731 matches
-
a construi un comentariu pe două voci care să dea o nouă viață unei dezbateri ale cărei concepte păreau de mult clasate. Cei doi explorează o para-realitate de port balcanic, loc de întâlnire al viselor extravagante. Profitând de starea de letargie a supraveghetorului său, Carol evadează, savurându și libertatea și posibilitatea de a înfăptui fără opreliști actul sinuciderii. În urma unui monolog interior, el sesizează unitatea dintre păzitor și păzit, are senzația dedublării și romanul se încheie în tonalitatea incertitudinii privind existența
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iar dacă nu, nu? Oare e posibil așa ceva? Aici nu e pe vrute sau nevrute. Cu moartea nu se tocmește nimeni... - Așa-i și nu-i așa, spuse Extraterestrul, privind meditativ pe geam. Se Întunecase de mult. Satul căzuse În letargie. Din când În când, se mai auzea lătrând, ici-colo, câte un câine sau se auzeau voci groase de bărbați Îndemnându-și cu Înjurături vitele să intre În grajd. O lună imensă atârna deasupra satului, poleind acoperișurile cu o lumină rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
te mai poți opri. Sau, dacă te oprești, te oprești ca să intri dintr-un vehicul psihic În altul, pe care-l pui În mișcare prin intermediul propriului eu... Mașa Își frământa mâinile În poală. Mintea Îi căzuse Într-un fel de letargie. Ar fi vrut să spună ceva, dar cuvintele i se uscau pe cerul gurii și picau mute În gâtlej. Pălăvrăgeala oaspetelui Îi anihila voința. Mașa Încerca să-i țină piept, să-l contrazică, dar puterile o părăseau. Mâinile Îi deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
univers populat de emisarii celor două civilizații. Savantul terestru deține cheia procesului tehnologic ce va trezi la viață pe cosmonauții aflați în hibernare pe celelalte nave spațiale. Accidental menținuți în stare de criogenie, ei sunt smulși din starea lor de letargie prin utilizarea sofisticatelor instalații de pe navele lor. Hugo Kala își reconfirmă geniul său prometeic - trezirea la viață a celor ce au dormit secole se realizează ca prin miracol. Dar știința terestră înseamnă nu doar generozitatea lui Hugo Kala, ci și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
carnivoră a universului nonoccidental. Misiunea încredințată lui Corto de către Lanternele Roșii este doar pretextul de a se scufunda, încă și mai profund, în apele asiatice. Revoluția la care marinarul cu cercel în ureche își aduce tributul său înseamnă trezirea din letargie a unei întregi umanități ce urăște imperiile și Occidentul. Shanghai-Li, fragila conspiratoare ce îl acompa niază pe Corto și îi asistă pe creatorii republicii comuniste mongole, este, ca și Bouche Dorée sau Morgana Bantam, vocea seducătoare și articulată a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
final ce reprezintă viața, sau suntem obosiți și ceva din interiorul nostru ne determină în mod inconștient să ne punem aceste întrebări retorice. Cu siguranță, pentru cei mai mulți dintre noi, vine acel moment, când începem să ne trezim parcă dintr-o letargie lungă și să evaluăm ceea ce am realizat pe parcursul vieții și dacă ceea ce am realizat corespunde într adevăr cu valorile și dorințele personale, sau am trăit propria viață luați de val trăind după valorile și dorințele altora, lăsându-ne târâți în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și În veghea sa, În inima sa și În miezul vremii, În inima somnului și În miezul deșteptării sale. În prima clipă nu se putu dumiri ce se petrece cu el, pentru că voia să‑și deștepte osteniții săi copărtași de letargie, copărtași Întru vise, așa că doar cugetul său se afundă În hăurile vremii ca să despreuneze somnul de trezie, ca, mai apoi, slujindu‑se de cugetul său, și cu ajutorul Domnului căruia i se rugase, să‑și poată veni În simțiri. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
e bine așa. Doamne ajută-l pe președinte și pe noi toți. Vă mulțumim tuturor Celor care ne ajutați! 24.05.2006 Se întâmplă într-adevăr multe fenomene în ultimul timp, fenomene care se succed cu rapiditate destul de mare în raport cu letargia care a cuprins România. Este o lehamite și o renunțare la luptă și o acceptare tacită a tuturor relelor ce ni se întâmplă. Toată lumea oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
oftează, plânge, se plânge, cerșește sau ridică doar din umeri și merge mai departe într-o acceptare necondiționată șu resemnată a implacabilului, cu formula la fel de generalizată: „Așa vrea Dumnezeu”. și eu am fost atinsă o perioadă destul de lungă de această letargie și cu toate că nu doream s o accept, nu puteam să mă adun; dar, încet, încet am conștientizat că suntem influențați din cosmos (ceea ce s-ar mai putea evita cât de cât), dar cel mai periculos este faptul că suntem sub
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
și Întrebi de mine. Tu aduci cartea pentru ca eu s-o pot examina cum trebuie, iar eu Îți povestesc ce știu despre Julián Carax. Quid pro quo. — Quid pro ce? — Latina, puștiule. Nu există limbi moarte, ci numai creiere În letargie. Parafrazînd, Înseamnă că nu există duros de patru pesete, dar că mi-ai plăcut și am să-ți fac o favoare. Bărbatul acela distila o oratorie În măsură să anihileze muștele În zbor, Însă am bănuit că, dacă voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-l întrebăm data viitoare. Anatol s-a convins încă o dată că s-a născut fie prea devreme, fie prea târziu, nu știe exact, oricum într-un timp decăzut, deteriorat de experimentele ăstora, îmbâcsit, într-o lume care trebuie trezită din letargie, zgâlțâită, plesnită peste buci cu nuiaua cunoașterii. Da, teoria lui încă nu poate fi dezvăluită în întregime, nu a venit momentul. *** La Anatol, ușa e întotdeauna deschisă. Nu fură nimeni cărți și almanahuri și, în afară de un reșou improvizat, cu firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
după ce-am dat de câteva ori ocol gării, m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe care o prevestise calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins și apoi m-a doborât. Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să se stingă. Stai cu ochii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ați crezut că se poate râde numai de alții? Vă înșelați. În pustiu, râsul e ca o piramidă. Iertați-mă de aceea dacă râd uneori. E o dovadă că mai sper să ies din capcana acestei gări. Datorită stării de letargie nu m-am dus dincolo de pădure, să caut o ieșire, un drum, cum era firesc. Curios e că nu m-am dus nici după aceea o vreme. Dar să nu sar de la una la alta. Stăteam, deci, în gară ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din bănci încercînd, bineînțeles în zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală, iar prin sala de așteptare păianjenii au reînceput să-și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întîmple? A început procesul, zise pe neașteptate. ― Cum? ― Cum ți-am spus. A început procesul, repetă ea liniștită, lăsîndu-mă perplex. 14. Între timp nu mai plouase deloc, cerul era ca de scrum, fără un nor, iar vântul, când ieșea din letargie, semăna cu respirația unui om bolnav. Mari crăpături apăreau în pământ ca niște șerpi. Sporind, ele ajunseseră să compună desene ciudate, astfel că întreg câmpul din fața gării semăna acum cu un pergament uscat, acoperit cu o scriere necunoscută. Un gust
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a apropiat, poate, dar ea n-a venit încă. E foarte ciudat, dar și aici în sala de așteptare simt în clipa asta miros de fân. Poate e un semn că funcțiile mele vitale încă n-au intrat în letargie. Mirosul acesta mă leagă de lume acum, el e o punte... Da, da, e ca o dâră mirositoare prin aer. Dacă aș închide ochii, m-aș putea duce după ea. Nu am nevoie de altă călăuză. Aș ajunge cu siguranță
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic deschis în stânga pieziș apare o extensie mecanică quadridentică și simt cum cocoașa dorsală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
e permisă, în ghemele vieții. Marta îi spuse tatălui, Să începem cu începutul, și părea că amândoi se vor așeza pe banca de lucru să modeleze păpuși cu degetele deodată agile și exacte, cu vechea iscusință recuperată după o lungă letargie. Simplă greșeală a unor naivi neștiutori, începutul n-a fost niciodată clar și precis, începutul e un proces foarte lent, zăbavnic, care cere timp și răbdare pentru a înțelege care este direcția bună, pentru a pipăi drumul ca un orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nostromo era în mod special calificată pentru declararea și filtrarea sensului unei iregularități, a unui fenomen bizar pitit în prăpastia întunecată. Intrase în funcțiune, străpunsese această iritantă enigmă, examinase rezultatele analitice și hotărâse o linie de acțiune. Instrumentele adecvate, în letargie, fură activate; unele circuite în repaos porniră regularizarea scurgerii electronilor. Ca pentru a celebra această reînviere, șiruri lungi de semnalizatoare se aprinseră, aidoma unor semne de viață, ale unei respirații mecanice agitate. Un sunet cu totul aparte se iscă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Angers? Văd că n-a mai venit nimeni... — Joia e o zi mai slabă, se scuză Robert. Lionel trage fața de masă și se șterge cu ea pe picioare. Toate farfuriile, tacâmurile și paharele se răspândesc pe jos. Trezit din letargie și încurajat de gest, Robespierre începe să alerge ca nebunul prin restaurant, încercând să apuce colțurile fețelor de masă. Deși e beat criță, de câteva ori insistențele lui dau roade. Câțiva picoli aleargă după el, accentuând dezastrul. Robert își ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa pălărie roz a cerului. Devii, în sfârșit! în sfârșit! maneta, marioneta epicului, pac pac pac, șu șu șu, tropa tropa tropa, dum dum dum. Dominic Vancea, deținător la peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să reintre în marea noapte a însingurării. Durere fericită, o clipă, cât mai durăm, o clipă, atât. Întuneric. Nu se distingea nimic. Nici case, nici străzi, nici oameni. Totul în beznă: economie de electricitate, economie de viață, economie de energie. Letargia supunerii și somnului și a uniformizării, atât, atât. Îi vede, totuși! Oho, îi vede foarte bine. Sunt în aer, pe cer, printre umbrele străzii. Vin, trec grăbiți, mascați, cei pe care i-a întâlnit în sălile de așteptare ale spitalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa cătă În letargie cufundată ... Iar când din plânset încetă ‐ Strigându‐ i: „mamă”, în simțire, Prin farmec ea se deșteptă. Astfel și‐ o țară în pieire Mormânt și lanțuri le sfărâmă Călcând pe‐a soartei îndârjire Pe loc ce‐ i strigă fiii: „Mamă”. RONDELUL
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
didactice, le-aș spune: Depistați competiția și riscul, căutând succesul! Gândiți-vă profund la ceea ce trebuie schimbat, stabiliți relații interumane specifice pregătirii intelectuale și profesionale! Ascultați pentru a comunica, fiți autodidacți, nu vă supraestimați că veți fi repede subestimați, Combateți letargia, dar cel mai important, aveți grijă de copii! Răsfățați i și participați cu drag la fericirea lor de a fi copii! Descoperiți-le talentele ascunse! Recompensați-i pentru devotamentul și perseverența cu care participă la toate activitățile școlare și extrașcolare
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
introdus sub piele un ser miraculos conținând o nouè viațè, trupul meu se desprinde, pe dinlèuntru, din somnul încremenit al ultimilor trei ani și, devenind tot mai ușor și mai transparent, se armonizeazè în mișcèri cu sufletul abia ieșit din letargie, Ea, așteptând sè-i dau explicații despre comenzile pe care le-am dat, isi întoarce spre mine privirea întrebètoare, dar, întâlnind chipul meu transfigurat de uluitoarea descoperire pe care tocmai am fècut-o, rèmâne cu ochii ei verde-pe-albastru îndelung ațintiți în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]