754 matches
-
superioare, cari asigură progresul unui popor. Să nădăjduiască că amintirea vremurilor de la 1917-1918 va trezi iarăși la viață forțele adormite și le va pune la lucru, adăugând la cele vechi și forțe nouă, spre gloria Basarabiei, a românismului și a latinității”. Iar în 1926, același Onisifor Ghibu afirmă că „Indiferent de aprecierile care pot însoți rolul persoanelor amestecate în evenimentele ce au avut loc în istoria Basarabiei, un fapt este mai presus de discuție, grație voinței exprimate liber de însăși reprezentații
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
etc. - Într-un eseu publicat În 1934 -, Mircea Eliade arăta: Misiunea geniului latin a fost totdeauna acea voință de a transforma În cultură experiențele cele mai diverse, contradicțiile cele mai neașteptate. Comparată cu alte structuri spirituale europene (germanică, anglosaxonă, slavă), latinitatea se manifestă ca cea mai bogată, cea mai complexă și posedând o posibilitate nelimitată de a se releva, de a se Întrece pe sine Însăși și de a renaște din propria ei cenușă. Mai mult - În ochii săi - misiunea istorică
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
glosar apărut probabil, la Roma, în secolul al III-lea. Cuprinde în partea a treia o listă cu 227 de cuvinte din latina vulgară, majoritatea forme sincopate, corectate cu variantele corespunzătoare, existente în latina clasică. În analiza limbajului obiectual al latinității târzii sunt utilizate forme de metalimbaj, de tipul: oculus non oclus; columna non colomna; viridis non virdis; rivus non rius; speculum non speclum; auricula non oricla etc. I.1.5. Funcția poetică Funcția poetică (numită și funcție estetică) a fost
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
bizantini și germani au încercat să unifice Europa în jurul noțiunii de "creștinătate"32. Or, această noțiune tinde să dispară odată cu concepțiile politice care caracterizează lumea medievală, însuși cuvîntul Christianitas folosit pînă în secolul al XlV-lea împreună cu termenii "Occident" și "latinitate" încep să se rărească în disertația savantă. Clerici și umaniști preferă vocabula "Europa" care, aproape absentă din opera lui Dante, este, dimpotrivă, omniprezentă la Petrarca (1304-1374). Se începe deci să se vorbească despre Europa în momentul în care perspectiva unei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
au studiat la Roma și în țară, având o contribuție importantă la dezvoltarea culturii naționale și a conștiinței naționale precum și la dezvoltarea învățământului teologic și de cultură generală. Iluminați prin studii profunde, atât la Blaj cât și la Roma, despre latinitatea ființei noastre naționale, greco-catolicii au demonstrat noblețea originii poporului român. Limba românească, icoană vie a latinității, a fost promovată sistematic, atât în cultură cât și în folosirea prenumelor biblice sau latine în oficierea Sacramentului Botezului. Slova chirilică a fost înlocuită
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
a conștiinței naționale precum și la dezvoltarea învățământului teologic și de cultură generală. Iluminați prin studii profunde, atât la Blaj cât și la Roma, despre latinitatea ființei noastre naționale, greco-catolicii au demonstrat noblețea originii poporului român. Limba românească, icoană vie a latinității, a fost promovată sistematic, atât în cultură cât și în folosirea prenumelor biblice sau latine în oficierea Sacramentului Botezului. Slova chirilică a fost înlocuită cu slova latină, de către episcopul Inocențiu Micu Klein, pentru prima dată într-o carte de rugăciuni
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
conștiinței naționale în formare, care avea drept scop dobândirea egalității în drepturi politice a națiunii române cu celelalte minorități ale principatului, iar pe de altă parte depășirea stării de înapoiere spirituală a românilor. Corifeii mișcării culturale ardelene au preluat teza latinității poporului român de la umaniștii secolului al XVII-lea, pe care apoi au amplificat-o în spirit iluminist, astfel încât ideologii acestei mișcări s-au manifestat și ca adevărați educatori, atât pe tărâmul teoriei pedagogice, cât și pe cel al practicii educative
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sau Samuil Micu. Opera care l-a consacrat, Istoria pentru începutul românilor în Daciia (1812), a fost elaborată în scopul conștientizării tuturor românilor asupra originii și vechimii lor ca neam. Petru Maior, înregimentat în mișcarea culturală ardeleană în direcția demonstrării latinității poporului și limbii române, considera că limba română poate fi evaluată drept ,,mama limbii celor latinești”. Sursa sa de inspirație o identifica întotdeauna în folclorul românesc, din care își formula argumente în cărțile sale adresate părinților și preoților în vederea îndrumării
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
spuma, it. spuma, sp. espuma. Acestea par a fi însă singurele dintre cele 300 elemente latine atribuite influenței germanicii din perioada relativei ei unități care au avut descendenți în limba română 78. Cel mai important aspect al înrîuririi germanice asupra latinității a avut însă caracter zonal și este consecința pătrunderii triburilor de germanici pe teritoriul imperiului, căci, după secolul al III-lea, cînd apar semnele slăbirii unității Imperiului Roman, atacurile germanicilor s-au întețit și au avut consecințe serioase asupra fragmentării
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În cea mai mare parte a Galiei însă, în Spania și în Italia, dialectele germanice au dispărut relativ repede, în ciuda faptului că, în unele cazuri, au întemeiat pentru o vreme regate puternice. Această situație se explică prin respectul germanicilor pentru latinitate și pentru romanitate, respect pe care altădată romanii îl manifestaseră față de greci, încît, spre deosebire de slavi, care în Estul european au urmărit distrugerea romanicilor, în Vest, germanicii i-au acceptat și au participat la realizarea unor elemente de civilizație comune. De
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
circulație în teritoriile romanice apusene, au făcut cercetare lingvistică în spiritul tradiției formate de vechile limbi de cultură antice, greaca și latina. Importanța extraordinară a spațiului în care se vorbesc limbile romanice apusene pentru cultura europeană constă în ruperea de latinitate pentru a o putea continua și transmite în forme moderne originale, asigurînd prin aceasta unitatea și continuitatea culturii europene în ansamblu, printr-o delimitare de lumea antică și, în același timp, o continuare a ceea ce a creat această lume97. Fenomenul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latină, ci de slavonă, adică de o limbă care nu avea nici o afinitate cu ea, și tot din slavonă a preluat elemente pentru a se îmbogăți în primele faze ale aspectului literar. De aceea, în cazul limbii române literare, continuarea latinității în formă romanică nu a însemnat renunțarea la latină, ci, dimpotrivă, regăsirea latinei, nu numai ca limbă clasică model, dar și ca mijloc de combatere a unui adstrat nespecific cu dominante slave și neogrecești. Deși marcată de aceste împrejurări speciale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
evoluția ideologiei lingvistice a fost produsă prin Școala ardeleană, care a găsit în originea latină a românei argumentul suprem în favoarea destinului european al românilor și, în același timp, specificul lor în spațiul est-european. Reprezentanții acestui curent cultural au indus principiul latinității și ca fundament al dezvoltării limbii române literare, realizînd prin aceasta o similitudine cu situațiile din romanitatea occidentală. Desigur, în condițiile de atunci, ideologia latinistă a devenit și o latură a conștiinței naționale, aspect pe deplin motivat prin relația limbă-națiune
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
modelul uman renascentist în favoarea fragmentării specializate a științelor, odată cu filosofia lui Descartes și cu revoluția newtoniană din fizică, Dimitrie Cantemir a salvat modelul Renașterii în concordanță cu o constantă specifică poporului român, moștenitor al spiritualității creștine bizantine, dar și al latinității occidentale. Această situație are avantajele și dezavantajele ei, iscând, în cultura noastră, o dispută interminabilă între „autohtoniști” și ceea ce E. Lovinescu a numit „sincroniști”, în sensul aculturației occidentale. Dezavantajul modelului cultural cantemirian a fost subliniat de unul dintre cei mai
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
cu orice preț. Regimul nu se mulțumește numai a proclama ateismul ca doctrină oficială, ci interzice cultul și închide bisericile. Se schimbă cărțile școlare, se modifică ortografia, vocabularul, numele orașelor, al străzilor, în scop de a șterge orice urmă de latinitate. Istoria României trebuie neapărat să înceapă din anul ocupației rusești! Și toate acestea se întîmplă, se fac în fața unei lumi occidentale inerte și ca izbită de paralizie. O lume care, în realitate, nu mai crede în ideea de libertate. Aproape
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
păzit de militari înarmați cu pistoale-mitralieră, mergând spre împlinirea unui destin necunoscut și implacabil. Dacoromânii și macedoromânii de sub acoperișul acestui sinistru ghetou ambulant și-au întâlnit comuniunea și consangvinitatea la intersecția originii lor, din trunchiul puternic, generos și nepieritor al latinității. Eram uniți și solidari în suferința noastră comună, deoarece și unii și alții aveam, de fapt, aceeași soartă. Eram înfricoșați și complet demoralizați: niște jucării în mâna destinului atotputernic, pe care nu-l puteam controla, nici nu-l puteam evita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
plin secol XIX, cu caractere chirilice, la fel ca bulgarii, sârbii și rușii. Ce contează mai mult: originile Îndepărtate, sau sinteza culturală a fiecărei epoci? Într-un sens, polonezii erau pe atunci mai latini decât românii! Românii și-au descoperit latinitatea În secolul al XVII-lea. Este perioada când slavona, omniprezentă mai Înainte În Biserică, În actele de cancelarie sau În primele scrieri cu caracter istoric, se retrage În favoarea limbii române. Se petrece o primă deschidere — Încă limitată — spre cultura occidentală
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
viață și atmosfera tradițional-ortodoxe, Încă de tip medieval, contrastau cu dinamismul transformator al Occidentului. În secolul al XVIII-lea se produce prima breșă importantă. Trecerea la catolicism — În varianta greco-catolică — a unei părți dintre românii transilvăneni a avut drept urmare redescoperirea latinității și afirmarea raporturilor simbolice cu Roma. Dar era aici mai mult un argument În susținerea unor revendicări de ordin național decât un proiect global de modernizare. În Principate, „fanarioții“, În genere persoane cultivate, au Întocmit unele reforme, În spiritul european
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ordinea de la lectură, încerc să evit locuri și nume pomenite deja de antevorbitori. Spun că orașul, atât cât am reușit să-l văd, îmi place enorm. E o împlinire fericită a unui vis al meu - venit din polul estic al latinității europene - să constat că Lisabona, situată la cealaltă extremitate a acesteia, e chiar mai frumoasă decât mi-o imaginam. Poate că impresia mea este amplificată și de gândul pe care nu mi-l pot suprima atunci când contemplu acest oraș splendid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la Viena și apoi la Roma, unde a murit în exil, dar și de cei ce s-au opus influențelor franțuzești și mai ales orientale, răsăritene, oricât ar fi fost ele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
persoanele cu care aveam să lucrez, știam însă ce trebuie să fac, știam că voi lucra cu români, concetățeni de-ai mei, aleși să reprezinte țara, fiecare la nivelul lui, știam că localnicii, purtând în ei și o urmă de latinitate, ar trebui să nutrească față de noi un soi de simpatie și înțelegere, ceea ce am și constatat, cu plăcere. Am venit cu încredere și optimism, cu dorința de a fi util ministerului, ambasadei și, dacă se putea, fiecăruia dintre dumneavoastră. Acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ale limitelor puterii, ale urii și, de ce nu, în cele din urmă, limite ale iertării. Adriane, te rog să mă crezi că cea mai frumoasă definiție a Maramureșului a dat-o poeta Ileana Zubașcu-Cristescu: Maramureș/ tăietură de cuțit/ pe fruntea latinității; iar pentru Sighet: Cât-îi Maramureșu'/ Nu-i oraș ca Sighetu";/ Sighetu'-i oraș mnicuț/ Tătă fata-i cu drăguț. Cuvinte "obișnuite", cunoscute de lumea întreagă. Citesc, în continuare, Nicolae Labiș, Mihai Eminescu, Gellu Naum și folclor maramureșean fără să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
așeza [...] faptele mărunte, trecătoare, în "maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice". Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea, prin imersi unile sale temporale, ființa arheică în istorie, paseismul regresiv și își mărturisea fascinația medievalismului și miracolul conservării, apărând această insulă de latinitate "roasă pe margini", mereu amenințată, constrânsă prin deromânizare să-și uite limba și obârșiile. Era implicat dar netranzacțional și vădea "dârzenie ideologică"". Adrian Dinu Rachieru, constatând că, mai ales în ultimii ani, "asaltul detractorilor" lui Eminescu s-a întețit, aducând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
dreptate, "reconstituirea canonului" eminescian. În această bătălie a jucat un rol important considerarea românismului eminescian, resimțit foarte puternic în Basarabia unde regăsirea lui Eminescu a echivalat cu "regăsirea ontologică" a culturii naționale și a ființei naționale, în fond. "Sub faldurile latinității orientale, făcând din Eminescu constată Adrian Dinu Rachieru o "Biblie lucrătoare", cruciada românismului a cunoscut în Basarabia un exploziv moment de efervescență națională (1988-1989), încununată cu declarația independenței (17 august 1991) și legiferarea limbii române ca limbă de stat". Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
se vedea excesele dacismului extremist, fie expulzat în paria academică - „misticisme”, „idiosincrasii”, „teorii nefodate”. Aurora Pețan și Dan Romalo sunt nume ce se rostesc astăzi cu rezervă sau cu cinism. Soldați de plumb ai teoriilor consacrate, numeroasele argumente „clasice” ale latinității au debordat din creuzetul academic, unde nu mai încape nimic, nicio prezumpție, nicio explicație. Nu este aici locul să vorbim despre istoricul și despre destinul controversatelor tăblițe de plumb de la Sinaia, considerate ba documente dacice neprețuite, ba copii ale unor
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]