3,457 matches
-
Vioriul munților dobrogeni în silueta chinuită. S-aprind lumini sub sălcii de la lună. Aerul curat și bine mirositor îți dă viață - parcă întineresc văzându-mă călător smuls puțintel din marasmul care mă înlănțuie din ce în ce mai mult. Dar asta o datoresc singurului leac înviorător - plăcerea descoperirii unor hârțoage interesante în Biblioteca V.A. Urechia. Căci pe lângă autograful lui Creangă, am găsit și alte lucruri interesante: 1. Un autograf a lui Miron Costin (cred că-i publicat de V.A. Urechia); 2. Două scrisori
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
și seara la 7, ca să-mi spună neîntrebat, toate câte le știe și le-a citit. E flatat că mă cunoaște și ține să fiu, la rândul meu, flatat că-l cunosc. Asta mă sâcâie. Dar i-am găsit un leac: eu mănânc și mă gândesc; el vorbește înainte ascultându-se singur. Ca el, la ora aperitivelor, vin diferiți localnici ca să-mi fie prezentați. Am ajuns să am oroare de noile cunoștințe și de „admirația“ asta care e plictisitoare întru totul
Câteva contribuții la bibliografia lui Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5651_a_6976]
-
bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțea fără leac, își strângea brațele de la un umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii, sleiți cum erau, abia dacă puteau umple scobitura pieptului. Gura îi era
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
explică de ce trebuie considerate ca maladii dobândite ale spiritului și nu ca o expresie a naturii umane. Sunt o formă de viroză intelectuală, pentru care, din păcate, nu avem încă vaccinul potrivit. Se manifestă în mod agresiv. Declanșează epidemii fără leac. Cea mai gravă se numește ură. Ura noastră cea de toate zilele. Ciuma modernă. Un al doilea motiv ține de interesul personal sau colectiv al unor indivizi lipsiți de scrupule. Niciodată de un interes general sau altruist. Totdeauna de unul
Patologie intelectuală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3827_a_5152]
-
învețe necontenit pe om să se smerească și să-și cunoască firea. Orice om își pune problema suferințelor pe care le îndură și toți oamenii reacționează cu teamă în fața iminenței unor suferințe. Sfântul Ioan vorbește despre suferință ca despre un leac, ca despre un drum spre o filosofie înaltă în viață. Acest lucru îl confirmă majoritatea Sfinților Părinți. Arhipăstorul Ioan spune că, precum aurul topindu-se leapădă rugina (impuritățile), așa și omul trecând prin ispite și suferințe, leapădă din trupul său
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
maicii starețe Iosefina, la inaugurare, aș invita-o pe cea mai vârstnică beneficiară în viață - Vera Popescu, soția profesorului Tudor Popescu - care în 1938 a fost îngrijită la Văratec de nimic altceva decât de tuberculoză, care atunci, încă, nu avea leac. Ce ar fi mai palpabil pentru exemplificarea triadei tradiție-continuitate-înnoire decât prezența venerabilei persoane la un atare eveniment? Domnule profesor Scurtu, închei aceste rânduri prilejuite de un loc, o carte și o personalitate rară - stavrofora Iosefina Giosanu - gândindu-mă la oazele
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
luat și angajamentul să sprijine eforturile investitorilor israelieni, reducând timpul de așteptare cauzat de birocrație, cel puțin din punctul de vedere al administrației locale. "România a avut o agricultură puternică. Noi punem pe picioare o agricultură medicală știind că cele mai multe leacuri se găsesc în alimentele pe care le consumăm. Am fi bucuroși să colaborăm în acest domeniu și, bineînțeles, și în cel medical, Israelul producând peste 15% din aparatura medicală la nivel global. Vom încuraja investițiile israeliene în România. Ținem minte
Oprescu s-a întâlnit cu președintele și cu premierul din Israel - FOTO EXCLUSIV by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/31387_a_32712]
-
locuri rele) au apărut așezate strategic spre mijlocul volumului. Pe un papirus înfățișa poporul nefericit al unei țări frumoase, aflate sub stăpînirea tiraniei nenumite, de toți bănuită: „ Copii cu chipuri de bătrîni,/ Femei cu fețele-mpietrite/ De-o deznădejde fără leac,/ Cum mă vedeau, din depărtare,/ Cu mîna-mi făceau semn să tac,/ Temîndu- se de vreo-ntrebare.// Și toți, copii, bărbați, femei,/ Pe cît puteam să-mi dau eu seamă,/ Vorbeau cu greu chiar între ei,/ În șoaptă numai și cu
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la misticism... Ca să propună apoi umanității în restriște, în chip de leac al tututor relelor, cuvântul său de nerușinat, - un fel de crez, un fel de religie, al cărei mare preot își propune să fie. Într-adevăr, în finalul romanului său Incognito el se afirmă ca purtătorul unui mistic mesaj, drept care adresându
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
și cu lumea celor morți care păreau că interacționează dezinvolt cu cei vii. Universul primilor săi ani de viață avea să fie mereu prezent în memoria creativă a scriitorului, care a mărturisit în repetate rânduri că este un nostalgic fără leac, fiindui nespus de plăcut să evoce vremurile copilăriei, ale adolescenței și ale începuturilor literare. Și, așa cum remarcă Dasso Saldívar, autorul celei mai complete biografii a celebrului său compatriot (García Márquez. El viaje a la semilla) „în cazul lui este mult
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
Viața mea a fost o luptă Când cu mine, când cu semeni, O-ndârjire ne-ntreruptă De-a ciopli statui din cremeni. Viața mea a fost o trântă și cu lumea și cu veacul, Dor și patimă-nfrântă De-ai găsi râvnirii leacul. „Moartea m-a izbit În primul rând la Aiud. Eram În cea dintâi noapte În această Închisoare În care singurul stăpân era satana. Un gardian m-a trezit cu noaptea-n cap. M-a scos din celulă ca să mă ducă
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
i s-a dăruit o unealtă mirabilă de care și-a bătut joc în urma căderii în păcat, înjosind lexicul pînă la a-l preschimba într-un banal mijloc de comunicare. De aceea astăzi cultura e căzută din condiția logosului, singurul leac fiind forțarea convențiilor. Stîlcind regulile, Nichita obține din zgura vorbelor cîteva fulgurații autentice. Dar pentru a le surprinde, poetul trebuia să renunțe la „cuvinte“ - forma comună a lexicului lumesc - și să îmbrățișeze „necuvintele” - forma revelată a unor energii al căror
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
din personalul importantei noastre instituții pentru banalul motiv al schimbării unei camere cu alta” (p. 106). Sunt și destule momente în care logica tandră a lui Marian Papahagi mimează cinismul. De pildă, atunci când, ca în cărțile lui Pantagruel, recomandă, ca leac de depresie, însurătoarea (p. 188) ori când, în dispoziție prozastică, relatează cu talent pince sans rire două serate culturale desfășurate la Accademia di Romania. La una dintre ele, de tot ridicolă, se referă și Ion Vartic în amintita prefață. Cealaltă
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
excrementele, adică ce au ei mai rău, deci acesta este un loc al răutăților. Nu am dreptate, mi-a zis ea. Aici s-au adunat copiii, sute de copii de mii de ori, iar caca de copil e chiar un leac, uneori, pentru cei mari și bătrâni. Și oricum, nu asta ne interesează. Aici copiilor le era teamă, veneau să întâlnească frica și, când te sperii, pierzi energie. Copiii produc altă energie foarte repede, dar cea pierdută s-a acumulat și
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
nu lasă nici o șansă: „Din toamnă-n toamnă mă ridic/ Și parcă nu mai știu să vin./ Până la mine este mult,/ Până la moarte mai puțin.” (Păcatul trufiei). De la dogma creștină până la măruntele consolări de zi cu zi, priveliștea sfârșitului e leacul tuturor stărilor de preaplin. Bucurii și tristeți prea mari se suprapun, ogoitor, peste acest fund de sac ieșind, din confruntare, mai ușoare. Mai subțiate, mai spălate de culori. Abandonate, deodată cu lumea care se chircește în două linii încrucișate. Două
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
tipuri distincte de "priză" la realitățile Moldovei de dinainte de 1848 sînt cele ilustrate de doctorul Rosenfeld și stilatul, pentru că și ficționar, Simon. Primul are alura unui "erou civilizator" donquijotesc, care încearcă să prescrie medicamente unor oameni obișnuiți cu altfel de leacuri; pe disperatul doctor îl caracterizează "sila" de aceste locuri "în care s-a rătăcit și s-a pierdut ca medic și ca om". În replică, Simon este atras de lumea Orientului pe care încearcă s-o înțeleagă, să i se
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
se opreau la fântâna popei, beau și-și adăpau boii și caii. Părintele Grigore se uita pieziș... �îmi beau apele", își zicea el înciudat. Fântâna nu mai avea apă, ci �ape"... Nu se frământă însă mult cu gândul și găsi leacul. A treia zi ea era acoperită cu niște capace groase de lemn, prinse într-un lacăt greu, a cărui cheie o purta popa în buzunarul pantalonilor ca un lucru de preț. Se minunau țăranii de strășnicia popii, dar zvonul că
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
avut obsesia cancerului. Mi-a povestit că într-o vară fusese la Piatra Neamț, la un prieten al său - era vorba de fratele avocatului și omului politic Adrian Brudariu - care avea o grădină și cultiva aloe, din care se prepară un leac pentru cancer. Asta îmi vorbea Vinea cu ani înainte de a se îmbolnăvi. Când i-am spus eu că mama mi-a oblojit o rană cu o buruiană care se numea racoină, de la rac, pe care a fiert-o în lapte
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
și căldura sub mantia săracă a clarobscurului? Poți imita zeul, ori, dimpotrivă, poți să urmezi omului, celui de rând, cineva va voi mereu să amestece timpul verbelor, amânând victoria și biciuind virtuțiile. Ști-vei să apuci mijlocul drumului, temperând excesele leacurilor, frenezia otrăvii? îți mai rămân vicleniile luptei, îndârjita ei așteptare. ROBINSON Nu pot ajunge pe malul celălalt Căci mai am de străbătut pământul Dinlăuntrul meu, fierbintele deșert de nisip din mine. M-am lăsat dus de ursită, ca de o
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
tristețea discernămîntului critic. Nu mai trăiești cartea, ci o evaluezi, nu o mai citești pătimind-o la propriu, ci o judeci analizînd-o la rece. Urmarea e că patima se preschimbă în chin, iar desfătarea lasă loc plictisului. Iar în fața plictiselii, leacul cel mai eficient e rafinarea ochiului celui care citește: nu te mai preocupă acțiunea, ci felul în care este descrisă, nu te mai încîntă povestea ca atare, ci tehnica de care face uz scriitorul, nu te mai atrage deznodămîntul, ci
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
la echivalentul ceremoniilor religioase din trecut. Și, din ceea ce fusese odată lectura, și anume act de inițiere în misterul unei alte lumi, ea a ajuns să fie un mijloc laic de evaziune din realitatea cotidiană. Din act liturgic, a devenit leac psihologic, iar din mijloc mistagogic, simplă unealtă de evadare.
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
măsură să ofere motive de optimism. Optimismului generalizat din mass-media privind accederea generală la prosperitate i se opune blazarea unui eu care a pierdut orice speranță, în imposibilitate de a fi resuscitat. Singurătatea, sentimentul de alienare, frica nu își găsesc leac nici în perspectiva integrării europene: ,eu privesc înapoia pleoapelor/ și înaintea pleoapelor este frig/ în mine locuiește o femeie cu chipul negru/ eu sînt împărăția ei/ carnea mea îi e hrană/ lașitatea mea este sîngele ei/ tu nu ai ochi
Viața în negru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10734_a_12059]
-
lor plătim preț imposturii, credem saltimbanticilor clipei și ne dezicem, cu nonșalanță bolnavă, de trecutul pe care nici nu mai încercăm a-1 înțelege. E boala zilei de azi, de care și eu, uneori, mă simt atins. Spre vindecare, caut leacul în cei de demult. A-i cerceta cu ochi senin, cu cuget desprins de orice judecată părtinitoare, a te strădui doar să-i înțelegi și a-i citi după puterile tale curate mi se pare la fel de meritoriu efort pentru un
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
asigura material o omenire cu pe zi ce trece mai multe nevoi, alte resurse care costă doar voința de-a rîndui lucrurile care se știu, dar nu se așază cap la cap. Să le privești, cîndva, puse laolaltă e-un leac de rău și de singurătate. Este ceea ce Basarab Nicolescu și Michel Camus încearcă, prin simpla întîmplare că stau de vorbă, să elimine: răul și singurătatea. Adică încăpățînarea fiecăruia de-a se ,stabili" pe cîte-un petic aruncat în ocean, fără să
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
în fir metalic. Până și punctele de sudură din platoșa de luptă cu Leul Deșertului, femeia modernă le-a simțit clar, ba, chiar i-au lăsat urme vizibile pe umeri, pe brațe, în locul care a mai scăpat de rănile fără leac, între mânecile bluzei și tighelul mănușilor lungi până la coate. Martina și-a recunoscut bărbatul de cum acela i-a atins fruntea cu buzele. Reci ca de gheață. Ea nu s-a ferit și respirația lui i-a geruit sânii, a trecut
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]