorbă suflă și-n iaurt, numai că eu am suflat abia când era prea târziu; creșterea mea care nu a putut fi stăvilită; comunicarea mea verbală cu obiecte pierdute. Și fie numit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pătrecută Nici prea crudă, nici trăcută Nici prea mică, nici-năltuță Numai bună dă drăguță.” O strânge în brațe, o sărută până ce cad amândoi de pe scăunelul care se răstoarnă, în hohotul celorlalți, mai ales al copiilor care strigă și sar făcând larmă mare. — Oo! Oo!puradeilor, îi dojenește Dedi, v-ați îmbătat și voi? — Prințesa s-a îmbătat, strigă ei ca s-o necăjească pe fată. —”Frunză verde, lemn uscat Că ra soacr-am căpătat”, o înfruntă Ismail cu cântecul pe Dedi. —Du
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un dar de la Dominique) și iese în oraș. Bulevardele pariziene îl primesc cu brațele larg deschise, îmbiindu-l cu patiserii și larmă elegantă, de oraș în care porți ciorapi fini. Alexandre trage aer în piept, se oprește într-o braserie fără faimă, își scoate foile nelipsite, deja, de câteva luni, din geanta ușoară, dintr-odată umflată ca un pântece îngreunat de foșnetul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în cele din urmă să-și ia inima în dinți să ajungă pe pământ gaborițele cu obrajii scrijelați de ani, pline, greoaie, susținându și anevoie fustele lor largi, croite anume pentru depășirea gabaritelor. În câteva momente, pădurea se umplu de larma și zbenguielile copiilor dornici de hârjoană. Ca niște ciorchini, oamenii șatrei se grupară în locul unde urmau să se ridice corturile. Femeile aleseră dintre bulendre și hârdaie pirostiile, ceaunele și câteva oale, se așezară direct pe pământ, turnară apă în vasele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
își lasă sărutate "mânușițele", primește încântată florile, le privește bucuroasă, după care invită comisionarul de flori înăuntru și dispare în salon, cerându-și scuze și rugându-l să o aștepte câteva clipe. Comisionarul se oprește în vestibul, acea încăpere-tampon între larma străzii și liniștea casei. Salonul era pentru el un loc interzis, un spațiu unde oamenii trăiau drame și bucurii nepermise lui și de care el afla fragmentar numai din mesajele protocolare anexate buchetelor de flori. Stătea acolo în întuneric, așteptând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Aici l-am lăsat cu ale voastre și-acum nu-i. Ce mă fac? Cum mă duc la școală? A început să plângă în hohote speriat, în timp ce ceilalți căutau să-l potolească, dar fără rezultat. Fiind în bucătărie am auzit larma și am fugit repede să văd ce este. Pe scară m-am împiedicat de ghiozdanul cu pricina. L-am luat să întreb copiii al cui este și de ce l-au pus pe scară. Când m-au văzut cu ghiozdanul parcă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Poftiți! îi întinde sfoara saniei Sergiu, luând bucuros banii. Hai domnișoară, urcă-te în spatele meu pe sanie, îi spune Ceciliei. —Ești o figură, Matei. Să nu mergi repede, îl roagă suindu-se pe sanie. —Uhuu! striga Cecilia de bucurie completând larma copiiilor și fluturându-și un braț în aer. — Ține-mă strâns, că fără parfumul tău pierd direcția. —Cecilia se conformează și atingându-i urechea cu buzele-i catifelate îi șoptește. E bine așa, șmechere? Îți place să te îmbrățișez. —Și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Încercând să reconstituie, prin sciziune, elementul primordial al materiei cenușii din creierul uman; ei bine, toți acești trenchea-flenchea se adunau, cu mic, cu mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și oamenii-picior erau compuși, de obicei, din oameni-degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare În local, fâlfâind din mâneci și cântând fiecare pe legea lui. Larma crescu, atingând apogeul atunci când, cocoțat deasupra unei mese, apăru Însuși colonelul Geană, care, intonând și el un cucurigu lung cât zilele de post, Îi făcu complice din ochi lui Bikinski. Pe moment, pictorul se pierdu cu firea. Nu cumva trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se pierdu cu firea. Nu cumva trebuia să se prezinte la secție pentru un „interogatoriu de rutină”? Colonelul Geană Îl suprinse de mai multe ori Vedenia nu dură decât o clipă; spectrul colonelului se pierdu, topindu-se În mulțime. Curând larma Începu să se mai potolească. Glasurile ce cântau la unison pierdură din avânt. Fiecare cânta acum În legea lui. Unii măcăiau ca rațele, alții sâsîiau, alții clămpăneau din limbă, scoțând sunete asemenătoare cele pe care le scot berzele În perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trâmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plânsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care‑i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și pe ochii‑i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai reale decât cerul de deasupra capului său, mai reale decât scârțâitul oiștii carului și decât larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurând rugăciuni și cântări. 16. Oh, fiți binecuvântați, voi cei care ieșiți În Întâmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atât chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din adâncuri un mare imn august. Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme Și năzuind înalte și albe biruinți Ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinți Mai sus de noi... în largul destinelor supreme... LUNTREA Teorbele sonore și cântecele toate Au adormit în burgul târziei noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui, cu păpușile sale mincinoase, am strîns atîta sudoare la Încheieturile mîinii cît să-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate- ale tarotului. Șoaptele-cîntec Îmi despică insomnia pînă la Încă nescrisa poruncă: „niciodată nu va fi omul mai rău În moarte, decît acolo unde
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Împletesc o coroniță din ciupercile de pe mormîntul tatei, mă uit pofticios la grinda cea mare din podul casei, ca la o ană, și o aștept pe mama să facem ultima repetiție pentru marele carnaval. Și asta e sigur... Pășesc prin larma carnavalului, printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
se pare că sunt într-o altă lume...La ușa unei prăvălii se leagănă o legătură de opinci nou-nouțe, atârnate de nojițe alături de o pereche de ciubote. Din dugheană se aud lovituri surde de ciocan. Cred că e o ciubotărie...Larma uliței crește pe măsură ce timpul trece. Lumea a început să viermuiască. Unii se grăbesc în susul uliței, alții în josul ei. Fiecare cu treaba lui...La prima răscruce, mă întâlnesc pe neașteptate cu bătrânul călugăr, care mă întâmpină cu mare bucurie: Bine ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]