1,038 matches
-
omenească trăită corespunzătoare nașterii acestui mediu, cu grandoarea, naivitatea, suferința acestei lupte cotidiene împotriva servituții și abrutizării. Sau, mai bine spus, nașterea saint-simonismului organizat într-o seară de iarnă, în 1831, prin întîlnirea la Paris a tîmplarului Gauny și a librarului Thierry. Comuniunea generală a Familiei saint-simoniste pune la cale propaganda pe cartiere împreună cu șefii de arondismente însărcinați cu instruirea muncitorilor. Într-un cuvînt, reuniunea de tatonare dintre pălărieri, postăvari, legători, ebeniști, mozaicari etc. și vînzătorii de tipărituri, tipografi, gravori și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
1880, profesia cea mai apropiată de cea a cititorului era cea de "terorist". Leitmotivul poliției țariste era: unde se află tipografia? Care e lanțul de difuzare? (centre de difuzare și cele de direcționare pentru organizațiile în exil). Figura-cheie a conspirațiilor: librarul, tipograful. O organizație clandestină începe cu o tipografie clandestină; și primul Pămînt și libertate din Sankt-Petersburg avea ca acoperire "o societate de edituri și librării" și drept centru, o librărie. Problema centrală era transportul (manifestele clandestine ori bombele) în valize
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
noua imagerie mondială și identifică drept emancipatoare deruta lui Diderot în fața Disneyland-ului. Ea există, bineînțeles. Iată deci o ironie a istoriei. Victorie politică a umanismului, înfrîngere culturală a disciplinelor umaniste. O epocă fastă pentru televiziune și pentru publiciști, dură pentru librari și editori se deschide în estul Europei. Entuziasmul scriitorilor occidentali în fața evenimentelor în curs nu reușește să ne ascundă că ele sînt la fel de puțin propice libertății oamenilor ca și dispariția literei din mesaje, a scriitorilor din cetate și, fără îndoială
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
începînd cu epoca tipografiei, prezintă un anumit număr de mecanisme recurente, în rîndul cărora nu domnesc intențiile, fie ele bune sau rele. RELAȚIA INVERSĂ Totul se întîmplă ca și cînd ar fi avut loc un joc fără miză, ieri, între librar și Principe, iar astăzi, între ziarist și ministru. Cu cît primul este mai puternic și mai sigur pe el, cu atît cel de-al doilea este mai umil și mai precar. Veți găsi în Scribul o scurtă descriere a jocului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
drept, superioritatea "cărților bine călite" asupra strigătelor și revoltelor minților rătăcite. Cît despre Napoleon, acesta îi spunea lui Eugène: "Trebuie să tipărim puțin, ba mai bine deloc." Restabilirea cenzurii prealabile, instituirea unei conduceri centrale a tipografiei, jurămîntul și brevetul impuse librarilor, plus clasica trimitere la sursă: Imperiul închide 97 de tipografii din 157. Diminuarea numărului de gazete pariziene la patru, plus o fițuică per departament. Așa vom dormi liniștiți. Odată scurs primul răgaz al lipsei de griji, puterile instituite, Biserica și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau ajutorul dat în tipărirea oricărei Cărți, Scrisori, Cuvîntări sau a oricărui alt înscris, fie el ritmat sau în proză, răspîndirea pamfletelor defăimătoare, atîrnarea pancartelor, scoaterea în evidență a oricărei alte compuneri, indiferent de subiectul acesteia; și se interzice tuturor librarilor să tipărească ceva fără permisiunea Majestății Sale Regele, urmînd a fi pedepsiți în caz de nesupunere prin spînzurare și sugrumare..." Hotărîrea Parlamentului din "ultima zi de iulie" a lui 1565: "Se interzice prin prezenta tuturor tipografilor, librarilor sau oricăror altor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se interzice tuturor librarilor să tipărească ceva fără permisiunea Majestății Sale Regele, urmînd a fi pedepsiți în caz de nesupunere prin spînzurare și sugrumare..." Hotărîrea Parlamentului din "ultima zi de iulie" a lui 1565: "Se interzice prin prezenta tuturor tipografilor, librarilor sau oricăror altor persoane, indiferent de statutul lor, tipărirea oricăror cărți pline de blasfemii, instigări sau vrăjitorii, agitatoare și urmărind să tulbure Statul și ordinea publică, pedepsindu-se prin confiscarea totală a bunurilor." Ordonanța de la Moulins, din 1566: "Se interzice
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dirija în Franța "viața spirituală" timp de trei secole: "Apărare". A împiedica. A stăvili. A opri. Din 1535, numărul tipografilor parizieni era redus la doisprezece, iar producția lor, la "cărți aprobate și necesare pentru binele public". Doi tipografi și un librar au fost arși pe rug, în piața Maubert, iar saci întregi de cărți au fost aruncați pe foc împreună cu cititorii lor eretici. Toate profesiile ce țineau de Carte erau bănuite de erezie. Principele artelor și al literelor, protectorul lui da
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
control incorporat. În afara perimetrului ecleziastic, textele erau fabricate de "complici ai universităților", care se bucurau, în această calitate, atît de scutirea de bir și de supraveghere, cît și de scoaterea de sub urmărirea forului judiciar. Era încă o afacere de familie. Librarii simpli comisionari în cărți și staționarii (termen roman repus în uz de universitățile din Italia) singurii abilitați să execute cópii după exemplarul canonic pentru a le împrumuta școlarilor jurau credință Universității, care fixa, în schimb, tarifele de închiriere a exemplarelor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de profit. 1728: Art. 1: Edictele, Ordonanțele, Declarațiile și Regulamentele privind activitatea de tipărire [...] se vor aplica întocmai cu forma și conținutul lor în toate punctele care nu fac excepție de la derogările prevăzute prin prezentul act; se interzice tuturor tipografilor, librarilor, negustorilor orice contravenție, urmînd ca aceasta să se pedepsească în conformitate cu cele prevăzute aici. Adică: lanțuri, galere, expulzarea de pe teritoriul aflat sub jurisdicția Parlamentului și, în caz de recidivă, din întregul Regat, chiar pe viață (Art. II, III, IV, V). Text
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că va putea pleca de la acel liceu de lux! Acum trei ore m-am întors de la P. Neamț. Ieri m-am văzut și cu Daniel (Corbu n. red.). Ceilalți nu! Chioaru (Dumitru n. red.) a plecat definitiv al Sibiu. E librar acolo. Am probleme cu iubita mea, puștoaica. Sper să nu iasă un dezastru. Nu vreau nici copii și nici căsnicie. Recunosc: sînt oarecum crispat. La Iași a fost în regulă! Am dat trei examene (sintaxa, dialectologia și psihologia). Ultimele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să plec. Și poate că o să crăp. Oricum găsesc ciudată nevoia aceasta de a pleca de aici cît mai curînd și cu orice preț. Sînt sătul. Credeam că la P. Neamț va rămîne Chioaru (Dumittru n. red.). Pleacă la Sibiu, librar. Mi-a spus Radu (Florescu n. red.), la telefon. Unde-mi voi găsi locul?! Zic asta de parcă aș vrea să-mi găsesc un loc. Nu vreau, însă țin să fiu mai liber. Sau nu știu cum să spun. Domnul Paler mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
era și o carte roșie, volumul I din "Ce a văzut Ilie Pânișoară", care venea târziu, prea târziu, nici nu am citit vreodată această carte. Am crezut o vreme că a fost o aluzie; dar s-a întâmplat așa pentru că librarul rămăsese cu marfa desperecheată, habar n-avea de hoția noastră. 3 "Acoperă-mi inima cu ceva". A venit toamna, vreme de suflet. Ca în fiecare an cad în păcatul de a primi toamna ca pe un eveniment psihic, mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
scriitor interzis, cărțile mele erau scoase din librării și biblioteci, dar la școala unde învăța fetița mea, în unele pachete de premii de la sfârșitul acelui an școlar se afla și câte un exemplar din Adaptarea la realitate. Probabil că un librar isteț, care nu dorea să piardă toți banii investiți în acele exemplare, se gândise că, vânzând școlilor la grămadă cărți pentru premii, nimeni nu va observa prezența cărții mele. Istoria volumului meu de debut a fost atât de întortocheată - cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
lui Pius al IX-lea, autorul a încredințat luminii tiparului această lucrare, scrisă în urmă cu șaptesprezece ani1, cu intenția de a o face cunoscută numai cîtorva prieteni, după cum declară la sfîrșitul acesteia. Or, odată ajunse cîteva exemplare în mîna librarilor, aceștia, împotriva voinței autorului, au tipărit alte ediții, în speranța unui profit și, astfel, lucrarea s-a bucurat de o mare publicitate, mai repede decît autorul însuși și-ar fi putut dori. Abandonată în acest chip oricărui fel de cititori
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și de mine, în atâtea rânduri, în copilărie și în adolescență. Despre celălalt va fi vorba în continuare. În două numere din Magazin de filatelie, cartofilie și numismatică, revista tomitană de care am amintit, Valeriu Avramescu întreprinde o cercetare în legătură cu librarul și editorul de cărți poștale ilustrate Teodor Manea, o personalitate a Brăilei culturale antebelice. Cum a ajuns să se ocupe Valeriu Avramescu de acest subiect nu este greu de ghicit: datorită cartofiliei. După ce a intrat în posesia unui nou stoc
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ceva, chiar îmi spune mult, aceasta datorându-se însă unor împrejurări de ordin personal la care am să mă refer mai încolo. Am afirmat că Teodor Manea a fost o personalitate a Brăilei culturale, ceea ce poate să pară exagerat. Un librar este, într-adevăr, un om dedicat culturii, cărților, dar într-un fel care face din acestea obiectul unei activități de comerț. Și totuși, așa cum a funcționat la Brăila, mai bine de patru decenii, librăria lui Teodor Manea ajunsese să fie
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca și cum ar fi ale mele. Lemnaru s-a prăpădit, săracul, și acolo unde se află sper să nu se supere pe mine, nu fac decât să-l continui. Dar să ajung să vorbesc, după atâtea ocoluri, și despre Teodor Manea, librarul al cărui renume dăinuie și azi în amintirea brăilenilor din generația mea și a celor mai vârstnici. Social, Teodor Manea era un destoinic exponent al clasei mijlocii din vechea Românie: negustor, om cuprins, deși nu foarte bogat, crescut în religia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
celor 70 de ani, angajat în muncă de la vârsta de 12 ani, la librăria Dumitru Ionescu, am lucrat până la timpul de armată, iar după trei ani de militărie și opt în administrația teatrului, am început pe cont propriu munca de librar, până azi... când nu mă pot obișnui cu gândul lichidării librăriei, a sta și a mânca...“ Mărturisirea amară de la urmă, a omului neîmpăcat nici la o vârstă înaintată cu perspectiva unei existențe vegetative („a sta și a mânca“), este prilejuită
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
literară prin care am trecut. Atât că Stancu își domina mediul intimidând, creând în ceilalți o așteptare încordată, în timp ce Teodor Manea și-l domina pe al său într-un fel care calma, care aducea liniște. Astfel îl vedea pe marele librar brăilean Ury Benador, vorbind în plus despre căl dură, blândețe și omenie, într-o febrilă și patetică dedicație așternută pe prima filă a unui exemplar din Subiect banal, aflat în posesia mea de mulți ani. Transcriu: „D-lui Teodor Manea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
omului de caldă, frățească omenie, și pentru copilăria petrecută sub privirea sa blândă, pe același bulevard Cuza în care, în paginile Ghetto-ului, tremură și cântă toată viața mea, și pentru tot ce ne leagă acum, dincolo de geanta reprezentantului Schmidt al librarului Manea, omagiu, Ury Benador.“ Datat: 19.7.1935. Să notez că geanta „reprezentantului Schmidt“ fusese geanta lui Benador însuși, geanta voiajorului comercial care avusese cândva legături de afaceri cu librăria Manea. Biografiile scriitorilor sunt un capitol al istoriei literare care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bunicul a murit pe neașteptate dintr-un infarct. Cu cinci copii de crescut, bunica se afla la mare strâmtoare și atunci tata s-a hotărât să acționeze el însuși pentru ameliorarea acestei situații. Mai departe, povestea continuă ca în Dickens. Librarul Manea, pe atunci om tânăr, negustor de puțină vreme pe picioare proprii, s-a văzut într-o zi acostat de un copil care-i cerea să-l angajeze băiat de alergătură. Îi murise tatăl și trebuia să-și facă singur
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tata a trecut proba cu bine, iar mai apoi a confirmat și a reconfirmat, din moment ce a rămas în slujbă nu mai puțin de patruzeci de ani, o viață. La început ucenic, el a urcat apoi toate treptele nobilei profesiuni de librar, până când a devenit, pentru mulți ani, colaboratorul cel mai apropiat al celui de la care învățase meseria. Făceam ce făceam, copil fiind, și mereu îmi găseam drum la librărie, unde totul îmi plăcea. Mă strecuram printre cumpărători pentru a ajunge în spatele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în ziarul „Noul curier român”, cum că: „Localul meu de debit s-a strămutat cu începere de la St.Dimitrie, în strada Băncei, în colțul caselor de-alăturea Institutului Sacre-Coeur...” Despre acest local vorbește și Rudolf Șuțu în cartea sa „Despre librarii și librăriile vechi din Iași”, scrisă în 1929, unde spune: „Deși nu era de branșă și ținea o tutungerie în strada Cuza Vodă, fosta Golia, peste drum de casa care a fost dărâmată pentru a se construi mărețul edificiu al
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă a lavalierei, cu interesul și neastâmpărul nervos al clientului fără parale, când se apropie de mine, cu pași de pândă, bătrânul Alcalay, fost anticar și apoi mare librar și editor În țara românească, dar analfabet până În pragul abecedarului, adică necunoscă tor nici măcar al literelor. Scoate o carte din raft, la Întâmplare, ca șoricelul alb o planetă din cutia flașnetarului, și, clătinând din cap la mine: — Ia-o! e
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]