1,388 matches
-
dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă hainele întinse la uscat, preocuparea aceasta casnică a sa îmi dă curaj, lasă, îi spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu face decât să scoată în evidență părăsirea, pustiul. O mână cerească făcuse ca ei să se înalțe, munți de sare, strălucind asemenea circumvoluțiunilor lunii, Udi, unde suntem, încotro ne îndreptăm, dar scaunul șoferului este gol, navighează înăuntrul munților acestora lipiți unul de celălalt, închizând câmpia, printre pâlcurile palide de praf, care îi încețoșează silueta, ce singurătate, șoptește el, nici nu ai idee cât sunt de singur, niciodată nu ai știut. O mână grea îmi mângâie umerii, abia ieri ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de păr, oale electrice sub presiune, reșouri, cafea instant, pliculețe cu ceai, zahăr cubic, tigăi și boluri pentru ramen.1 Pe pereți erau prinse cu ace fotografii reprezentând femei sumar îmbrăcate sau afișe furate la filme pornografice. Un individ avea lipită pe perete o fotografie ce reprezenta doi porci împerechindu-se, dar aceasta era o excepție printre cele cu femei goale, cântărețe și actrițe. Pe rafturi se aflau manuale, dicționare și romane. Pentru că locuiau doar băieți în cămin, camerele erau înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
spre cămin, dar am condus-o mai întâi pe ea până la stație. — Știi ce-aș vrea acum? mă întrebă Midori. — N-am nici cea mai mică idee. — Aș vrea să ne ia prizonieri niște pirați, să ne lase goi pușcă, lipiți unul de altul și să ne lege bine. — De ce să facă așa ceva? am întrebat eu. — Pirați perverși, spuse ea. — Tu ești perversa. — Apoi să ne încuie în cală, amenințându-ne: „Vă aruncăm în mare peste o oră. Până atunci, distrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
petrecut-o împreună în Portugalia. Mă holbez la ea: — Ce vrei să spui? Păi, el voia să facă alpinism, iar tu voiai să faci plajă. Nu aveam nimic împotrivă! Nu eram de părere că trebuie să fim mereu cu șoldurile lipite, ca siamezii. Da, dar te cam scotea din sărite, nu? Nu prea. A! Daisy pare încurcată. —Ce vrei să spui? De ce ai amintit de asta? Păi, doar... știi, când v-am văzut pe tine și pe Patrick, după ce vă întorseserăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui. — Probabil că îi spuneați „avion“ când erați mici, zice instructorul, dar noi îi spunem „înger“... Ești destul de stabilă ca să dai drumul la mâini? Foarte încet, Finn și eu începem să ne dăm drumul la degete, până când avem palmele întinse, lipite una de alta. Fața lui arată concentrarea puternică, iar picioarele îi tremură ușor, căci se străduiește să mențină echilibrul. Apoi îmi ridic ușor mâinile, cu mare atenție să nu-mi pierd echilibrul. — Acuma întinde-le complet spre laturi... zice instructorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
În fine, sunt Încăpățânat, și dacă n-ar fi fost mereu așa, aș fi avut o altfel de viață”. Își trecuse degetele peste cicatrice. Apoi Își dusese mâinile la tâmple, mișcându-le către ceafă, ca să se asigure că părul stă lipit cum trebuie. „Mă duc la Paris, la telefoanele de la poșta centrală, și consult cărțile de telefon ale Întregii Franțe În căutarea unei familii Ingolf. Găsesc una singură, la Auxerre, și scriu, prezentându-mă drept un cercetător În probleme arheologice. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-se ușor, Într-un colț unde ședea o fată Îmbrăcată În negru, cu ochii foarte Înnegriți cu creion dermatograf, cu carnație palidă. O trase după ea În centrul sălii și Începu să se unduiască Împreună cu ea. Stăteau cu pântecele aproape lipite una de alta și cu brațele atârnând pe lângă corp. „Eu pot să te iubesc și pe tine”, zise. Și o sărută pe gură. Ceilalți se așezaseră În jur În semicerc, cam excitați, iar unul strigă ceva. Belbo se așezase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
odgoanele unor cozi chelite și solzoase! Tropăiau ritmat, ca tobele, cele douăsprezece labe de zăvozi, ale Alcătuirii, aducând mai curând cu brâncile de urs! Trei căpățâni cu boturi ude, roșii, se căscau năpraznice, împodobite devălmaș cu trei perechi de ochișori lipiți, ca de căței abia fătați, căpățânile câinești arborând, în completare, trei rânduri de urechi imense, aspre, sure, blegoșate, membranoase, precum urechile de liliac! Din boturile întreite, se scurgea necontenit, odată cu saliva verde, leșioasă, și un fel de muget țiuitor monoton
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca un mai între pulpele ei lipite, despărțindu-le și făcând loc genunchilor lui. Aceeași mână îi pipăi o clipă pântecele cu mișcări aspre. Nadina se zvârcolea neputincioasă sub greutatea bărbatului, legănîndu-și capul pe dunga canapelei: ― Nu vreau!... Ajutor!... Ajutor! Petre își ridică atunci capul dintre sânii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am ales și cu un guturai după toate necazurile celelalte! ― Dar care s-au ales cu bătaie ori mai rău, ce să mai zică? strigă cineva. ― D-apoi m-ați bătut voi destul, măi creștini, că mă lăsați pe drumuri, lipit pământului, om bătrân și cu trei fete de măritat! făcu colonelul cu amărăciune. Petre se apucase de dimineață să dreagă poarta dinspre uliță, din care numai stâlpii mai erau întregi în picioare. Nevoie așa mare n-ar fi fost. Cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
instrumentele și declară: ― Douăzeci de minute. Apăsă pe aceste cuvinte cu o privire semnificativă. Fără comentarii, Dallas se aplecă iar deasupra puțului, continuându-și observarea neliniștită deși nu vedea nimic. Fascicolul strălucitor al lămpii lui Kane dezvăluia alte forme nemaivăzute, lipite ca niște ventuze pe planșeu, spre centrul încăperii. Se duse într-acolo și, făcu un tur, păstrând o distanță respectuoasă. Observă unele din specimene. Fiecare avea cam treizeci de centimetri înălțime, era de formă ovală și de o duritate deosebită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
simțită permanent, printr-o senzație de strângere. Ceva mă strângea acolo, unde se întâmpla ceva. Mi-am făcut câteva spălături, la ochi, cu ceai de mușețel. Acestea au declanșat scurgeri de puroi din ochi. Mă sculam dimineața cu ambii ochi lipiți. În ochiul stâng, pata veche s-a împrăștiat și a ocupat, în curgerea ei, jumătatea inferioară a ochiului stâng. Cu jumătatea superioară a ochiului stâng, încă mai vedeam perfect. În această stare continuam fanatismul religios. Obligațiile sociale m-au determinat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
fundul de lemn, frunze de varză albă, proaspătă. Am pus compresă de frunze de varză pe fesă, vreo 4 frunze, pe piele, peste care am pus o folie de plastic și mam îmbrăcat cu niște ciorapi, care să țină compresa lipită ce corp. La intervale de câte o oră, înlocuiam frunzele de varză cu altele proaspete. Efectul a fost imediat: durerea și zona grena au dispărut, cam într-o zi și jumătate. A rămas furunculul: o ridicătură grena, nu prea mare
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu gura umedă, exprimând ceva între viclenie, ironie și simplă blândețe. Acum însă, pe când îl căram spre groapă, avea o expresie de concentrare extremă. Oboseai numai privindu-l. Eu îl țineam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am înțeles ce vroia ea să-mi spună. Era păcat, pentru că ea simțea voluptatea complect și se temea ca rouă dragostii astfel risipită să nu strice orânduiala lumii. O dată ce-mi dăduse buzele și mă îmbrățișase, cu trupul ei tot lipit de al meu, noi eram uniți. Și dragostea trebuia să se săvârșească până la capăt, altminteri voluptatea ajungea viciu, iar bucuria unirii noastre, o tristețe a cărnii. Păcatul nu erau încercările de a-i cunoaște tot mai mult trupul, ci limitarea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot cartierul. Mândria Generălesei!... Marina tresări, parcă ar fi pătruns-o deodată frigul, și-și încheie nasturii mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților goi, cu zugrăveala căzută, cârpită pe alocuri cu cartoane și jurnale nepriceput lipite. - Dar ce-o să faceți într-o zi, două? Nu mai aveți nimic de ars. Nu puteți arde și aceste câteva scaune care v-au mai rămas!... Ieronim începu să râdă; părea deodată foarte bine dispus. - Mai sunt destule lucruri prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
printre degete. Aaaa, acum au să se desprindă fotografiile și au să umple casa ! Fir-ar să fie de babă, că numai de la ea s-au tras toate relele astăzi... Slavă Domnului, nu s-a desprins nicio fotografie, sunt bine lipite. Slavă Domnului ! Se apleacă, ia albumul și îl pune ușurată la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de cireșe și să bată țurca. — Mais, voyons, spune mademoiselle Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza pe umeri. — ...La Govora, în vilegiatură, a început flirtul, continuă Muti și se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Oricum, luna lor de înflorire a rămas în urmă, straniul parfum al caprifoiului, ce-ți pare un mesaj al lumilor celeste, s-a risipit de mult, s-au zgârcit și delicatele flori în formă de mână cucernică, cu degetele cuviincios lipite... Este ultima, penultima noapte prăfoasă și caldă a verii, pentru că după Sfânta Marie aerul deodată se va răci și lumina are să cadă altfel. Ai crede, în timp ce stai cu coatele rezemate de balus tradă, și vorbele pătimașe ce le-ai auzit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
al umbrei, sângele mi se aprindea deodată când îmi aminteam. Mă înăbușeam amintindu-mi, sângele mi se îngrămădea tot în piept, în dosul frunții, și răsuflarea mi se îneca, vedeam, simțeam atingerea crudă și catifelată a pielii, oh, și trupurile lipite, crescând din aceeași coapsă. Soarele dispăruse, odată cu linia care ar fi despărțit net pe zid lumina de umbră, și inima mi-o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numele mic, care acum îi țâșni instinctiv de pe buze. Diane, cu mica ei tocă de păr negru, scurt, arăta aproape la fel, fie că îi era capul ud sau uscat. Dar cu Tom lucrurile stăteau altfel. Cu părul ud și lipit, fața lui părea mai suptă, mai dură, mai vârstnică. Diane nu-l recunoscu. — Sunt Tom, Tom McCaffrey. Nu te speria. Tom nu știa prea bine de ce rostise aceste cuvinte. O prinse de breteaua costumului ei de baie albastru. — O, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
guri cu buze pecetluite, Emma continuă s-o țină lipită de el, clătinându-se încet, ca să-și mențină echilibrul. Mâinile lui Pearl, încordate pe umerii lui ca să-l împingă, se relaxară și apoi lunecară în jos, cuprinzându-l. Rămaseră tăcuți, lipiți unul de celălalt. George se uita fix la Hattie. Părul fetei era împletit în două cozi care-i atârnau pe umeri. Purta rochia ei mov, înflorată, de la Boutique Anne Lapwing și, pe deasupra, pentru că seara fusese ceva mai răcoroasă, o jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
În cameră se răspândise un iz de rufărie nespălată. Tom, clipind din ochi, privi prin încăperea care i se părea atât de ticsită de obiecte, încât avea impresia că el și Diane vor trebui să stea nemișcați, cu mâinile țeapăn lipite de trup. La început, nu reuși să zărească vreun scaun, sau șezlongul, acoperit și el cu îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu spor, vădit încântată să ne arate nouă, bărbaților care ședeam la pupa, cât era de voinică. Două tendoane viguroase i se încordau la fiecare opinteală în partea interioară a coapselor, pe care nu se străduia să și le țină lipite. Chitara n-am mai recuperat-o niciodată. BASARABENCELE RUSOAICE Iată, într-o fotografie veche de culoare sepia, două doamne șezând pe o bancă, într-un parc, iar între ele, un domn. Una din doamne, cea din dreapta, e mama mea, iar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]