17,036 matches
-
numele magilor. Tradiția a limitat numărul lor la trei fiindcă tot atâtea au fost darurile aduse de ei la Betleem: aurul, smirna și tămâia. Personajul suplimentar i-l datorez scriitorului german Eduard Chaper care a publicat o carte cu titlul Legenda celui de al patrulea crai. I-am scris, întrebându-l asupra sursei de inspirație, iar Chaper mi-a răspuns că a găsit legenda în folclorul rusesc. Pare-se că rușii, vexați că Scriptura nu indică nici un crai din neamul lor
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
tămâia. Personajul suplimentar i-l datorez scriitorului german Eduard Chaper care a publicat o carte cu titlul Legenda celui de al patrulea crai. I-am scris, întrebându-l asupra sursei de inspirație, iar Chaper mi-a răspuns că a găsit legenda în folclorul rusesc. Pare-se că rușii, vexați că Scriptura nu indică nici un crai din neamul lor, și-au închipuit unul care a pornit-o spre Betleem, și-a împărțit toate darurile pe drum și a ajuns târziu la Ierusalim
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
și, văzându-se cu mâinile goale în fața Lui, i-a dăruit ce-i mai rămăsese, adică sufletul său. De altfel, în postfața romanului, eu menționez foclorul rusesc ca sursă a acestei versiuni. Dar ceea ce mi se pare absolut admirabil în legenda regilor magi, este că, de la o vreme, iconografia creștină îl prezintă pe unul din ei ca fiind negru, ceea ce simbolizează deschiderea creștinismului către întreaga lume. Religia evreilor în schimb e închisă. Ei sunt poporul ales și nu au nevoie să
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
dat seama de felul în care își reprezentau acești oameni țara lor pierdută. Cred că multe popoare au un pământ imaginar numai al lor. Pentru americani, acesta e Farwest-ul care, așa după cum se prezintă în filme, e de fapt o legendă, departe de realitatea istorică. Pentru francezi, spațiul imaginar a fost multă vreme Sahara. Există o întreagă literatură sahariană în franceză: Micul prinț al lui Saint-Exupéry, Atlantida lui Pierre Benoît, un autor foarte popular în anii interbelici, dar uitat astăzi. Au
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
ignore referințele (sau să se mimeze această atitudine), cuprins fiind de un inexplicabil "flux eseistic"? Pentru a căpăta cîteva răspunsuri trebuie să vedem exact ce aduce nou eseul lui Dan Mănucă. Cartea are trei părți ("cercuri", le numește autorul): Destinul, Legenda și Ființa. Titlul "Destinul" nu ascunde, cum am putea crede, o prezentare a vieții lui Eminescu. "Destinul" este echivalentul strînsei legături cu militantismul pașoptist din prima perioadă de creație. Dan Mănucă denumește prin acest cuvînt relația specială dintre imaginar și
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
Destinul" nu ascunde, cum am putea crede, o prezentare a vieții lui Eminescu. "Destinul" este echivalentul strînsei legături cu militantismul pașoptist din prima perioadă de creație. Dan Mănucă denumește prin acest cuvînt relația specială dintre imaginar și "contingent". La fel, "Legenda" ar fi mai pe înțelesul filologilor, o "scuturare de podoabe" iar "Ființa", deplina maturitate artistică. Așadar, cele trei titluri, atît de sugestive, ascund mai vechea împărțire stilistică în trei etape, propusă de Tudor Vianu. Apar apoi noi diviziuni prin care
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
poți lua cu tine labirintul-jucărie, și o catedrală poți s-o duci cu tine. Și asta înseamnă că biserica e (în) sufletul tău. Graalul nu știm încă unde e. Sau am uitat. Sau poate că de-abia aceasta este o legendă mistificatoare. Fiindcă fiecare l-ar putea afla. Despre racla Magilor se spune că e îngropată în zidul catedralei de la Köln. Și acolo trebuie s-o și lăsăm. 3. Ar mai fi și frescele din Duecento și Trecento. La Assisi, în
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
cu pînze, socotind că au săvîrșit o deosebită ispravă, cel mult pînă la iluzoriul liman al Caitelor critice. Un tînăr prieten critic a crezut nimerit a afirma că l-aș "mitiza" pe Virgil Ierunca. Dar acesta a intrat singur în legenda pe care ne mulțumim a o consemna. Comentariul dedicat literaturii, lipsit de puterea admirației așternut exclusiv cu un condei "pozitiv", în care nu se-ncîlcește niciodată un fir din lumina imaginii fabuloase, e incomplet, searbăd, uscat. Nici E. Lovinescu, care notifica
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
Monica Gheț Mai întîi, iată povestea gen "revoluție-evoluție" a unui spectacol "teatru-studio" inspirat din avangarda literară română, spectacol intrat "în legendă" înaintea premierei oficiale (ca pe timpurile mult hulite...): Actul I - reprezentații în Sala Radu Stanca a Departamentului de Teatru din cadrul Facultății de Litere Cluj în prezența studenților, a cîtorva oameni de cultură invitați privilegiați. Actul II: mai 1999: spectacolul "călătorește
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
interpretări, textul wagnerian a fost citit ca dramă socială, ca poveste fantastică sau întrupare a eternului conflict dintre artistul creator și mediu. Așa cum l-am perceput, spectacolul de față propune o altă lectură: oameni oarecari, ce obișnuiau să povestească o legendă, sunt aruncați dintr-odată ca actanți în desfășurarea ei și zdrobiți de tăvălugul unor fapte pe care nu le înțeleg pentru că au altă dimensiune decât cea a omenescului. Cu excepția Sentei, apăsată de lumea reală, ea aspiră către o altă viață
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
cei din urmă reprezentanți la noi ai școlii romantice apusene." Această școală romantică, din justificate idealuri naționale, a ținut să glorifice istoria unui popor, destinul său în lume, a creat o întreagă literatură înflăcărată și extatică, populată cu eroi de legendă, ideali și invulnerabili. Această "strălucitoare lumină" se obținea însă adeseori prin eludarea unor date ale izvoarelor istorice sau prin hiperbolizarea altora. Construcțiile istoriografice care s-au înălțat pe aceste șubrede postamente - vecine cu beletristica - au cucerit și, poate, au educat
N. Iorga, teoretician al istoriei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16895_a_18220]
-
cercetează pe ai săi, apoi, strîngîndu-se cu alții pe la răspîntii, trag hora lor macabră; strigoii au o coadă mică pe dinapoi și se pot preface în diferite animale (lupi, cîini etc.)". Explicația e inexactă prin generalizarea unor detalii, a unor legende locale și parțiale - dar are cel puțin meritul de a pune termenii într-un raport explicit. De fapt, în plan lingvistic e vorba în primul rînd de raportul dintre un termen vechi și popular (strigoi e derivat din strigă, moștenit
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
întîi, așa cum o indică unele dicționare, de germană (Vampir). Acest traseu ar corespunde de altfel difuzării spre Vest a informațiilor și a mărturiilor despre credințele "mortului-viu" în Europa Centrală și de Est, atestate mai ales la sîrbi și la români. Legende mai vechi sau mai noi despre vampiri și despre strigoi ar instaura, din perspectiva folcloristică, o sinonimie perfectă între denumiri. Termenul vampir a fost însă încărcat ulterior de alte conotații culturale, datorită tratării ficționale ale motivului, în primul rînd în
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
în editorial. Pentru că, în condițiile vieții moderne, se observă o tendință tot mai evidentă de separare în enclave structurate pe criterii sociale, etnice sau culturale", răspunde același. Așa o fi. Pînă una-alta, privim fotografia de pe prima pagină și citim legenda: "Trotuarele bulevardelor noastre SAU transformat în..." Mai contează în ce Sau transformat trotuarele cînd ditamai greșala de ortografie ne ia ochii? Apeluri fuzionarisme și războiri Ziarul CURIERUL NAȚIONAL se face ecoul unui apel al Camerei de Comerț și Industrie: "ROMÂNI
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
dintre fantomele care pot bîntui într-un teatru: nostalgia tinereții, a frumuseții, a succesului născut de trăirea solidară. în anul 2000, Liviu Ciulei nu a regăsit teatrul părăsit în anii 70, nici măcar pe cel vizitat în 1990. Pentru noii veniți, legenda a fost mai puternică decît omul. Și poate că și Prospero a obosit de cînd tot primește oaspeți pe insula lui, arătînd vremii - așa cum cere Hamlet - "forma și limitele ei"... Hamlet de William Shakspeare * Teatrul Bulandra * Traducere de Nina Cassian
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
dar refuzau să fie serviabile, refuzînd darul reciproc pe care li-l propuneau gazdele, vor scuipa broaște rîioase și vipere și vor sfîrși, ca și mama lor, foarte rău. Găsim în acest tip de povestire schema inversată a poveștilor și legendelor despre ospitalitate, povestind cum, cel care oferă ospitalitatea este recompensat, iar cel care o refuză este pedepsit. Este vorba de schema clasică a venirii zeilor incognito (sau a îngerilor, sfinților, zînelor, demonilor) printre oameni. J. Grimm (Deutsche Myth. Vorrede XXIX
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
Irina Coroiu A XVI-a ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra Neamț a stat sub semnul revenirii lui Andrei Șerban aici unde, în urmă cu peste trei decenii, a creat spectacole de legendă. Evenimentul a fost atent construit de către directorii Corneliu-Dan Borcia și Victor Scoradeț care anul acesta au centrat focusul asupra "noului continent", lansând întrebarea retorică "America - cea mai bună dintre lumile posibile?" odată cu o suită de conferințe și colocvii, workshop-uri și
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
am știut și am „auzit”, prin lecturi aparținătoare; sunt localități, cu precădere din România, unde se află schituri, biserici, mănăstiri, episcopii, mitropolii pe care le-am vizitat, ori în spațiul cărora am zăbovit întru împlinirea unor acte creatoare de literatură. Legenda scrisă de Dimitrie Bolintineanu, referitoare la Daniil Sihastru, i-a surclasat numele chiar mai mult decât i-a fost propria-i viață. Întâlnirea lui Ștefan cel Mare cu sihastrul, căruia i s-a confesat, devenindu-i astfel duhovnic, a fost
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
poate continua să crească, un centimetru pe lună, chiar și după moarte, ceea ce ar justifica lesne lungimea pletelor crescute în cîteva sute de ani. Dar același miracol e asimilat de martorul stupefiat, ziaristul Marquez, unui fond privat de credințe și legende: povestea aflată în copilărie despre o micuță marchiză cu plete nesfîrșit de lungi, care murise din pricina unei mușcături a unui cîine turbat, devenind un fel de sfîntă a locului datorită minunilor făptuite în scurta ei viață. Miraculosul incert -care poate
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
pentru a distrage atenția opiniei publice și a-l înșela chiar pe Alecsandri, care, într-o scrisoare către Iacob Negruzzi, din 10 aprilie 1875, se confesa: " Iar de mă vei întreba cum am produs o asemenea infidelitate Convorbirilor (poetul publicase Legenda rîndunicii în Revista contimporană), te-oi trimite să-ți răspundă frumoșii ochi și graciositatea Dnei Grădișteanu. Eu, un vechi păcătos, nu puteam refuza cerere unei dame atît de amabile"13). În altă scrisoare, Alecsandri, dezgustat de politică, îl îndemna pe
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
care și-a văzut de treabă, a lucrat în umbră, n-a făcut nici un scandal calculat, iar când a provocat scandal a făcut-o din întâmplare; a trăit foarte retras și în felul său, cu prietenii săi, întreținându-și mica legendă; nu era deloc un naiv ci, dimpotrivă, unul dintre oamenii cei mai inteligenți și mai cultivați din acest secol. Existau, așadar, toate acestea - și cred că era nevoie de o anumită revizuire a acestei imagini a lui Brâncuși. Un artist
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
sînteți redactor pentru Basarabia al revistei Vatra (Tg. Mureș) și ați publicat o carte (Cel bătut îl duce pe cel nebătut) la Cluj, sau...? Emilian Galaicu-Păun: Sunt "ardelean" prin adopțiune, odată cu angajarea mea la Vatra, deși în familie exista o legendă conform căreia străbuneii mei pe linie maternă (Păunii) ar fi venit din Transilvania. Dar adevăratul "certificat" de ardelean mi l-a semnat Al. Cistelecan: într-o cronică la Levitații deasupra hăului el spune: "în sufletul ortodox al lui Emilian Galaicu-Păun
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
ține mai mult sau mai puțin de lumea basmului, atunci ultimul dintre ele poate figura cu mândrie printre cele mai înfricoșătoare horror-uri din istoria cinematografului. Adaptare după o nuvelă a scriitorului american Washington Irving, apărută în 1820, "Sleepy Hollow"/ Legenda călărețului fără cap este o poveste extrem de sângeroasă, despre o serie de crime petrecute într-un orășel din nordul tânărului stat american, la sfârșitul secolului XVIII. Cel care seamănă teroare printre locuitorii habotnici ai micii comunități este un cavaler german
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
elitelor, în anii comunismului. Bineînțeles, atenția se îndrepta spre închisoarea de la Sighet, acolo unde, prin străduințele sale, prin exntuziasmul și abnegația - a sa și a lui Romulus Rusan - se găsește acum Memorialul Sighet ("loc de rugăciune/ și de închinăciune" - precum legenda Meșterului Manole...). Ana Blandiana aducea, în plus, la cunoștința noastră, o serie de documente pe care publicațiile Fundației Academia Civică (editor: Romulus Rusan) le-au oferit, de-a lungul anilor (din 1944!) istoriei României - și de care, vai nouă!, prea
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
Ce semnifica pentru dumneavoastră - în anii 50 - a fi prins în mrejele "noului roman"? Cum s-a instalat noua scriitură? Ca un asalt? Contra cui? Care a fost mesajul lansat de primul pluton de romancieri (înaintând spre ceea ce va deveni legenda de mai târziu)? "Noul roman" reprezintă întâlnirea mai multor indivizi foarte diferiți în punctele lor de vedere comune, scriitori ale căror opinii s-au accentuat tocmai prin publicarea, în bună parte, la același editor. Cei ce au vorbit întâia oară
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]