685 matches
-
pământului”..!”, murmură Cârțu mai mult pentru sine. După o vreme, tot el se întrebă abia stăpânindu-și îngrijorarea. „... Unde s-o fi dus Căpitanul.. Nu trebuia să-l lăsăm singur... nu trebuia..!” Trecuse și a doua noapte, zorile începuseră să licărească, și, el încă nu se întorsese.. pe Grințieș, la locul unde-l așteptau camarazii. Urmă încă o zi întreagă de așteptare, ca o tortură... Un fel de panică puse stăpânire pe sufletul lor. Dintre toți, Alistar părea altfel.. avea o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în ochi.. nestăpânită.. ...Trecuse demult de miezul nopții... în cea de a treia noapte, și, ei încă nu puseseră geană pe geană. Îngrijorarea creștea în sufletele lor ca un bulgăre de zăpadă rostogolindu-se repede la vale... Zorile începuseră să licărească, pentru a treia oară, și el încă nu se întorsese. „..Nu trebuia să-l lăsăm singur..!”, se învinovățeau ei tot mai direct... Când.. nu se mai așteptau, Baltă.. ca un duh, apăru de după un tufar... Avea o față înfricoșătoare... ceva
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
argint este comparat, deși prudent, cu celebra baladă a lui Goethe Erl Konigă, asumarea experienței neoclasice, articularea exactă a versului, luminozitatea elină. În „Luceafărul” din 11 decembrie 1965, Vladimir Streinu scrie un cald articol evocator despre Nicolae Labiș: „El a licărit scurt între două nopți: anonimatul și moartea fizică. Abia a avut timp să-și compună o fizionomie de adolescent fascinat de maturitatea pe care n-avea s-o atingă și o atitudine socială, în care se putea citi binecuvântata necumințenie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe 437 s-a așternut o liniște, aproape nefirească, când toate necazurile, pizmuirile și grandomania, discrepanțele sociale, economice, religioase dispar topite În creuzetul emoțiilor pure, unde licărește timid sămânța de umanitate de la Începuturile creației din jocul dumnezeirii. Cu ochii dilatați și buzele tremurând, fără grai, privim hipnotizații, cei câteva mii de oameni răsăritul astrului luminii și al vieții. Mai Întâi, zorii feciorelnici se Îmbujorează ușor, apoi discret
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ochii-mi/ stau/ La pândă. O nouă Ana, cea a Meșterului Neagu, urmează a fi jertfită pe altarul poesiei. Regele își ia Regina dorită și o poartă spre loc/ de taină și visar, în codrul unde stă să moară/ un licărit de soare. În spațiul împietrit al iubirilor astrale din timpul Genezei, calea capătă consistența omătului și poleirea contopirii, flori de mercur, realizând piatra artei împlinite. Aici se schițează faza disoluției și începe coborârea spre inconștient, ceea ce de fapt e doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ne oprisem în prag, dar gardianul ne-a împins din spate. Aproape am căzut în genunchi. În urma noastră zăvoarele răsunau pe coridor, închizând și pe ultimii clienți ai molohului Aiud. Prin camuflajul cu hârtie albastră, dublă, nu străbătea nici măcar un licărit de stea. Bâjbâind, eu la dreapta, Marin la stânga, am dat fiecare de câte un vas de pământ smălțuit: vasul de apă și tineta. Le deosebea doar mirosul. Am „explorat” camera până sub pervazul ferestrei. Puțin deasupra dușumelei de lemn treceau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
W. TREPTOW INSTITUTUL EUROPEAN 1999 Era în primăvara lui 1932. Nefericita perioadă în timpul căreia Nicolae Iorga fusese prim-ministru se apropia de sfîrșit. Stătea pe prispa casei lui din Vălenii de Munte, contemplînd tăcut amurgul, cu piscurile Alpilor Transilvani, Carpații, licărind în depărtare. Fiul credinciosului său locotenent politic, profesorul Dimitrie Munteanu-Rîmnic, o rudă îndepărtată, pe atunci în vîrstă de aproape douăzeci de ani, stătea lîngă el. Totul în jurul lor era cufundat în liniștea solemnă a amurgului, atît de caracteristică mediului rural
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
E seară. Nori pântecoși, greoi, de culoarea ardeziei, ceva mai luminoși către contururile bulbucate, plutesc alene, pe un cer de aur noroios și totuși radiant, creînd un efect de luciu mat. La orizont s-a tras o linie argintie, zimțuită, licărind ca o bijuterie modernă. Sub ea, marea schimbă nuanțe arzătoare, lirice, brun-aurii, săltându-și stropii albi. Aerul e cald. A mai trecut o zi fericită. („Ce naiba ai să faci acolo?“ mă întrebau toți.) Într-un fel domol, ascuns, mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
odaia de zi și bucătăria-sufragerie, ambele aflate în spate, dând către o pajiște înclinată, dominată de priveliștea mării. Dar văd că o iau înainte. Căldura se încinsese. Temperatura se ridicase în timpul după-amiezei la douăzeci și ceva de grade, iar atmosfera licărea încă de arșiță. De pe coasta dealului se zăreau în depărtare promontoriile golfului, scăldate în ceața gălbuie a asfințitului. Imensul bol al mării sclipea într-un albastru foarte palid, pe care jucau miraje argintii și fulgerări de lumină. Tufișurile încărcate de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împlinind golul care le separat de Calea Lactee și umplând tot cerul de stele. Și departe, departe, în acest ocean de aur, stele se desprindeau în tăcere și cădeau și-și împlineau destinul, printre miliardele și miliardele de luminițe aurii care licăreau. Și, cortină după cortină de voal se ridica, iar eu vedeam stele dincolo de stele dincolo de stele ca în magicul „Odeon“ al tinereții mele. Și mai vedeam vastul, catifelatul interior al universului, care-și întorcea încet și dulce înăuntrul în afară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încet...” (M. Eminescu, P.L., 84) • pronume (adjective) relative (nehotărâte): orice, oricine, oricare, oricâți: „Temeliile veciei, orice-ați face-s ale noastre.” (T. Arghezi, 74) • adverbe relative: cât, oricum, oricât, oriunde, oricând: „Cât de mult ar îmbătrâni ochii, în privirea lor licăresc câteodată scânteietoare rămășițe de tinerețe.” (M.Codreanu, 181), „Orice individ, oricât de modeste ar fi mijloacele lui intelectuale, are o concepție despre lume.” (G. Călinescu, C.O., 145), „Ori de unde-i începe, răsfoind tot la a șaptea filă, o limpezime
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cumpănă a uscăciunii și umezelii; anume soiu de viță și anume alcătuire a țărânii. Soarele aurește cât mai curând acea boabă care se cheamă „grasă de Cotnariʺ, și lumina lui de f oc, ocrotită cu pietate de către învățăceii lui Feltin, licărește din când în când sub bolți pietruite ca un aur misterios. Acest v in armaș e băutura Măriei Sale Domnul Moldovei. Ca ori c e lucru scump, nu se potrivește destrăbălării; dramul lui tr ebuie să împlinească puterile minții și virtutea
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
gândesc la ce a scris mai demult un poet român: „Te-ai prostit de tăt!” În acel moment, mierla parcă s-a întristat. Și-a strâns și mai tare aripile lângă trup și a rămas în nemișcare. Doar mărgeluțele ochilor licăreau ca niște licurici în întunericul ce se lăsase. Am întrebat-o: - S-a întâmplat ceva, Țigăncușo? Te văd cam abătută... - O, nu... adică da, domnule... m-a cuprins așa... o părere de rău parcă... - Părere de rău? Pentru ce? - Am
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cîte ori voiam să-l rechem în minte decorul acelui patinaj nins, reciteam versurile lui Bacovia”.3) Cînd citești sau recitești acele versuri („Ninge grozav pe cîmp la abator”, „Pe cîmp, la abator, s-a înnoptat”, „Spre abator vin lupii licărind”), abatorul pare mare. Cred că așa îl percepea și poetul. Fotografia, apărută în Bacăul din trecut și de azi de Gr. Grigorovici, arată însă că era mic: o magazie cu pereți de scînduri, cu un geam meschin într-o parte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De orbitoare galantare/De diamant, și de rubin” - „Și ninge...”), „perdea” („De la fereastra ninsă, cu finele perdele” - „Dormitînd”), „pianole”, „pudră”, „salon”, „safir”, „scump” („Obiecte scumpe/ Așezate la locul lor...” - „Din explorări”), „tablouri” („Frumoase rame de tablouri” („Verset divalgat”), „vitrină” („Amurgul licărește pe-orașul de vitrine-” - „Note de toamnă”) etc. Un lucru ar mai fi de observat: voluptatea cu care Bacovia percepe tot ceea ce e „fin” și „teza” sa că „luxul” e un atribut al orașului. Curiozități financiare „Alcoolizat, bătut de ploi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și se rostogolea peste laguna întinsă, căldura Arabiei a ieșit ca o sabie scoasă din teacă și ne-a lăsat fără cuvinte... Erau doar lumini și umbre, case albe și găuri negre în asfalt: în față, lumina palidă a aburului licărind deasupra portului interior; în spate, lumina orbitoare a numeroaselor leghe de praf amorf, urcând spre vârful unor dealuri joase, de-abia conturate în îndepărtata ceață de căldură (1). Stilul lui Lawrence este relativ lipsit de aprecierile exagerate ale lui Thomas
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
brațele Zenobiei, să nu-l răpească cineva. „Petrișor se scâncea, iar el Îl ogoia ca o doică iscusită, gândindu-se mereu că duce În brațe tot pământul câștigat cu stăruință și zbuciumări atât dr Îndelungate.”75 În comportarea personajului nu licărește nici o scânteie de umanism, În afară de unele elemente prezente În partea a doua a romanului, „Glasul iubirii”. De dragul pământului, Ion renunță la demnitate. Își jertfește iubirea pentru Florica, În scopul obținerii pământului. Disprețuiește datinile strămoșești, e lipsit de sentimentul patern, moravurile
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
modalitate ne-sexuală, "rotunjimea" ambelor corpuri, care le aseamănă în primul rând, și care stă ca semn de lecturat corect al celui mai important atribut al Selenei: asemănarea sa fizică cu oamenii obișnuiți. "A strălucit și (apoi adăugirea mea) a licărit în lumina reflectoarelor, însă faptul că Selena era, cu bucurie și cu mândrie, a oamenilor (del pueblo, în limba spaniolă) a poporului (of the people, în limba engleză) a plăsmuit o legătură puternică personală între artistă și publicul său", atestă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
aceste condiții nu te-ai lăsat până nu ai devenit student al Facultății de Teologie din Universitatea ieșeană, nou înființată /1860/. Numai că iar te păștea nenorocul: în scurt timp, facultatea s-a desființat. Un bob de lumină tot a licărit, în preajma Crăciunului 1860, când a venit pe lume feciorul Costică... Numai patru ani ai putut sta la Patruzeci de Sfinți, după care te-ai mutat la biserica Bărboi, cu tot cu gospodărie. Se vede treaba că orice ai fi făcut nu erai
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
derivare cu sufixoid 59: francofon, americanofil, claustrofob, organigramă, filolog etc.; * derivare cu prefixoid: aeromodel, macromoleculă, microanaliză etc.; * derivare substitutivă: dezbrac < îmbrac, dișterne < așterne, ceaușist < Ceaușescu, securist < securitate etc.; * derivare regresivă 60: vernisa < vernisaj, aniversa < aniversare, bâlbă < bâlbâi, alint < alinta, licăr < licări, tăgadă < tăgădui, etimolog < etimologie etc. În cadrul derivării sunt valorificate diferite tipuri 61 de sufixe, respectiv prefixe care aduc radicalului un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a caracteristicilor diminuate ale unui element, raportarea subiectivă la
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
îndreptându-se prudent spre o parte a grupurilor de oameni care așteptau, asemenea cuiva nesigur dacă era bine-venit; după aceea, trecu pragul colibei sale. Orele se scurgeau și Jonas urmărea dansatorii care țopăiau, și asculta tobele, în timp ce deasupra lui, stelele licăreau, iar păsările de noapte flecăreau în desișul din jur. Se gândea acum stăruitor, așa cum nu-și îngăduise vreodată să o facă, la ceea ce se întâmpla în coliba mică și întunecoasă care își pierdea încet-încet conturul pe măsură ce focurile mureau și dansatorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau, luminile se stingeau în dezordine, neîncetat. Când speranța celor din casă mereu cufundată în bezna adâncă licărea ca flacăra focului gata să se stingă în vatră, în liniștea încremenită, se deslușiră de undeva din curte, un mârâit scurt, un schelălăit ușor, ce aminteau de felul de a se gudura al câinelui lor ciobănesc. Cei dinăuntru tresăriră. Femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în mănăstire, dar în aceeași măsură fiul său îl descoperă ca pe un om cinic, mai degrabă deist decât creștin. Concepția despre om la Dostoievski este, în definitiv, una optimistă: „Nu există individ, oricât de abject, în care să nu licărească un minimum de umanitate, în aparentul anonim și declasat sălășluiește o porțiune de geniu.” Atunci când Versilov renunță la drepturile câștigate prin proces asupra familiei Sokolski, fiul său, Arkadi Dolgoruki folosește cuvintele Evanghelistului Luca: „Mort a fost și a înviat, pierdut
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
și să-l admire - și prezentându-mă ca fiul fostului său prieten, n-am trezit în el cu asta nici un interes. Doar când i-am reamintit că mi-a fost și mie institutor în clasa întâia primară a părut să licărească în el ceva, căci m-a întrebat brusc: „Ce s-a ales de Léb?“ Așa cum ani de zile uitasem de Țuțea, uitasem și de fostul meu coleg de clasă de atunci, Léb, singurul de altminteri dintre ei cu care am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
moș cu un coș, în coș un cocoș. Moșul cu coșul, coșul cu cocoșul. Încerce cei ce cer cercei. Pe cap un capac, pe capac un ac. Stanca stă-n castan ca Stan. În luminiș, la lumina lunii i-au licărit luminile luminoase. Capra neagră calcă piatra, piatra-n patru laturi crapă. Fata fierarului, Fănica, fierbe fasole fără foc, fiindcă focul face fum. Am o mâță mătăsoasă căpățânoasă cu cinci mâțoșei jucăuși și frumușei. Invitat la șezătoare interpretul de muzică populară
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]