78,164 matches
-
române actuale. Primul reunește sub titlul Actele Colocviului ținut în noiembrie 2001 (și dedicat memoriei mult regretatului profesor Emanuel Vasiliu) contribuții ale unor lingviști profund implicați în examinarea limbii române de astăzi. Cele mai multe au un caracter explicativ, științific, dar nu lipsesc nici cele care dau indicații normative. De aceea asemenea lucrări pot servi drept îndreptar. Doamna Mioara Avram, bunăoară, în ciuda unui titlu prea de specialitate (D-sa este o autoritate în cercetarea limbii noastre actuale) se ocupă de „fapte de limbă
Universitare... by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13503_a_14828]
-
studiului, „se sprijină pe un apodictic de natură cantitativă. E ca și cum ar exista o premisă tacită, unanim acceptată, cu privire la autenticitatea și valabilitatea de facto a fenomenelor invocate.“ Discursul lui Eliade nu e deloc unul inocent, cum de altfel nu sînt lipsite de inocență epistemologică nici modificările făcute de Eliade în manuscris asupra textului, menite să camufleze o atitudine și o convingere opusă spiritului scientist al mijlocului de secol XX și contrară poziției lui Eliade de universitar occidental. Despre Eliade s-a
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
analitic, distant echilibrat. În numai treizeci de pagini, autorul elaborează o teorie nouă și o demonstrație convingătoare, într-un limbaj deloc sofisticat, „profitînd“ admirabil de reproducerea anastatică a textului lui Eliade. Ceea ce nu însemnă neapărat că studiul acesta scurt e lipsit, la rîndu-i, de inocență... Textul lui Eliade poartă măști. „Descoperirea“ lui Marcel Tolcea poate însemna două lucruri. Aceasta poate fi cea mai spectaculoasă dintre particularitățile stilistice ale scrisului lui Eliade, dar și un nou cap de acuzare, din moment ce îl pune
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
teze, care trece sub forma unui citat și pe coperta a patra a cărții, ține de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a doua teză a cărții, care vede în Dionysos arhetipul eroilor lui Eliade e constant reluată, în fiecare dintre subcapitolele părții a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
a doua, ce se ocupă, rînd pe rînd, de romanele publicate de Eliade. Dar, pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și interesante - cum sînt acelea despre accesul indirect la ficțiune în opera lui Eliade sau faptul că prefețele de la studiile de istorie a religiilor sînt mai mult decît un simplu metatext - dar rareori acestea sînt duse
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
de istorie a religiilor sînt mai mult decît un simplu metatext - dar rareori acestea sînt duse pînă la capăt. Există un risc ciudat al acestei cărții: acela de a convinge prin excesul de erudiție. Criticii actuale, s-a spus, îi lipsește un fundal teoretic. Sabina Fînaru pare, la o simplă răsfoire a cărții, să se miște cu destulă lejeritate în interiorul spațiului teoretic și, în acest spirit „teoretic“, se dovedește cu adevărat inventivă, elaborează scheme geometrice complicate, aș zice însă și indescifrabile
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
drept, la Șușară tulburat adesea de o alunecare în fantastic după model Kafka, Borges sau Mircea Eliade), aluziile și citatele livrești, spiritul parodic și intertextualitatea, autoreferențialitatea. În cele mai multe dintre cazuri scriitorul prezintă un cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite de mărfuri, scriitori în criză de inspirație, gestionari de magazine, paznici de noapte, plutonieri majori, pensionari etc.) în care, la un
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
și soțul ei au făcut rost de fonduri comunitare în timp ce ea era ministru. Dar ca să salveze onoarea familiei, dna ministru își exprimă convingerea că și unul, și celălalt știau procedurile după care se acordă finanțări din banii U.E. Nu mai lipsește decît ca dna Puwak să declare că fiul și soțul ei n-au știut că ea a devenit ministru în timp ce ei umblau să capete fonduri din programul Leonardo. l EVENIMENTUL ZILEI a pornit o anchetă metodică pentru a da de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
de mare valoare achiziționate pe bani publici și care par să fi dispărut fără urmă. De fapt n-au dispărut. Au rămas nefolosite. Aparatură medicală de sute de milioane de dolari zace prin curțile spitalelor sau prin pivnițele acestora fiindcă lipsesc specialiștii care știu ce să facă cu ea sau pentru că nu are cine să o instaleze ori pentru că lipsesc “consumabilele”. Într-un foarte documentat editorial Cornel Nistorescu istorisește cum s-au irosit bani buni. Cronicarul adaugă și că în spitalele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
dispărut. Au rămas nefolosite. Aparatură medicală de sute de milioane de dolari zace prin curțile spitalelor sau prin pivnițele acestora fiindcă lipsesc specialiștii care știu ce să facă cu ea sau pentru că nu are cine să o instaleze ori pentru că lipsesc “consumabilele”. Într-un foarte documentat editorial Cornel Nistorescu istorisește cum s-au irosit bani buni. Cronicarul adaugă și că în spitalele din România există tot soiul de senatori de drept care, dacă nu se pricep să manevreze cutare echipament, îl declară
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
Telefil Când, la sfârșitul meciului Steaua (nema) - Neman Grodno, antrenorul Victor Pițurcă a spus reporterului de la Antena 1 că echipa sa nu a jucat rău, doar că a fost lipsită de șansă și că, la urma urmei, contează calificarea, am auzit o cucuvea* în teiul din spatele blocului. Din transmisia directă a meciului așa a și rezultat: că în Ghencea, Steaua a jucat bine, jucătorii au fost pragmatici și determinați - două
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
a jucat bine, jucătorii au fost pragmatici și determinați - două cuvinte atât de iubite în lumea sportului -, schema tactică a funcționat ireproșabil, pasele au mers ca la Real Ma... pardon?, preluările, driblingurile, fentarea adversarilor și dominarea au fost superbe... A lipsit șansa și mai ales înțelegerea schemei tactice de către spectatorii care fluierau tot timpul. Probabil s-a făcut o selecție drastică a celor vreo 15.000 de spectatori, criteriul de bază fiind habarnismul lor în fotbal, și duși pe stadion sub
Cânta o cucuvea în noapte by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13518_a_14843]
-
Le Monde” la apariția Particulelor elementare), brodînd mereu în jurul relațiilor dintre sex și iubire. Nu-i mai puțin adevărat că sîntem obligați să facem ipoteza premeditării acestui stil clinic, avînd în vedere importanța cardinalăe acordată de autor mesajului - acesta complet lipsit de ambiguități. Criticii compară “stilul” lui Houellebecq cu cel al lui Camus din Străinul și al lui Conrad din Inima întunericului 2. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, încarnează un “om fără însușiri” al postistoriei occidentale. Literatura-mitralieră În
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
rien à faire - pardonnez-moi - que d’enculer leurs chameaux” (p. 261). Afirmația de bodegă “Arăboaicele sînt niște curve nefutute” n-a fost inițial acceptată de editorul traducerii germane a romanului, dar a trecut pînă la urmă. Adăugăm un amănunt nu lipsit de importanță: disprețul auctorial față de musulmani, respectiv ura protagonistului din Plateforme pentru aceeași are drept una dintre surse trecerea mamei autorului la islamism. O a doua sînt chiar musulmanii înșiși: aflat în excursie în Thailanda, pentru a-și începe lucrul
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
una dintre cele mai vechi religii de pe pămînt. Ea e ambasada etimologică a Creației și însoțește peste tot în spirit drumul de la profan la sacru. În esența ei, această religie este prezentă în toate celelalte religii”. De remarcat reversibilitatea nu lipsită de orgoliu a comparației, deoarece religia însăși apare estetizată. De altminteri, nu se poate vorbi despre factorul religios în poezie, în chip convingător, dacă acesta nu-i este consubstanțiat. Transilvan tipic, Ion Mircea are vocația transcendenței, oficiată într-un limbaj
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
aceste gîlcevi, a rezumat foarte bine miza confruntării: «Tzara era un individualist și, într-un anume sens, mai curînd un cinic , iar Ball era un idealist și, așa cum viața lui a dovedit, un credincios cu idei metafizice, idei care-i lipseau lui Tzara.» Aceeași constatare la Huelsenbeck: «Spre deosebire de Ball, de Arp și de mine, Tzara nu crescuse la umbra umanismului german. Nici Schiller, nici Goethe nu i-au spus vreodată, în orășelul lui natal, că frumosul, nobilul, binele, trebuie sau pot
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
de la Iliescu I. la Năstase A., și retur. Am pierdut la Copenhaga nu din cauza arbitrului elvețian — cum ne-ar prinde bine la psihic —, ci drept urmare a stilului de existență îmbrățișat de societatea românească. Urs Meier n-a fost decât oglinda lipsită de complezență așezată în fața nimicniciei românești (vorba lui Cioran) tocmai când ne era lumea mai dragă. Nu la Copenhaga am pierdut meciul (cum celălalt meci, mai cu cântec, nu-l vom pierde la Bruxelles), ci la București. Aici, unde totul
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
ei, diferite de ale tale, de ale mele, de ale oricui altcuiva. Nu trebuie decît să le urmezi (...). O carte se construiește de la sine. Imaginația nu există. Ceea ce există este memoria. Există oameni care au accidente cerebrale vasculare, care rămîn lipsiți de memorie. Și cînd rămîi lipsit de memorie, rămîi lipsit de imaginație. Așadar, imaginația este doar felul în care îți administrezi memoria. Dispui piesele, le schimbi locul. Ca și în viață, nu? Nu este cu mult altfel decît în viață
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
ale mele, de ale oricui altcuiva. Nu trebuie decît să le urmezi (...). O carte se construiește de la sine. Imaginația nu există. Ceea ce există este memoria. Există oameni care au accidente cerebrale vasculare, care rămîn lipsiți de memorie. Și cînd rămîi lipsit de memorie, rămîi lipsit de imaginație. Așadar, imaginația este doar felul în care îți administrezi memoria. Dispui piesele, le schimbi locul. Ca și în viață, nu? Nu este cu mult altfel decît în viață... RB: Ați afirmat că nu se
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
oricui altcuiva. Nu trebuie decît să le urmezi (...). O carte se construiește de la sine. Imaginația nu există. Ceea ce există este memoria. Există oameni care au accidente cerebrale vasculare, care rămîn lipsiți de memorie. Și cînd rămîi lipsit de memorie, rămîi lipsit de imaginație. Așadar, imaginația este doar felul în care îți administrezi memoria. Dispui piesele, le schimbi locul. Ca și în viață, nu? Nu este cu mult altfel decît în viață... RB: Ați afirmat că nu se poate vorbi despre război
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
care refuză chipul cioplit și orice fel de elogiu adus imanenței, grecul Myrodias a realizat o formă mai degrabă decorativă, derivată direct dintr-o civilizație marină, a valului, și din convenția drapajului amplu atît de familiar picturii bizantine, în vreme ce Caciorgna, lipsit de orice complex în fața tridimensionalului, a realizat o formă epică, a cărei discursivitate suplinește absența figurativului propriu-zis. Tot în spațiul unei construcții decorative, dar cu o mai pregnantă componentă arhitecturală, se înscrie și Doru Drăgușin, în vreme ce Adrian Radu și Ionel
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
O. Nimigean. Inteligent, cu o perspectivă mereu lucidă asupra complicatului mecanism narativ pe care îl construiește, el scrie un roman după lectura căruia cititorul va rămîne cu foarte puține certitudini și foarte multe întrebări. Ceea ce nu este deloc un lucru lipsit de importanță. O. Nimigean, Mortido, cu o postfață de Liviu Antonesei, Editura Versus, Iași, 2003, 132 pag.
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
prin „artă” acea activitate detașată de viața practică și consacrată exclusiv „producerii frumuseții” (p. 17), atunci romanul nu poate fi pus pe același plan cu poezia, pictura ori muzica; și aceasta din cauză că romanul rămîne unica specie literară care se poate lipsi de o definiție riguroasă. Proteismul formelor sale și adaptarea lor rapidă la cererea publicului a reprezentat regula de bază a nașterii speciei. Pseudo-definiția oferită în context împacă rigoarea logică și realitatea textuală: făcînd un uz informal și „cutumier” al noțiunii
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
pe subtilii. Chiar dacă unii dintre noi sunt talentați la jocul cu mărgelele de cuvinte, o dau sistematic în bară când încearcă să scoată efecte etice din osârdia retorică. Un recent exemplu de nefericită exersare a misiei moralizatoare într-o lume lipsită de prințipuri (și carele va zică zică, nu le are!) mi l-a furnizat Cornel Nistorescu. E inutil să repet ceea ce-am spus și scris de multe ori despre directorul „Evenimentului zilei”: că îl consider cel mai seducător reporter
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]
-
al ultimei jumătăți de veac și unul dintre cei mai importanți publiciști de azi. Că îi citesc cu multă plăcere editorialele etc. etc. Cele mai bune articole ale lui Cornel Nistorescu sunt cele scrise cu un fel de detașare sobră, lipsită de răutate, făcând trimitere la gestul ancestral — și de mare efect în societățile normale — al arătării obrazului cu degetul. Atunci când face apel la bunul simț popular, când așază în balanță lecția decenței deprinsă acasă, pe colinele ardelene, și aberațiile lumii
Dublu Dinescu și simplu Nistorescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13540_a_14865]