681 matches
-
ani mai târziu, am fost mirat să văd că nu consacrasem nici un rând desfășurării bătăliilor. Ceea ce îmi reținuse atenția fusese doar comportamentul principilor și al apropiaților lor în fața înfrângerii, comportament care m-a surprins, deși frecventarea vieții de curte mă lecuise de anumite naivități. N-am să citez decât un scurt fragment din însemnările mele, pentru a-mi ilustra spusele: Fapte consemnate azi, penultima zi a lunii rabih-awwal 917, care corespunde cu ziua de miercuri 26 iunie a anului 1511 de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
timp de tata și Îmi amintesc cum scrâșneam amândoi din dinți și gemeam În timp ce citeam manuscrisul - era ritualul adoptat de familia noastră când avea de-a face cu ceva de prost gust sau cu gafa cuiva. Povestea asta m-a lecuit definitiv de orice preocupare pentru gloria literară și a fost probabil cauza acelei indiferențe aproape patologice, dar nu Întotdeauna justificate față de cronicile care În anii următori m-au privat de emoțiile pe care se spune că le trăiesc majoritatea scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
acum sistemul meu de valori, care mă ținea în putere, mă ducea dincolo de minciuna zilnică. Prin Ester, am descoperit libertatea dragostei din fiecare clipă. Ne întâlniserăm acum de parcă n-am fi avut nici trecut, nici viitor. Despărțirea de Lia mă lecuise de patimi, de idealisme, credeam eu, și, mai ales, mă lăsase într-adevăr să aleg doar ceea ce simțeam că-i al clipei. Mă învățase să fiu risipitor, să nu adun, să nu mai cred și să încerc să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
polcuța, nici rochița, Numai ochii și gurița. Leleo roșă la obraz, Floricică de prilaz, De-ai umbla din scară-n scară, Tot nu scapi până deseară, De-ai umbla din dos în dos Tot nu scapi nepusă jos. 156 De vreme ce lecuești La patimele trupești, Vino dar de lecuește Acest piept ce pătimește; Vino viața mea la trup, Vino sufletul meu scump, Cu gura ta hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al tău rob sunt Până voi intra-n mormânt; Mișcă-ți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Leleo roșă la obraz, Floricică de prilaz, De-ai umbla din scară-n scară, Tot nu scapi până deseară, De-ai umbla din dos în dos Tot nu scapi nepusă jos. 156 De vreme ce lecuești La patimele trupești, Vino dar de lecuește Acest piept ce pătimește; Vino viața mea la trup, Vino sufletul meu scump, Cu gura ta hotărăște Rețeta ce trebuește; Vino că al tău rob sunt Până voi intra-n mormânt; Mișcă-ți buzele și-mi spune, Dă-mi cuvânt
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n zori încă Te măresc necontenit Ș-acel foc ce mă mănâncă Mă slăvește fericit. No. 18 Amorul de-ntîiu e blând, Pe urmă-i șarpe mușcând, Mușcător înveninat Doftor neaflând îndat. Doftorii cu doftoria, Învățați de la Rusia, Nu poate să lecuiască Rana să-i tămăduiască, Numai puiul c-o vedere Îi dă zile și putere - Apoi ieste cu putință De-a mai trăi, cuconiță? N-o trece la mijloc mult Și-i să auzi c-am murit. 427 {EminescuOpVI 428} Privii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încrețește-ni-l altfel pe cel din dotare. Confortul este Calul Troian care ne-a furat bucuria de a trăi natural. Secolul douăzeci - singurul în care producția de sânge a depășit-o pe cea de lapte. Epoca noastră s-a lecuit de sinceritate. Ce vom putea trece, oare, pe curat din secolul nostru? Arta tulbură, știința îngrozește. Planeta noastră se grăbește din răsputeri să se alinieze celorlalte rebuturi cosmice. Șenilele progresului au călcat întotdeauna și pe cadavre. Nici un zeu nu s-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
monument al naturii din toate timpurile! Nici un eschimos, oricât de viteaz și de priceput s-ar dovedi, nu ar putea să-l atingă sau să se apropie prea mult de el. Nici măcar Marele Angakok, șaman ce stăpânește spiritele răului și lecuiește aproape toate bolile, oricât s-ar strădui, nu ar reuși să-l privească din imediata sa apropiere. Numai morții și bătrânii neputincioși, când nu mai sunt în stare să-și procure singuri hrana, când nu mai au cu ce o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
le lua cu mâna toate durerile, numai după ce îi descânta de diochi în cărbune sau plumb topit. Cu tot talentul ei de a tămădui pe cei deocheați, din când în când apăreau și unele cazuri pe care nu le putea lecui cu una cu două. Așa se întâmplase și cu domnișoara Leba, lenjereasa cartierului; o candidată la căsătorie, încă frumoasă, subțirică, suficient de înaltă, cu sânii deși mici însă proeminenți, chiar provocatori și suflet bun de nou născută, dar care se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a săturat de ea și a abandonat-o. Rămasă fără tain și fără acoperiș deasupra capului, cu coada între picioare ca o mâță plouată, s-a întors acasă. Mă-sa a primit-o bucuroasă crezând că fetița ei s-a lecuit. A reușit chiar să o înscrie la niște cursuri de calificare de scurtă durată în croitorie și a încadrat-o la Fabrica de Confecții însă, fata a făcut în așa fel încât, după trei luni, i-au desfăcut contractul de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mi-au spus. N-ai ajunge nici măcar la Tripoli...“ - clătină din cap, ca și când i-ar fi fost greu să accepte capriciile destinului. în curând împlinesc nouăzeci de ani, continuă. Și din „Marea Caravană“ n-a rămas nimic. — Cum te-ai lecuit de oftică? vru să știe Gacel. Băiatul meu cel mare și prima mea soție au murit de asta. M-am înțeles cu un măcelar din Tombuctu, răspunse bătrânul. Am lucrat un an pe degeaba la el și, în schimb, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prefer să merg pe jos trei luni decât să călăresc unul. Ești primul imohag pe care-l aud vorbind rău de cămile, observă Gacel. — Poate, veni răspunsul hâtru. Dar la fel de adevărat e că sunt și primul imohag care s-a lecuit de oftică. Frumoasa fată cu părul împletit în codițe subțiri, sâni frumoși și mâini cu palmele roșii, pline de bijuterii, acordă amzad-ul cu o singură coardă, din care smulse un sunet acut, ce păru mai curând un geamăt sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acelea risipite, aparent fără logică, țipă în căutarea desăvârșirii unei frumuseți dureroase, gravide și de virtuțile unei estetici morale, dacă există așa ceva, fără seamăn. În Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unei frumuseți dureroase, gravide și de virtuțile unei estetici morale, dacă există așa ceva, fără seamăn. În Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
învârte chiar mai încet decât înainte. E o iluzie, desigur, dar o certitudine am: acum se învârte mult mai prost. Viteza o fi aceeași, dar simt cum se poticnește prea des prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dorm? Este drept, sînt frumoasă și toți m-ar folosi un pic, după care s-ar pune pe sforăit ca porcii. Ce băiat frumos este Dan, motostivuitoristul și mă mănîncă din ochi, dar eu nu și nu! Claudia s-a lecuit de burlacii bogați și Dan s-a ales cu o nevastă de lux. Pînă la nuntă nimic, nimic, a decretat fata. Sigur. Și eu vreau să intrăm curați în Sfînta Biserică. La răspunsul acesta nu s-a așteptat și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la capăt; trebuia din nou, cu eforturi, ca atunci când Îți acomodezi privirea pe un obiect apropiat, să distrugă acel sentiment de identificare cu propria-i imagine. Eul este o nevroză intermitentă, iar omul e Încă departe de a se fi lecuit de ea. Apoi văzu un zid alb În interiorul căruia se formau litere. Puțin câte puțin, aceste litere căpătară consistență, formând pe zid un basorelief mișcător, Însuflețit de o pulsație grețoasă. Mai Întâi apărea cuvântul „PACE”, apoi cuvântul „RĂZBOI”; apoi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
firav printre șine de tren, dar cultivată mai târziu de binefăcătorul Sorin, o idee pe care am emanat-o printre aburii alcoolui fin, cu o obrăznicie tocmai potrivită unei asemea cauze: - Copiii ăștia au nevoie de ceva extrem ca să se lecuiască! am spus la un moment dat, Încercând să trag o concluzie morală la capătul unei zile nerușinate. - Copchilașii? Bieții de ei! Chiar așa a zis: copchilașii! De-a dreptul dostoievskian Sorin ăsta, iar mie mai că nu-mi dădeau lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
tale peste toți cei necăjiți de pe pămînt și peste toată mînia, durerea și nebunia din viața noastră. Încet și blînd, pecetluiește porțile amintirilor noastre, răpește-ne din viața noastră, Întunecă imaginea iubirilor pierdute, a zilelor pierdute, a vechilor noastre visuri; lecuiește-ne, Vrăjitor atotputernic! Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului. Valurile Somnului se leagănă În inimile oamenilor, curg ca niște rîuri În noapte, se revarsă cu toată bogăția și plenitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai rămas nimic, dar profesorii tot veneau în continuare la școală. Mintea cea pătrunzătoare a șefului statului român, a găsit imediat soluția: să-i pună ca să plătească taxă la intrarea în școală. Se pare că nici asta, nu i-a lecuit pe profesori de venitul la orele de curs. Cred că vă amintiți, că eu și așa nu prea am ce face, de când statul acesta m-a scos obligatoriu la pensie, așa că în lipsă de altceva, fac tot felul de studii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
plimbări regulate pe crengile cele mai înalte și exerciții de sport prin aruncarea bananei, direct în capul celor care-i ofereau țigări. Și uite așa, maimuțica a început ușor-ușor să nu mai ducă dorul țigărilor. Acum cică s-ar fi lecuit de tot de fumat. Deci dacă până și o maimuță poate... Așa că nu vă mai mirați că mi-am intitulat blogul: „Fost fumător înrăit" fiindcă vă spun pe cuvânt, că așa a fost. Dar acum timpul acela este fumat demult
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Acolo venea maică-sa să le hrănească, acolo învățau la istorie și la chimie. Temele la română și la franceză și le făceau, totuși, în cameră. Ajunseseră femei în toată firea, fiecare la casa bărbatului ei, și tot nu se lecuiseră. Când se vizitau, se închideau în baie, dădeau jos capacul de W.C. și stăteau și ele de vorbă ca fetele, la un pipi. Armonia a durat până într-o seară, când Sabina ațipise ascultându-l pe Celentano, La terza guerra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a determinat mama să revin în curte, când urmările isprăvii mele au fost înăbușite. Probabil, mi-a făgăduit că mă va ierta. Dar, după ce m-a prins, a vrut să-mi administreze o lecție, înainte de a mă ierta, ca să mă lecuiască de porniri asemănătoare în viitor. Pentru a da acelei lecții o formă cât mai convingătoare, s-a dus în șură, a luat funia cu care se lega, vara, fânul în car, a făcut un zbilț și m-a anunțat că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
bătut pe toți cei doisprezece de rău, că lui Beșleagă i-a făcut douăsprezece găuri în cap, de era să moară, noroc de babele cu leacurile lor de demult că l-au oblojit și cu chiu cu vai l-au lecuit. Într-o bună zi, un gospodar s-a dus la comună la jandarmerie și s-a plâns că Lucache i-a furat găinile. Jandarmul l-a arestat și l-a pus să văruiască beciul, că veneau sărbătorile și, ca să fie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui, soarta l-a respins. Astfel încît, rămas fără viață, Italia îl așteaptă pe acela care va putea să-i stingă durerile și să pună capăt jafurilor în Lombardia, birurilor grele din regatul Neapolului și din Toscana și să-i lecuiască rănile vechi și adînci care de multă vreme sîngerează. O vedem rugîndu-se Domnului să-i trimită pe cineva care s-o izbăvească de aceste cruzimi și asupriri barbare. O vedem de asemenea hotărîtă și gata să urmeze un stindard, de îndată ce
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]