9,794 matches
-
Premieră în România. Câteva mii de sindicaliști de pe platforma de la Mioveni au protestat, miercuri, pentru construirea autostrăzii Pitești-Sibiu. În schimb, ministrul Dan Șova a postat un anunț pe blog menit să liniștească "apele" constructorilor de autoturisme de la Mioveni. Potrivit organizatorilor, în Piața Centrală a orașului s-au aflat aproape 10.000 de persoane, atât angajați de la Dacia și societățile furnizoare, cât și reprezentanți ai unor sindicate afiliate Blocului Național Sindical, informează Agerpres
Constructorii de la Mioveni au manifestat pentru construirea unei autostrăzi () [Corola-journal/Journalistic/42962_a_44287]
-
se citește în filigran în această carte: nostalgia după puritatea pierdută odată cu intrarea în lumea adulților, o lume asaltată de demoni, pe care toți o descoperă acum cu înfiorare. „Cititorii care s-au delectat cu Novecento sau Mătase pot fi liniștiți, își vor regăsi autorul preferat în plină formă. Baricco pare să se fi oprit și el la Emaus, căutând o privire mai acută, care să depășească ficțiunea” (La Repubblica). Era un teatru în afara orașului, o oră cu mașina până într-
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Poliție și a unei patrule a Poliției de Frontieră nu l-au speriat deloc pe recalcitrant, "ba dimpotrivă injuriile adresate deputatului Roman fiind din ce în ce mai obscene și mai personale", se arată în comunicat. Potrivit documentului citat, bărbatul nu s-ar fi liniștit nici măcar când Roman s-a dus la Poliție, unde a depus o plângere penală. În urma incidentului, Roman se arată dezamăgit de atitudinea polițiștilor. Nu credeam că se va ajunge la o asemenea situație, să aibă ca argument electoral violența. Este
Un deputat PSD susține că a fost amenințat cu moartea de un apropiat al unui candidat PDL () [Corola-journal/Journalistic/44553_a_45878]
-
casă bună și o femeie gospodină. Dar, apropo, voi învățământ politic mai faceți la combinat? Discuția devenise neplăcută. Gheorghe se înroși tot. Lucica îi făcu semne disperate lui Petrache să tacă, sesizând că se înfierbântase și el. Dar frații se liniștiră brusc, în momentul în care se treziră în fața porții. Doar câteva găini și un câine bătrân și orb, care nu mai lătra de mult, mai vedeai prin curte. Copiii alergară spre casă. Intrară și ieșiră imediat, ținând de mâini o
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
săteni. Ce să-ți spun, mamă? Nu mai plânge, că plâng și eu, se uită copiii la noi... Ce-i cu Elena? Cum nu mai este în familia noastră? întrebă femeia, întorcându-se iarăși spre Gheorghe. E cazul să te liniștești, se uită vecinii la noi... Elena nu mai există, a murit pentru mine! M-am însurat din nou, parcă ți-am scris, nu mai rețin toate fleacurile, cu o fată cuminte, tânără și frumoasă... Petrache se uită la frate-său
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mine, și valea! Șoferul râse, nu mulțumi, dar salută respectuos, apoi, accelerând brusc, dispăru în noapte. Gheorghe se opri în fața porții, pentru câteva minute, așa cum o făcea de ani în șir, ca și când dorea să-și privească gospodăria ori să se liniștească, să se reculeagă după o zi de muncă. Ilona avea musafiri: mai mulți colegi de facultate, toți din anii mai mari. Sosirea amfitrionului aproape că nu fu simțită. Tânăra soție îl salută discret, iar un băiat se ridică imediat, eliberând
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
dar mi-e frică că o vor face la noi... Tu ce gânduri ai, să punem răul înainte? Te sinucizi? -Tovarășe prim, să nu fim atât de pesimiști, ce, au fost chinezii mai deștepți decât noi? Cu câteva rafale îi liniștim, de fug ca iepurii... În plin și fără milă pentru trădători! Avem noi, oamenii, un instinct al conservării, ca și animalele, de altfel, ca la cutremur, uiți de copii și de mamă, numai să scapi. Cât timp avem oamenii noștri
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Dar noi ce vom face, Gheorghe, unde o să ne ducem? Unde? Tu te întorci în sat, poate scapi nebătut... N-ai fost om rău... apoi te apuci de agricultură, știi să faci altceva? Eu... mai stau pe aici, să se liniștească apele, nu este exclus să intru iar în politică, mă pricep și cred că noul partid al tovarășului Iliescu o să aibă nevoie și de oameni ca mine... Avusese dreptate bătrâna. Nu peste mult timp, se convinseră că cei doi au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
perfuzie, al cărui ac îl avea înfipt deasupra încheieturii de la mâna stângă. Brațul îi era imobilizat cu o fașă, ale cărei capete erau înnodate de unul din brațele recamierului. La început se sperie, dar, plimbându-și privirea prin încăpere, se liniști. Se afla într-o cameră curată, în care trona o bibliotecă enormă, plină până la refuz cu cărți. Un televizor, două fotolii și o masă completau mobilierul. Pe un perete atârna o fotografie mare, înrămată, înfățișând doi tineri, mire și mireasă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
văd. Atâta timp cât eu am intrat în biroul județean, nu se va lua nimeni de el. Să văd ce voi putea face în viitor, cred că am să-l scot de la naftalină, avem nevoie de experiența lui, numai să se mai liniștească apele. Pe aici, ce mai este? Ce să fie, nepoate? În bloc la noi, țiganii s-au îmbogățit, au furat zi și noapte, iar acum au început să vândă... Cred că mai au și arme, chiar dacă s-a cerut să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
piatră. Am început să rup tot ce-mi cădea în mână, lucrări, acte, diplome, cărți de specialitate, câteva scrise de mine... Au urmat albumele cu fotografii, le-am rupt pe toate, chiar și pe cele ale părinților mei. M-am liniștit la fel de brusc și am rugat-o pe soție să servească masa, că și pentru noi Anul Nou trebuia să vină... Și a venit, Ghiță... A venit în clipa când mi-am adus aminte ce căutam, când am dat de pliculețul
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Internet: nu mică ne-a fost mirarea să aflăm că simptomele de care suferă Alexandru se regăsesc în rândul tinerilor destul de frecvent, cu o incidență de 25% până la 75%, în funcție de numele de familie și data nașterii. Statisticile ne-au mai liniștit un pic, dar eram deja foarte obosiți, am trecut practic de la o spaimă febrilă, incertă, la o indiferență oarecum controlată. Tratamentul a început cu administrarea a 150 de miligrame pe zi și efectele s-au făcut simțite în mai puțin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
centura, portiera din dreapta nu se deschide. Mai încerc o dată, împing cu umărul, e blocată. Tata coboară, sar și eu peste scaunul lui și ies din mașină. O scoatem pe mama și o așezăm lângă balustradă. E lovită, încercăm să o liniștim. Mașina e distrusă, stă pe jenți și arată de parcă am fi plecat cu ea dintr-un cimitir de fiare vechi. Mă uit în spate și nu văd unde e mașina care ne-a lovit. Apoi urmez dâra de metale întinsă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o babă, dar bunicul meu nu are picioare. Mi se înmoaie genunchii, îmi dau seama ca el n-avea genunchi care să se înmoaie și vomit. Mă urcă lângă el în dric, să nu mi se facă rău, și mă liniștesc: de-aproa pe e doar bunicul meu, nu contează picioarele. Nu pot să stau în biserică. Îmi zice o babă să rămân în picioare că sunt tânără. Și vomit din nou, apoi ies afară și mă așez lângă doi țărani care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
simt niciodată așa ceva înainte de lucru. Mai bine nu, disciplina este esen țială pentru un artist. În plus, sunt adeptul principiului care spune că o plăcere amânată este o plăcere poten țată. Mă așez pe o bancă și con templu, îmi liniștesc spiritul. După cinci minute de respi rație profundă simt că plutesc pe valurile dharmei. Sunt o undă în marea de unde care e universul, în vidul absolut din care apă rem ca niște holograme și unde ne întoarcem la sfârșit. Simt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
după moarte Călătoream singur, cu trenul, de două luni de zile prin țară. Puțin suspans, plictiseală și singurătate, uneori crâm peie de speranță. Am plecat dorind să întâmpin altceva, să am parte de inedit, poate de o aventură, să mă liniștesc după moar tea tatălui meu. Deși eram la mine acasă, oamenii îmi displăceau, mă iritau sau mă lăsau rece. Țineam un jurnal de călătorie, ca să nu uit de mine, să mă reorganizez, să mă amplific prin scris. Dintr-un sat
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
apărea obsesiv în minte chipul lui aplecat deasupra mea, privirea sălbatică, îi simțeam în continuare parfumul care parcă se încăpățâna să-mi persiste în nări, îi simțeam mâinile cu care-mi rănise sânii. După o jumătate de oră m-am liniștit întrucâtva. Tremurul din mâini devenise imperceptibil. Mi-am luat rucsacul și am plecat acasă. Tudor mi-a deschis imediat, m-a luat în brațe și m-a sărutat. Era îngrijorat, întârziasem. I-am spus că venisem până la Brașov cu un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plebiscit - vorba conului Iancu - ce vrea. Vedeți dumneavoastră, asta-mi aduce aminte de o imagine hazlie dintr-o carte de păsări unde curcanul, când „se dă mare”, se umflă În pene și se tot Învârte În jurul curcii, care-și vede liniștită de-ale ei și nici nu-l bagă-n seamă. Îți vine să râzi, dacă n-ar fi de plâns, pentru că noi nu ne mai putem vedea liniștiți de-ale noastre tocmai din cauza „umflatului În pene” al domniilor voastre. Și dacă
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
umflă În pene și se tot Învârte În jurul curcii, care-și vede liniștită de-ale ei și nici nu-l bagă-n seamă. Îți vine să râzi, dacă n-ar fi de plâns, pentru că noi nu ne mai putem vedea liniștiți de-ale noastre tocmai din cauza „umflatului În pene” al domniilor voastre. Și dacă ați fi doar câțiva, tot ar fi bine, pentru că românul s-a obișnuit cu cârca de mult. Numai că acum v-ați Înmulțit așa de tare că nu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toți. Aide undeva să stăm de vorbă liniștiți. Aide-n baie. Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
obrajilor îi rămăseseră dungile cenușii de sudoare, cum se amestecaseră cu colbul și se uscaseră. Sufla greu, dar nu mai horcăia. Pieptul, uscat, cu coastele ieșite se cutremura în răstimpuri. Mâinile i se strângeau convulsiv de brațul bătrânei, dar se liniștea pe-ncetul, spaima care-i golba ochii slăbea, se-ndepărta, și omul, la un moment dat, închise pleoapele, gemând, apoi și le deschise și se uită lung la bătrână. Să stau eu până se termină războiul? Închipuiți-vă când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înfiorată. Deschise ochii și-o sorbi toată vrând să-și salte fața și să-i simtă buzele, dar se sfii de prezența mamei. Și meșterul? E pe culoar. Vorbește cu doctorul. Și ce spune? Nimic. Că n-ai nimic, îl liniști fata și-l mângâie întruna cu amândouă mâinile, ștergându-i sudoarea de pe tâmple. Nu. Bădița Ghiță, preciză el. Ce să zică? Ce zic toți. C-ai fost grozav. Nici nu-și pot reveni. Nu-nțeleg cum ai reușit și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
seninătate leneșă, uitată din tinerețe, înainte de-a simți cum răceala și oboseala îi strecoară o cenușă rece în oase și-n întreaga ei alcătuire, i se păru că aude liniștea ca un val căzând peste lume. Însuși pământul se liniștea și se făcea ușor-ușurel, ca și cum ar fi adormit odată cu ea. Toate zgomotele și hurducăturile pe care le simțea noapte de noapte, exploziile și convulsiile frontului încetară. Se trezi mirată și-și dădu seama înainte încă de-a deschide ochii că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
petrecere. Nu a fost nevoie de nici o comandă ca să se comporte cum trebuie. S-au așezat de la sine cu fața la perete, ascultând îngroziți țăcănitul armei ucigașe, pocnetele și zăngănitul. Dar iată că-i tăcere! Afară duduie un motor. Totul s-a liniștit. Partenerii se regăsesc cu greu. Unul câte unul se întorc de la perete și privesc cadavrul patronului în al cărui trup medicul legist a numărat 28 de gloanțe. Asta e tot. Moartea a mângâiat clapele pianului cu degetele ei de fantasmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]