978 matches
-
Înțelege de ce proprietarul cazanului toarnă apă rece cu furtunul pe boasca abia dată În fiert. Tudor Îl lovește când iese pe ușă Înjurând și șoferul Îl Întreabă jovial: — Ce-ai, bre, nea Tudore? Popescu iese și el. Un fel de lehamite i se citește pe față. Se Întoarce din ușă și-i face semn bătrânului că a venit omul cu caii. Peste mai puțin de zece minute, lumina soarelui e deja puternică acum, ei stau În căruță cu tocitoarea și butoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Într-un fel. Cred că și el este un mutilat de război, dar În alt fel. Are o infirmitate care nu se vede decât dacă-l asculți mult timp vorbind, așa cum l-am ascultat noi. Fata făcu un gest de lehamite cu mâna, se opri și spuse: Am ajuns! Intrară pe un gang care dădea Într-o curte interioară. Popescu se opri câteva secunde În centrul curții și privi bucata pătrată de cer de deasupra. La una dintre ferestrele strâmte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acasă. De ce or fi oamenii mari atât de neînțelegători față de dorințele și supărările copiilor? - se întreba Ancuța. Secretul Pentru Horia, studentul întârziat, zilele călduroase ale începutului de vară sunt încărcate de emoțiile ultimului examen din anul terminal, dar și de lehamite și de transpirație. Concediul pentru studii l-a obținut greu, după multe insistențe și îndelungi rugăminți. Nu pentru că unitatea la care lucrează și-ar fi dereglat activitatea din cauza absenței lui, ci pentru că existau și niscaiva invidii că, iată, peste câteva
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Trebuința de optimism Chiar dacă viața a intrat pe panta coborâtoare și lunecoasă a senectuții, Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
obișnuiești îndată cu ea și n-o mai sesizezi. Ceea ce te face să mărești iuțeala... chiar asta i-a stricat viața: necontenita, nebuna accelerație. Homer se uită la ceas. Mai avea destul până la destinație, gândi, destul ca să i se facă lehamite. Nu bănuia că-i mai rămâneau trei minute. Progresul! mormăi ca o sudalmă. Și Barbara invoca progresul, deși n-o interesa decât standingul... Altă iluzie, de vreme ce te scoate din minți și te duce de râpă. Apăsă distrat pe butonul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
numărul, privindu-ne cabotin cu un ochi deștept. Șapte ani din viața sa învățătorul și-i pierduse în prizonierat, tăind lemne în pădurile siberiene. Despre asta însă nu i plăcea să-și amintească. - Au trecut... dădea el din mînă cu lehamite. În lagăr, cu dălți pe care și le făurea din cuie, sculpta chipuri de îngeri pe oasele din ciorbă; toți semănau cu doamna Tomulescu. M-au ispitit de unde vin, ce carte am... Aflînd că sînt licențiat, bătrîna zîmbi timid. - Nu știu cum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tot atât - dacă nu mai mult - cât ar fi luat pe marfa de care așa de tare se Îngrijea. Bătrânul, de obicei repezit, răstit și neîngăduitor cu cei care i se Împotriveau În vreun fel, făcuse numai un semn de lehamite cu mâna, cerând, astfel, să fie lăsat În pace. Dimineață Îl scutură pe unul dintre nepoți, care, În aburii Încă nerisipiți ai somnului, Îl Înjură de mamă și de multe dintre cele sfinte. În cele din urmă, nepotul se sculă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
liniștitor. M-au făcut să mă gândesc la copilărie, la vremea când o ajutam pe mama în bucătărie. Asta înainte ca mama să renunțe definitiv la gătit. M-am ținut departe de Chris pentru că știam că i s-ar face lehamite de mine dacă mi-ar vedea de-aproape fața de cadavru și petele roșii de pe obraji. Dar mi-a fost tare greu fiindcă atenția pe care mi-o dăduse cu o seară înainte mă făcuse să mă simt infinitezimal mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ați supărat. Voiam să vă cunosc. De fapt, semănați cu un unchi al meu. Tată n-am, amcrescut prin orfelinate. Să-l dea afară sau doar să adoarmă, să adoarmă, pur și simplu, pur și simplu, învins de lene, de lehamite, în timp ce profesionistul își livrează aria? Acum, de când s-a decis să preiau eu administrația, nu mai plătim un angajat din afară, avem pe cineva care chiar locuiește aici. Voce moale, timidă, dinți mărunți, gălbui, un obraz îngust, anemic, cu mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pârț. Ei, bășcălie... Cu ochiul și cu tifla, ca la noi, asta era. Se lăuda, dom’ Tolea, că așa era făcut. Hainele, vorbele, suceala, poveștile, totul, să arate ce grozav e grangurul. Dar se trezise! Dacă scuipa așa cuvintele, în lehamite, cu buza de jos răsfrântă, însemna că... Tăcuse, dintr-odată. Dintr-odată, a tăcut și era galben galben ca lămâia. C-așa e el, odată îi vine și nu mai vrea. Nu mai are chef de nimic, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
telefon, timpul reglementar al pariului. Rotea fără convingere, o dată, de zece ori, de optzeci de ori, discul. Chiar dacă Supremul rămâne invizibil, indivizibil, orb surd mut, totuși om e, altfel n-are cum! Dacă prinzi momentul potrivit, când l-a cuprins lehamitea, mila, sila... minune. Te-a conectat, minune. Clic, scânteia, surpriza: ți-a răspuns. Năzuros, cu sictir și strâmbături, o dată, de trei ori, de șaizeci de ori. Nimic, numărul refuza. Miercuri plouă. Creanga arborelui din geam, o baghetă umedă. Mușcăm dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite, restul, reapucă bara căruciorului, îl roti, eaa, aie, scânci paraliticul. Erau din nou la ușă. Pachetele cu puii decapitați zăceau pe genunchii infirmului. Flancul de clienți avu o tresărire. Vocea mulțimii se strânse în răgușeala pensionarului care sălta, sufocat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să înregistreze. — Bineînțeles, nu m-am ferit. Era o privire-flacără, grandioasă. Amantissime frater, mă pregăteam să-i strig, ca pe o înjurătură, celebrele cuvinte hipnotice. Să-l sfidez, să-l sperii, să văd ce face... Doamna repetă, nerăbdătoare, gestul de lehamite. Profesorul nu mai avu timp de eschivă, înlemni. Domnule Vancea, dumneata ai avut o soră foarte frumoasă. Știu, știu, vă scrieți rar, drumurile vi s-au despărțit. Familia s-a împotrivit căsătoriei, știu. L-a urmat totuși pe fanaticul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amor de la becherul. Într-o seară, demult... țineva, doar știi... nu spui ține... persoană însemnată... da’ becher. Vine de trimite scrisoare. Amenințare. Către bătrânul meu, către pápá, tatăl Zoițicăi. Că-i damă bună, Zoițica, damă bună. Adică, era. Doctorul dădu lehamite din mâini, să accepte, să nu accepte. Repetițiune, deci nu consultațiune, da, așa voia Tolea, maimuțoiul, asta voia, distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți capetele, te privesc. — Eu sunt, ce Dumnezeu! Nu vedeți că sunt eu, eu, eu, eu! Ei tac. — Sunt eu, fiul, fratele, nepotul, unchiul, cumnatul vostru! Fețele Încordate din jurul mesei se uită la tine prin sticlă. Ea zâmbește trist, dă a lehamite din mână: — Ce bine ar fi să fii tu, dar n-ai cum! Dacă ai fi tu, n-ai fi aici, cu noi, ai fi departe! Dacă ai fi tu, ai fi dincolo, ai fi ca mort! Uitați-vă bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aștepta din partea unui poet renumit doar prin excesele sale?” Și, unite într-o majoritate zdrobitoare, bătrânele peruci votară, cu conștiința împăcată, condamnarea la moarte a luddiștilor. Cam în aceeași perioadă, Napoleon se afla la Maloiaroslaveț într-o stare vecină cu lehamitea de tot. Puțin îi păsa de politica de industrializare a Angliei și, cu atât mai puțin, de moartea unor prăpădiți de șomeri. Iarna încă nu începuse, dar efectivele armatei sale se topeau ca untul într-o tigaie. Iar generalul Kutuzov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
i-o spun: tata a ieșit din Sovietia - care-i departe și de-moarte - și a ajuns aici, la noi, În România și nu iese: de ce, dacă-i mai bun?, și mai tricolor? La care mama dă din mână cu lehamite și-și face de lucru prin alte părți, ca să nu-mi răspundă; ori să n-aud eu. După aceea vine-ncoace, râde, mă mângâie, mă pupă, mă bate pe umăr, ca pe-un om mare ce sunt și-mi zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bre! Devușka: nuntă la tine -iesti ori nu? Cununie, bre! - Își Încârligă cele două degete arătătoare. Fata ridică din umeri și parcă-și cere iertare - dar n-a Înțeles. - Ghini, las-o așă, nemăritată!, face Mătușa Domnica un gest de lehamite. - N-o las, bre! Devușka! Asta... Verigă, bre, inel -iesti la tine? Îi arată devușcăi degetul Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rusească: de la zece mii În sus. Calculează și dumneata, ai să ajungi la aceeași concluzie! - De acord, de acord, ei sunt de zece ori mai mulți decât noi - dar omu-i om - unic... - S-o credem noi!, dă tata din mână, cu lehamite. Ei altceva cred - după Învățătura tătărască: un om - nimic! Îl strivești uite-așa, cu călcâiul, ca pe-un muc de țigară - altul la rând! Alții! Davai, Davai! Vperiod, uraaa! - Sșșșt, că ne-aud oamenii, face mama. - Ce, Grabenko-i om? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nimereala - dar cu numărul! Cu tăvălugul!Îi doare-n cur de oameni, unde noi numărăm cu omul, ei numără cu divizia - divizia rusească, să ne-nțelegem! Eh, Rușii, ce popor!... dă din mână, nu se Înțelege dacă e admirație sau lehamite. Hai să bem! Ca să uităm - ’ Căci ea, uitareaaaaarea...’ - Însă tata numai atâta mai știe din romanță sau ce-o fi. Mama Îl privește, negru; Îi tot face semne: să nu mai bea, să nu mai cânte, să nu mai vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cerească. Simțea nevoia să se odihnească, desigur, și de o slujbă curată, comodă, cât de cât onorabilă. S-o fi odihnit îndeajuns în ăștia șapte ani, iar de-acum o fi început să ruginească, să lâncezească, să se umple de lehamite, Milică-tată, păi, chinul și umilința, și bătaia de joc? Nimeni nu garantează pentru prostiile noastre: bineînțeles că ai s-o primești înapoi și ai s-o iubești mai mult decât înainte, Milică-tată, pentru că îndeobște nu avem încotro. Gândește-te că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bună voie... Idiotul și cretinul, mai bine nu te-ai mai gândi la el. S-a dus, a dispărut, l-ai șters... Ba nicidecum prudența, Rafaele, la o adică și tu te-ai lipsi de bună voie. Atunci? Poate că lehamitea aia grea pe lângă care trecuse în urmă cu șapte ani, până să-și afle menirea ori harul, ori ce dracu’ o fi fost. Tată iubitor, deh, cât să mai stea în loc de mila orfanilor, văzându-și în ei ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să-și uite crizele și oful; acum ar fi fost gata să accepte că, la o adică, ea muncește și-n locul lui. Gândul la dispariția lui Milică îi paraliza orice inițiativă de a o aduce pe calea cea bună; lehamitea, sila și mila pentru păcătoasa asta smintită, oh, vai de viața ăluia care-o ține-o la ușă, milițianul, las-o că știe ea ce face. Lasă-i pe mâna mea, domnu’ Ogrinjan, ți-i aranjăz io, de n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
jumătate, totuși, își dădea seama că deja era amestecat, luând aminte cum se găsesc destui care să ridice piatra, socotindu-se fără păcat și în drept să judece, și el întorcând capul, făcându-se că nu vede, deh, îi era lehamite să judece-i pe cei care judecă. Sunt toți o apă și-un pământ, chiar și după ce începi să consimți că ești și tu asemenea lor, plămădit din același amestec noroios, oricât ai vrea să te ții deoparte ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are nici un dubiu că doar prezența lui Rafael îl împiedică s-o împroaște cu reproșurile alea. I s-a făcut lehamite, cu tot cu dragostea mea și taicule, degeaba, că sângele apă nu se face. Se face rahat. Să nu-l mai audă cu abureli din astea și că nimeni nu-i singur și nici de tot străin și că de fapt toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]