4,839 matches
-
fost uriaș: probabil pentru că are aspect onomatopeic, nu ridică dificultăți de pronunțare și intră perfect în tiparul morfologic al substantivelor feminine articulate. Dublă pasiune pentru neologisme și pentru onomatopee a condus la o adaptare morfologica imediată și la o productivitate lexicala și semantica extremă. E uimitor cum împrumutului lexical i s-a refăcut prompt un singular nearticulat -vuvuzelă („Un oligarh rus a cumpărat o vuvuzelă de 21.000 de dolari!", cancan.ro, 2.07.2010) - și i s-a completat flexiunea
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
ridică dificultăți de pronunțare și intră perfect în tiparul morfologic al substantivelor feminine articulate. Dublă pasiune pentru neologisme și pentru onomatopee a condus la o adaptare morfologica imediată și la o productivitate lexicala și semantica extremă. E uimitor cum împrumutului lexical i s-a refăcut prompt un singular nearticulat -vuvuzelă („Un oligarh rus a cumpărat o vuvuzelă de 21.000 de dolari!", cancan.ro, 2.07.2010) - și i s-a completat flexiunea cu forme de plural („Concert cu vuvuzele; Vuvuzelele
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
scutindu-l de pericolul de a-l terfeli pe francez datorită neputinței de a se ridica la înălțimea virtuozității sale. Dimpotrivă, Dan C. Mihăilescu scrie mustos, inspirat, cu acea poftă pe care nu o au decît scriitorii dotați cu senzualitate lexicală. În cazul său, perceperea cuvîntului pare să țină mai curînd de o facultate gustativă decît de una auditivă, cuvintele venindu-i în condei în virtutea unei veritabile cenestezii: un simț interior care face ca vorbele să aibă vigoarea unor senzații interne
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
răspunde la un sondaj de opinie", formele repondent și respondent ilustrează, ca în atâtea alte cazuri, preluarea unui cuvânt de origine îndepărtată latină prin două filiere: franceză și engleză. Forma repondent corespunde, evident, sursei imediate franceze: substantivul répondant, din familia lexicală a verbului répondre „a răspunde". În Trésor de la langue française informatisé, cuvântul répondant este înregistrat cu mai multe sensuri, mai vechi sau mai noi: „persoană care este somată să dea un răspuns", „garant" sau (în sociologie) „persoană care răspunde la
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
vechea franceză. Și respond, și répondre sunt urmași ai verbului latin respondere, din care provine, de altfel, și verbul românesc a răspunde. Revenind la formele concurente din română, constatăm că ambele sunt justificate, au legătură cu latina și cu fondul lexical de bază moștenit în română din latină. Într-o epocă a purismului, amândouă ar fi fost respinse, construindu-se în locul lor un românizat răspundent. Nici o șansă, astăzi, pentru o asemenea formă, care ne sună comic. În schimb, dacă uzul nu
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
mai multe șanse datorită puternicei influențe engleze de azi (și datorită presiunii bibliografiilor de specialitate, a textelor furnizate de agențiile de presă etc.), dar și prin faptul că păstrează, grafic, o apropiere mai mare de etimonul latin și de familia lexicală a lui a răspunde. În plus, s-a dovedit foarte ușor asimilabilă prin pronunțarea perfect adaptată românei și care îi maschează natura de anglicism. Repondent ar trebui să rămână în continuare, ca variantă literară, cele două forme fiind oscilații formale
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
A debutat în 1991 cu volumul de povestiri The Quantity Theory of Insanity (distins în anul următor cu Geoffrey Faber Award), căruia i-au urmat, într-o succesiune rapidă, romane, povestiri și nuvele caracterizate printr-o imaginație debordantă, o inventivitate lexicală remarcabilă și o ironie incisivă, a căror trăsătură comună este, așa cum o descrie autorul însuși, preocuparea pentru „oroarea ascunsă în sînul cotidianului". Dintre acestea, amintim: Cock and Bull (Cucul și pupăza, 1992; Polirom, 2007), My Idea of Fun (1993), Grey
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
dintr-o secretă poftă de a-ți epata cititorii, numai că sfîntul își privește contemporanii cu o nesfîrșită îngăduință, de unde și lipsa pornirii de a-i atrage. Slab în lume și puternic în singurătate, sfîntul nu e atracțios sub unghi lexical, de aceea vorba sa e clorotică pînă la secime mortuară. Dacă trecem peste amănuntul exclusivist că nimeni nu poate ajunge sfînt fiindcă vrea, ci fiindcă așa i-a fost dat prin grație obscură, atunci ajungem la ecuația intimă a celui
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
casă bună cu textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt laconice, au aerul unor notițe telegrafice cărora le lipsește aura sufletească. Pe cît de inteligente, pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de aforisme aduce cu o colecție de observații malițioase prinse în tiparul unei virtuozități de calambur. De aceea, un autor care nu e coroziv, lucid sau ironic pînă la
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
În plus, virtuțile morale ale genului s-au stins, nimeni nemaifăcînd critica moravurilor cu biciul aforismului. În fine, e îndeajuns să constați că în jurul aforismului nu a crescut în timp o familie de cuvinte ieșite din flexionarea rădăcinei comune, derivațiile lexicale fiind ca inexistente (cu excepția adjectivului „aforistic"), pentru a intui că atrofia formelor înrudite e un simptom de impas evolutiv. Și totuși, la atîtea cusururi, atîtea calități. Aforismul cere spirit de observație, concizie zgîrcită și ton apodictic. Primele două însușiri nu
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
se recuză singură prin cît de anostă e. Tocmai de aceea aforismul nu concentrează o esență, ci sesizează un amănunt. Cînd are pretenția de a surprinde esențe universale, aforismul dezamăgește. Vorbe puține nu înseamnă concentrare de sens, ci doar împuținare lexicală. Să nu uităm că, etimologic, aforismul înseamnă trasarea conturului unui lucru în cadrul unui orizont, așadar stabilirea finis-ului acelui lucru, adică definirea lui. Iar cînd dau contur unei ființe se cheamă că o precizez, adică o particularizez prin mijlocirea detaliilor
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
voi oare, atunci cu ce veșminte/ S-ar fi-mbrăcatpe lume și dragostea și ura?// Cuvinte, juvaiere, ecouri depărtate/Al 'altor suferințe și bucurii - cuvinte, / Cu voi trăiesc trecutul și clipa care bate, / Și viața care-ncepe dincolo de morminte". Hipersensibilitatea sa lexicală îl duce pe poet la explorarea dubletului etimologic slove - cuvinte, cel dintîi, de origine slavă, relegat la rangul de semn grafic, în timp ce adevăratul termen pentru a numi rostirea, latinescul cuvînt (din conventum), devine depozitarul celui mai înalt mod de rostire
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
din secolul al XVI-lea, de la trăsăturile arhitectonice în timpul perioadei fanariote pînă la cele din timpul Regulamentul Organic, de la ambianța pașoptistă pînă la instaurarea monarhiei, totul e prins de istoric în paginile monogafiei. Partea cea mai savuroasă, plină de farmec lexical și amănunte de epocă, privește istoria medievală a cetății, Constantin C. Giurescu nedezmințindu-și faima de specialist al perioadei. Partea a doua a volumului - o descriere pitorească a meșteșugarilor, negustorilor, hanurilor și viilor, cu evocarea universului muntenesc alcătuit din mahalale, biserici
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
pune în lumină o însușire de care breasla nu numai că nu are nevoie, dar nici măcar protagonistul nu și-o asumă ca pe o distincție. Pe de altă parte, comparat cu majoritatea autorilor de limbă pretențioasă, pictorul dovedește o apetență lexicală care îl ridică cu ușurință deasupra lor, dar o apetență cu atît mai inexplicabilă cu cît ea răsare spontan, fără o sforțare deliberată care să-i trădeze o voință estetică. Lui Sorin Dumitrescu îi repugnă estetica, fie ea a cuvîntului
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
adevăratul sens al cuvântului. "Decât” se folosește în structuri negative și “doar” în cele afirmative, o regulă foarte simplă. 7. "Care" în loc de "pe care". Acel “pe” face diferența între subiect și complement direct. 8. “Să aibe” este o altă “invenție” lexicală a românilor. Corect este “să aibă”, “o să aibă” etc, niciodată cu “aibe”. 9. Folosirea greșită a cuvântului "locație". Potrivit DEX, “locație” reprezintă “chiria plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară”. 10. Alte greșeli sunt - englezi/engleji, francezi/fracenji, dar
Top greșeli gramaticale făcute de români by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62941_a_64266]
-
creațiilor familiar-argotice juvenile, este simțit de mulți vorbitori ca o imitație, ca un fals. Reacțiile negative sunt destul de numeroase: „Mă scoate din sărite reclama cu «ieșeala»... Ce cuvânt mai e și ăsta???"; „mă tem că «ieșeala» va rezona în cutia lexicală a multora alături de alte cuvinte ce implică tranzitul intestinal"; „Mă deranjează majoritatea cuvintelor inventate, inventate prost, nenatural, mă zgârie la ureche când le aud" (comentarii, negru.headidea.ro). Odată pus în circulație de publicitate, termenul are însă toate șansele să
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
în „limba lui Goethe": „Am avut tot timpul sentimentul straniu că Cioran era în germană mult mai aproape de limba română decât, poate, și-ar fi dorit el însuși. Traducerea nivelează, prin forța lucrurilor, o serie de devieri de la canoanele gramaticale, lexicale sau sintactice ale limbii germene, prezente în textele originale (s.m.)" (p. 13). George Guțu confirmă, deci, cu jumătate de gură, că declarațiile lui Cioran despre neajunsurile exprimării sale în germană nu erau doar o cochetărie... Filosoful gândea bine nemțește, dar
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
optici, limba oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie semantică. A te exprima cu adevărat înseamnă a te exprima logic, numai că logica nu face casă bună cu sălbăticia polisemantică a limbilor vii. Prin urmare, ambiguitățile lexicale trebuie stîrpite în numele clarității univoce, ideal pe care nu-l putem atinge decît dacă construim un dialect artificial, pe care să-l folosim apoi cu seninătatea satisfăcută a roboților. Iar la un asemenea dialect putem ajunge dacă admitem că există
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
moldfootball.com); „Aleksei Vorobiov va face tot posibilul să reprezinte destoinic Rusia la Eurovision” (romanian.ruvr.ru); „Băieții au evoluat destoinic” (moldova.sports.md). Sensurile extinse și posibilitatea de combinare cu substantive abstracte pot fi explicate atât prin conservarea valorilor lexicale din limba veche, cât și prin influență rusă. În fine, există texte a căror sursă nu e clară și care ar putea fi pur și simplu traduceri rizibile, imposibile semantic în româna standard și în care contextul modern contrastează comic
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
recomandate de norme (cu î inițial) și cele criticate, pentru că sunt asociate cu alte sensuri (a investi, investire), e frecventă. Instabilitatea formei persistă, deși norma în discuție a fost foarte des invocată și exersată, mai ales în școală, prin exerciții lexicale despre perechile de paronime. Încălcarea normei se poate explica destul de ușor: termenii cu ininiț ial sunt foarte numeroși în registrul cultivat al limbii, provenind din împrumuturi moderne (mai ales din franceză sau din latină); variantele cu în- (normale pentru derivatele
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
capital într-o întreprindere”. Forma a învesti apare ca simplă variantă, „cu prefix românizat”, posibilă pentru toate sensurile verbului; secțiunea etimologică face trimitere și la dubletul a învește (verb vechi, moștenit din latină, cu sensul „a îmbrăca”). Cuvintele din familia lexicală a verbului sunt înregistrate tot cu i- inițial: investire, investiție, investitură. Nu foarte diferită e situația în celelalte dicționare: Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a opta, 1930), Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească” al lui I.-A. Candrea (secțiunea lingvistică
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
în epocă. Existase, desigur, și curentul de adaptare, de românizare a împrumuturilor neologice: un Dicționar ortografic din 1909, alcătuit de Ștefan Pop, după normele academice ale momentului, recomanda doar formele cu î- inițial: învestesc, învestitură. Separarea clară a două unități lexicale, a investi și a învesti, e impusă de Micul dicționar ortografic din 1953 (cel care consfințește și generalizarea scrierii lui î în interiorul cuvintelor): se indică formele învesti („a da un titlu”), respectiv investi „(economie)”. Din acest moment, toate dicționarele vor
Învestire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4898_a_6223]
-
puțin înainte și după război.“ (p. 366) Gâlmele acestea de frază dulceagă căreia îi lipsește direcția unui gând dau grosul foiletonului. Papadima nu are concizie în expresie și nici concentrare în gând, de aici senzația că se înconjoară de arabescuri lexicale care au asupra cititorului un efect soporific: o plictiseală lucie pe care nici o tresărire de gând nu vine s-o întrerupă. Sub unghiul moliciunii verbale, Papadima seamănă izbitor cu Perpessicius, a cărei epică merge în volute lungi și flasce, fără
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
care s-a născut el, numai că nu are puterea de a media cititorului această emoție, comentariile lui fiind descriptive. E ca și cum textul i-ar deștepta un elan creator pe care nu-l poate duce până la capăt din lipsa virtuozității lexicale, și atunci se refugiază în convenții și poncife. Papadima își poate închipui cum arată același episod scris de propria mână, dar închipuirea sa nu culminează în execuție. Spiritul său e proiectiv, dar nu e efectiv, neavând virtutea aducerii la expresie
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
a face rău, de a vătăma” (Candrea), „înclinațiune de a face rău” (Șăineanu), dar sunt bine reprezentate și semnificațiile curente: „mică răutate”, „glumă răutăcioasă” (Candrea), „simplă dispozițiune la veselie și glumă” (Șăineanu). Și în italiană malizia, malizioso și familia lor lexicală au suferit o reorientare spre valorile pozitive ale ironiei. Nu același lucru s-a petrecut în engleză, unde termenii de sursă latino-romanică malice și malicious au păstrat sensuri intens negative: „rea-voință”, „rea intenție”, respectiv „cu intenția de a face rău
Programe malițioase by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4841_a_6166]