2,513 matches
-
o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor». Azi mulți au uitat că iubirea poate avea înălțimea și lumina stelei chiar și în cădere. Balta: „Nu mai sunt înfrumusețată de o «lebădă murindă». îmi ascult colcăielile șoptite ale celor cu inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
ochii și simte dorința-n cascadă ce curge-n grădina misterelor, ascultă vocea gânditoare a ploii, mesagerul ce-ți poartă pașii spre paradisul vieții. - Nu intra în Palatul Sunetelor închise în Neant! Acolo, vioara departe își duce lacrima cântecului de lebădă sau o poveste de bun-rămas, încă persistă parfumul amărui de migdal crescut în deșertul culorilor. Continuă-ți drumul, inspiră adânc aerul dimineții de toamnă, roagă-te și-așteaptă, rând pe rând, să-ți înflorească visele! Nu le opri zborul, nu
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
Opera Romînă, de pe la șase ani. Unchiul meu, fratele mamei mele, Stănică, lucra acolo, era mașinist. În pauze, cînd schimbau decorurile, umblam prin culise, intram prin cabinele tenorilor și sopranelor, le priveam pe balerine cum se transformau din femei obișnuite în lebede grațioase, știam toate spectacolele, ariile din operele lui Verdi, dar Wagner nu mai ascultasem niciodată. De aceea, cînd am auzit-o pe Magdalena, m-am îndrăgostit de ea ca un nebun. Am început să ne iubim cu pasiune, făceam dragoste
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
spre apele vii să le bem savoarea cea dulce cea dulce turme biblice urcă precum sângele -n noi unde ni-i rădăcina și unde-i izvorul am rătăcit cărarea s-a rătăcit dorul parcă avem sufletele morminte jefuite cărări de lebede decapitate trecute în vise câtă tăcere-n cuvinte și-n priviri câtă tăcere ochii-au pierdut vasul fantomă florile tac banca veche a ruginit de-atâta liniște primăvara încercă în noi ultimul leac hai să ne-așezăm pe banca cea
POVESTE NAIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364082_a_365411]
-
cum am depășit curba ce-o făcea strada pe care mă avântasem, am dat de un mic heleșteu, amplasat într-o zonă înconjurată de mulți copaci și de o vegetație bogată, cu un luciu de apă pe care înotau câteva lebede negre, două perechi de gâște și trei de rațe sălbatice. Rățoii avea un colorit într-o combinație de gri, negru și albastru, superb. Câteva fotografii și pașii curioși ca și mine m-au purtat tot spre necunoscut. Am dat de
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
văd o rochie albă plutind, luminată de Lună. Întorc privirea și-ți văd ochii strălucitori ca cele mai minunate stele. Părul ei parcă ardea în razele Lunii, și doar ochii lui captau lumina ei. Sărutul lor era parcă al unor lebede pe lac ce-și împart prada! http://www.youtube.com/watch?v=YDsgPdFq22A - Intrase prin toate scorburile din mal. Dar acum vidra rămăsese prinsă între plasele de pescar, multe de sârmă și cu diverse ascuțișuri. Ieșirea din această capcană putea
VIDRA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363187_a_364516]
-
n-o mai interesează toamnele banale frunzele sunt o poezie prea ermetică pentru urechea astupată cu ceară a acestei lumi care mimează viața într-o atmosferă de tavernă orientală la izvoarele stiyxului s-a făcut seară fetele cu picioare de lebădă fac parada modei mie mi-e dor de-a fi singur știu am fost născut în chivot de aramă cu popă și naș cu părinți și cu sfinți sub retorica acelui cazan am plâns prima dată bolborosind cuvântul mamă văzut
LUMEA S-A RETRAS ÎN SINE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363196_a_364525]
-
DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Comentarii > RECENZIE: MAGIA VERSULUI DE-ACUM UN VEAC - LA CARTEA: "UN CÂNTEC DE LEBĂDĂ" - DE MIHAI BAICU - VOLUM ÎN CURS DE APARIȚIE Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului MAGIA VERSULUI DE-ACUM UN VEAC Drumeț și călător pribeag prin veac - aceasta este condiția poetului și
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
și să-l socotească vrednic. Încă de la început se remarcă (și nici nu se putea altfel) - grafia veche și unele arhaisme care nu împietează, ci impun respect pios pentru poetul plecat de cealaltă parte a lumii, al cărui cântec de lebădă s-a auzit în chiar clipa din urmă. Se mai remarcă dintru început, folosirea licențelor poetice (l-ai poeziei porți de aur). Iată, chiar din prima poezie, autorul își expune Crezul poetic: „Să-i fiu cuvântului, tălmaci și faur”. Ce
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
rolul Poeziei? Mijloace de expresie inedite, imagini încântătoare, metafore și personificări, întregesc stilul poetului, făcându-l cât se poate de accesibil și atractiv. Poemele sunt datate și localizate, încă din 1956 și până în 1994. Aceste scrieri lirice sunt cântecul de lebădă al poetului. Un cântec patetic, aproape sfâșietor care străbate granița dintre veacuri. Se remarcă apetența pentru metaforă, prezentă aproape la tot pasul în aceste versuri. Ex. lumină împăienjenită de amiazi, „nestemata ascunsă / în genunele întunecate ale necunoașterii”. Conștient de condiția
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
ca un act de dreptate și de bunăvoință făcut Poeziei și iubitorilor ei. CEZARINA ADAMESCU, Scriitor, redactor Agero-Stuttgart 11 noiembrie 2013 Sfinții Mina, Victor și Vichentie Referință Bibliografică: RECENZIE: MAGIA VERSULUI DE-ACUM UN VEAC - LA CARTEA: UN CÂNTEC DE LEBĂDĂ - de MIHAI BAICU - volum în curs de apariție / Cezarina Adamescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1051, Anul III, 16 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
în premoniție?). Opera poetului învăluit în mister deja se consolidase, dar sănătatea, galopant, i se deteriorase. Va lucra intens la cel de-al treilea volum, „Vals în întuneric”, patru ani în șir, șlefuind fiecare vers, voindu-se cântecul său de lebădă. Într-un fel cartea va fi „Cronica unei morți anunțate”, un vals trist al iubirii pierdute, un vals de Chopin înlocuind ftizia jucată pe clape cu „sfârâmarea organelor”, pregătind, resemnat, ultimul vals japonez, în care „la întoarceri/ sub evantaie/ sabia
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]
-
zăpezile să plângă / Și să tresalte în patru zări uimirea: / Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, / Să-mi pună-n palmă flori de tămâioară, / Să nu mă tem pe drumul către seară.” Dar tema mamei se regăsește și în “Cântecul lebedei”, unde mama este asociată cu o lebădă ce-și poartă copiii pe drumul vieții: “Plutea, tăcând, pe ape, regină a tăcerii, / Iluminând adâncul cu grațioasa-i umbră. Cu trei boboci pe aripi, mergea către departe... În inima-i plăpândă, vuia
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
patru zări uimirea: / Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, / Să-mi pună-n palmă flori de tămâioară, / Să nu mă tem pe drumul către seară.” Dar tema mamei se regăsește și în “Cântecul lebedei”, unde mama este asociată cu o lebădă ce-și poartă copiii pe drumul vieții: “Plutea, tăcând, pe ape, regină a tăcerii, / Iluminând adâncul cu grațioasa-i umbră. Cu trei boboci pe aripi, mergea către departe... În inima-i plăpândă, vuia o voce sumbră, / Dar n-o durea
DRUMEŢ LA PORŢILE OCCIDENTULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367883_a_369212]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > GÂNDURI DE IARNĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului gânduri de iarnă zboară fulgii de nea ca fluturii osteniți peste o natură mâzgălită cu cerneală, lebede se rostogolesc pe cer ca niște morgane solitare în estuarele de azur ale zilei; gavote de melancolii, tăceri, ispite și regrete trec prin cetatea sufletului bântuită de singurătate; colind cu duhul crisalide, vedenii de demult ce-mi trec prin frigul
GÂNDURI DE IARNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367927_a_369256]
-
Trifan Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului ...STRĂIN PRIN AMINTIRI pe Vänern viața revine animând liniștea întinderii de apă. pescărușii țipă... din clipe fragede mă cheamă un lac cu fâlfâit tandru al aripilor de lebădă pe Vänern țipă pescărușii strident, a singurătate și-n mine amintirile țipă... de străinătate. Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: STRĂIN PRIN AMINTIRI / Ioan Adrian Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
STRĂIN PRIN AMINTIRI de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367982_a_369311]
-
Acasa > Poezie > Amprente > FEMEIA LEBEDĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1591 din 10 mai 2015 Toate Articolele Autorului femeia lebădă se înserează peste tot noaptea când mor stelele femeia miroase a râu ea vine fără să vie. înfășurat în susurul brațelor ei voi blestema cu patimă clipa când trecerea ei va fi cântec de pasăre rătăcită prădându-mi somnul cu
FEMEIA LEBEDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368044_a_369373]
-
Istorie > TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR - LUCIAN BLAGA- IN MEMORIAM (1961-2011) Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ÎN MAREA TRECERE... Poet, dramaturg, filosof,...bibliotecar, Lucian Blaga- cel "mut ca o lebădă în patria sa..." Numele lui, adeseori rostit pe șoptite, el, mortul acela de-atunci, de la morga unui spital, cu mâna dreaptă întinsă spre Cer, cu cioclii din jur îndreptându-i sensul oaselor și al spuselor sale... Lucian Blaga rămâne pentru
LUCIAN BLAGA- IN MEMORIAM (1961-2011) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366849_a_368178]
-
un testament, mereu repetat: "Te rog, nu uita, Nicule, o singură virgulă poate determina existența unui om, al unui Poem...” În poemul Autoportret al Poetului Lucian Blaga acesta e sensul adevărat al versurilor sale: "Lucian Blaga e mut ca o lebădă/ În patria sa/ , zăpada făpturii ține loc de cuvânt",și nicidecum -" Lucian Blaga e mut ca o lebădă, / În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt." DA, LUCIAN BLAGA A FOST MUT CA O LEBĂDĂ ÎN PATRIA SA! Liniște
LUCIAN BLAGA- IN MEMORIAM (1961-2011) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366849_a_368178]
-
unui Poem...” În poemul Autoportret al Poetului Lucian Blaga acesta e sensul adevărat al versurilor sale: "Lucian Blaga e mut ca o lebădă/ În patria sa/ , zăpada făpturii ține loc de cuvânt",și nicidecum -" Lucian Blaga e mut ca o lebădă, / În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt." DA, LUCIAN BLAGA A FOST MUT CA O LEBĂDĂ ÎN PATRIA SA! Liniște! Poetul din Lancrăm vorbește: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..." " Dați-mi un trup, voi, munților
LUCIAN BLAGA- IN MEMORIAM (1961-2011) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366849_a_368178]
-
e mut ca o lebădă/ În patria sa/ , zăpada făpturii ține loc de cuvânt",și nicidecum -" Lucian Blaga e mut ca o lebădă, / În patria sa/ zăpada făpturii ține loc de cuvânt." DA, LUCIAN BLAGA A FOST MUT CA O LEBĂDĂ ÎN PATRIA SA! Liniște! Poetul din Lancrăm vorbește: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii..." " Dați-mi un trup, voi, munților..." "Pământule, dă-mi aripi: săgeată vreau să fiu să spintec nemărginirea..." Referință Bibliografică: Testamente uitate- Testamente care dor
LUCIAN BLAGA- IN MEMORIAM (1961-2011) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366849_a_368178]
-
și lui i se făcuse dor de felul în care mai arăta un bilet de tren. Curiozitatea mi-a fost satisfăcută, în sfârșit: zgomotul cleștelui de compostare mi s-a părut ca un strigăt în pustiu sau ultimul cântec al lebedei! M-am așezat confortabil, mai degrabă pe mușchii picioarelor mele decât pe scaunele cu tentativă de canapele. În glasul roților de tren, m-am lăsat furat de gânduri, retrăind anii copilăriei când, cu doi lei mergeam până la Piatra și înapoi
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
pătură. Când se mișca bambina, aruncam totul pe platou și alergam să înțep peștele. A fost un mic dejun cu întreruperi, dar numai pentru mine, căci amica mea își vedea calmă de masă și privea cu interes la cârdul de lebede ce apăruseră pe luciul apei, după pâlcul de stuf. Masculul-tată mergea țanțoș, însă vigilent în fața cârdului, iar mama-lebădă domina ariergarda. Cei cinci pui, mărișori, însă tot cu penele colorate în maro spre gri, se avântau în urma tatălui pe luciul lacului
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
școală, mama mă aștepta pe hol, făcuse mâncare, pentru prima dată de când ne mutasem. Ai facut mâncare? Ce bine miroase! Da, hai să-ți pună mama, ți-o fi foame! Îmi este. Îmi pune sarmale. Da! Sunt cu carne de lebădă. ─ Lebădă? întreb și mintea îmi fuge la o sărmană lebădă albă. Ea nu mânca. Se uita la mine. Încep să mănânc. Erau foarte bune, mă intriga însă culoarea albă a cărnii de lebădă. Erau sarmale în alb. De unde ai avut
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]
-
mama mă aștepta pe hol, făcuse mâncare, pentru prima dată de când ne mutasem. Ai facut mâncare? Ce bine miroase! Da, hai să-ți pună mama, ți-o fi foame! Îmi este. Îmi pune sarmale. Da! Sunt cu carne de lebădă. ─ Lebădă? întreb și mintea îmi fuge la o sărmană lebădă albă. Ea nu mânca. Se uita la mine. Încep să mănânc. Erau foarte bune, mă intriga însă culoarea albă a cărnii de lebădă. Erau sarmale în alb. De unde ai avut lebădă
ŞAPTE ANI AUTOR DORINA ŞIŞU de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366943_a_368272]