1,272 matches
-
să-ți dea drumul, ce-i doare că tu ai conștiență de om la lucru, oricum nu se există să vii a doua zi la șaibă, și atunci te râde de desconsiderare: e din ăia care bea în zi de leafă“. Un bețiv adevărat, susțineau ei, o face lată când nu se așteaptă nimeni. „Pui loveaua deoparte, reziști două-trei zile, nu tragi nimic, poate așa de antrenament una-două mici, da’ nu dimineața, după prânz, când slăbește atenția, că și atenția-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
omul, un necaz, o bucurie, ceva de s-a-ncurcat și s-a cotoșmănit și viața lui, nu-ți face nimeni nimic, nu-ți taie ziua și alte de-astea. Te respectă, dom’le, dacă nu bei în zi de leafă. Dacă o faci, pierzi, e decădere și jaf, de nu te mai spală nimenica.“ Am reținut sfatul. Am încercat să-l și urmez. Știu cât este de greu. Câtă tărie de caracter îți trebuie să nu intri în primele trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
este de greu. Câtă tărie de caracter îți trebuie să nu intri în primele trei-patru cârciumi, când ai salariul în buzunar. Câtă luptă trebuie să duci, gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gândindu-te care datorii să amâni, pentru a bea cu răsfăț în zi de leafă. Și, mai ales, câtă forță sufletească, penitență și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și martiragiu ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ți se cer ca să treci zdravăn prin calvarul celor două-trei, maximum patru zile fără alcool de după leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
leafă. Le-am trăit, prea bine le știu, am rezistat, uneori, ispitelor, adeseori am amânat confruntarea pentru următorul salariu. Am trecut din leafă în leafă, ani mulți, în beții nesfârșite, cu nepăsarea celui care știe că, oricum, mai vine o leafă. Îl înțeleg, așadar, pe acel depozitar. Nu a rezistat tentației sau poate nu cunoaște acest vechi și înrădăcinat principiu al bețivilor de cursă lungă care sunt și slujbași. S-or fi schimbat, poate, regulile în ultimul timp, de când nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
desprins de patima beției și care, iată, poate fi mâhnit din cauza unui bețivan. Mâhnirea mea este, de fapt, un zâmbet solidar, de peste timp și vreme, trimis celui ce eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Scriu despre el cu sentimentul jenant că mă „iau“ de el. Nu-mi pasă de el. Mi-e milă cel mult de mine, că-mi irosesc puterile (și viața) făcând la anii mei muncă de salahor și trăind dintr-o leafă de nimic. Dar, probabil, așa începe invidia, începe ura, începe amăreala frustrărilor. Doamne, ajută-mi, să nu-mi copleșească sufletul mizeriile astea. Lasă-mă cu ale mele, cu puterea și voioșia de a munci, lasă-mi sărăcia și bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spun povestea anilor de când nu ne mai văzuserăm. Nu găseam cuvintele cu care să încep. Am dat să mormăi ceva, dar popa mi-a luat-o înainte. — O duci greu, se vede de la o poștă. Poți să-mi spui ce leafă ai? Puteam, de ce nu. Mai ales că luasem banii chiar în ziua aceea. Mă întristasem, ca de obicei, văzând că toată munca mea pe o lună întreagă era prețăluită cu puțin peste banii dați unui băietan venit de trei-patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el să lucreze la Arhiva Cinematografiei. Simțeau, intuiau că puțin îmi păsa de o astfel de mândrie. Țineau să-mi arate că și lor puțin le păsa de mine. În gol de fantezie, disprețul și-l aruncau spre mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși la pensie și n-o să ai bani să-ți plătești măcar sicriul. Nu mai zic de dric, colivă și muzicanți. Asta ți-o spun așa, ca să nu te simți cumva julit, pardon, ofuscat, dar de firfiricii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tunsoarea cârlionților, lângă un abțibild sau tatuaj cu ceva rozaliu în formă de Cupidon cu săgeata gata să plece din arcul încordat, apoi și le trase iar una peste alta, pipăind copca aceea nevăzută. — Pornim de la o mie de dolari leafa ta, surâse popa, în timp ce Ketty reveni iar pe scaunul ei. Dar mai negociem, dacă vrei, luni, când vii cu proiectul. — Și chiar crezi că vin? l-am întrebat încercând să zâmbesc și eu. Nu că cred. Sunt sigur. În goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a făcut semn să urc în dric. I-am spus că aveam o întâlnire peste drum, la „Gambrinus“, cu un editor. A surâs. S-a aplecat, prinzându-mă pe după umeri și șoptindu-mi la ureche: — Acu’, pă bune. Asta-i leafa ta? O sută jumate de coconei sau mi-ai zis-o ca s-o faci pe fătucă să plângă? O dau gata chestiile astea cu artiștii fomiști, poeții care scrie în mizerie și fără nici o perspectivă în bancă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
erai acolo pentru că veneai de la un matineu? Nu înțelese întrebarea. — Cum adică, de la cinematograf? — Nu, de la păsărici. Gagica ta își are cuibul lângă gogoșeria aia unde-ai auzit ieri stația poliției, iar Tamarind e pe-aproape. Ți-o puneai pe leafa comitatului? Vocea lui Dietrich se înmuiase. Danny își făcu ordine în minciuni. — Am cercetat zona, pe urmă mi-am pus-o. Mă odihneam în mașină când a apărut Niles. Dietrich zâmbi/ se strâmbă. Telefonul de pe biroul lui începu să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am gândit că n-o să fie prea mare lucru să renunțăm și noi pe ziua de astăzi la sandviciuri, la limonadă, la trigoane sau la cornuri... Puțin regim nu ne strică... Când și-o termina facultatea și-o încasa prima leafă, Pârvu ne-a făgăduit să ne invite la o masă la "Buturuga" din Cișmigiu! Clasa râse ușor, iar Barosanul adăugă: ― Admirabil!... Numai că vă rog să nu uitați atunci să mă invitați și pe mine! CAPITOLUL VIl "CHIMISTUL" În clasa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintre iubiții care se ceartă des, din care am citit câteva pagini, dar n-am înțeles nimic. Formulele trigonometrice scrise în pentametru iambic ridicau anumite dificultăți psihologilor de ocazie, necunoscători ai dialectului catalan. Ca asistent șef, ce nu mai primisem leafa de două luni, m-a îngrijorat starea lui decrepită. - Măi, Zweistein, l-am luat eu într-o după-masă, ce se întâmplă cu tine? Dintr-un colț de laborator, Daniel Haniak mi-a zâmbit într-o doară: - Bă, guștere, mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
S-au călcat frații în picioare! Nu le-a pasat de ai lor ani! Și nici de faptul că îi doare! Stăpânul nostru și dușmanul Pe suflet ne pune parafă! în om lovește iarăși, banul, Fie că-i pensie sau leafă. Și uite-așa, în lumea noastră Uitat-am că am stat în pom Și c-am râvnit, zeci de milenii, La nobilul titlu de OM! Izvoraș cu apa lină Izvoraș cu apa lină, Lină apă și puțină, împletit în gard
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
totul în stilul în care au fost probabil jucate piesele pe vremea lui Shakespeare, adică, încropit cu ce avem. Da, sîntem regizori săraci, teatrul n-are cu ce să ne plătească decorurile scumpe, nu vine lumea, abia putem să plătim lefurile actorilor, lumina, caloriferul, și alte mizerii care ne strică viziunea regizorală... Asta îmi amintește de un spectacol pe care l-am văzut la Hanoi cu o piesă de Molière. Mizantropul și femeia pe care el o iubea atât de tare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
masă mă întorc în odăița mea cu cărțile mele și mă apuc să învăț... Ce treabă am? Și cu capacitatea luată pot să dau liceul în particular, să trec pe-a cincea, în particular nu sânt atâtea taxe și din leafa pe care o s-o câștig, ei?! N-o să-mi rămână acolo câteva mii de lei într-un an și să rezolv daravela? Numai dacă n-o să capăt daruil beției, ca alde frati-meu Uie, că atunci bineînțeles că nu numai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
împrejurările vitrege, indiferent de soarta luptei, și să capete astfel măreția cuvenită omului, ci se bâlbâie și se grozăvește exprirnînd rudimente de noțiuni, amenințări controlate de comisarul de poliție sau de negustorul sau crâșmarul din colț, unde-și are arvunite leafa lui nefericită și conștiința. Făcătorii de cuvinte își închipuie că au de partea lor pe Sadoveanu și pe Matei Caragiale, mari scriitori, pe care îi citez tocmai pentru opoziția lor, definind astfel cu două nume o întreagă geografie a valorilor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
hotărît să-l întreb pe Costică cum își justifică salariile, mai numeroase decît anii de studii. La școală venea doar pentru a i se raporta de către suplinitori cum merge treaba și a le da „indicații”, în vreme ce, pentru sfertul său de leafă, forfetarul se scula la patru dimineața, făcea focul, curățenie (aici elogiul lui Jugan îmi părea și mie exagerat) și împărțea corespondența oficială. Cu ce autoritate ne făcea tovul O.B. programul de n-aveam vreme nici pentru pregătirea noastră? Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
diavoli că era vorba despre ceva jignitor. Îngrijitorul avea de ce să Împrăștie povești ce l-ar fi putut pune În Încurcătură pe Gurgui care, În decursul nefericitului și scurtului său directorat, organiza În cancelarie, În fericitele nopți ale zilelor de leafă, porcești petreceri pentru bărbați, cu băutură multă, mâncare și jocuri de pocher În care mulți dintre participanți Își pierdeau anticipat chenzinele. După asemenea Întâlniri, Îngrijitorul Figaro trebuia să muncească În plus și povestea cui sta să-l asculte că nesimțiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl știai. Fostul soldat poreclit Lenea se arată În continuare cel mai leneș om de pe planetă. E o adevărată minune că nu l-au dat afară, Însă, până la urmă, mi-am dat seama de ce eu mă spetesc muncind pentru aceeași leafă pe care el o primește arzând gazul de pomană: șefii Îl păstrează pe lângă ei ca să-i distreze, să le spună bancuri, să-și dea cu părerea despre aranjamentele din fotbal și să-i facă să le curgă balele atunci când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
carte pe acei năpăstuiți elevi, Însă nu se Împăca În sine cu gândul că mulți dintre dascăli veneau la școală mai mult ca să se odihnească, Îi puneau pe copii să copieze pe caiete lecțiile din manuale, numărau zilele rămase până la leafă, apoi plecau către treburile cu adevărat serioase: creșterea de orătănii, distilarea de rachiu, negoțul cu alimente pe sub mână prin orașele mai apropiate. După revoluție, neliniștea și setea de dreptate i se ascuțiseră. Strigase În piețe publice, scrisese În presa liberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]