3,144 matches
-
de pe lângă revista „Vieața nouă", unde era director. În această revistă și-a publicat Constantin Stoika cea mai mare parte a creaților sale. Fiind un promotor al modernismului, Constantin T. Stoika avea crezul că „poezia nouă" supusă simbolismului, aduce prin disecarea lirismului o mai mare energizare a creativității și un plus de cunoaștere, fapt ce o face sa fie aptă să facă din vers „o apoteoză a vieții". Constantin Stoika a tradus din versurile poeților latini Titus Lucretius Carus, Publius Vergilius Maro
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
și se întregește cu o incisivă prezentare a mediului social. Criticul "Sburătorului", Eugen Lovinescu, vedea în opera Hortensiei Papadat-Bengescu o ilustrare a evoluției necesare de la subiectiv la obiectiv în cadrul prozei românești, dublată de cea de la rural la urban, notând totodată „lirismul vehement al acestei harpe zguduite de vânturile pasiunilor neostoite”. Opera scriitoarei ilustrează și un alt principiu lovinescian, acela al inspirației citadine. Marele oraș este mediul în care evoluează cu naturalețe personajele Hortensiei Papadat-Bengescu. "Cetatea vie", cum numește Bucureștii Mini, personajul
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
Pachelbel ș.a. Tot aici îl are printre îndrumători pe organistul Georg Böhm, elev al lui J. Reincken și continuator al școlii germane nordice de orgă. De la reprezentanții acestei școli, Bach și-a însușit stilul amplu și fastuos, precum și dramaturgia și lirismul acestei muzici de orgă. De la Böhm preia tradiția prelucrării polifonice a coralelor, pe care o va duce la mare înflorire în formele bazate pe coral. Dornic să asimileze cât mai mult, se îndreaptă spre Hamburg pentru a-l auzi și
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
ce ilustrează poziția sa față de texte. El schimbă des destinația unor cantate, mergând până la includerea în lucrările religioase a unor fragmente din creațiile laice. Religioasă sau laică, vocală sau instrumentală, de cameră sau de concert, muzica sa, de un evident lirism, apare ca o profundă meditație asupra existenței și a marilor idealuri umane. Omul Bach este mereu prezent în creația sa, fie ea destinată unui moment al serviciului divin sau ca piesă concertantă pentru salonul vreunui principe, fie ea exercițiu didactic
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
mijloace: canon, fugato, ariete lirice, piese de dans, iar la sfârșit, un quodlibet, un joc de improvizație muzicală, construit din suprapunerea polifonică a unor cântece diferite. Simultan cu tema ariei, se cântă două melodii, una de un naiv și rustic lirism, alta umoristică. Numele acestor variațiuni vine de la primul interpret al lucrării, clavecinistul Goldberg, aflat în slujba contelui Kayserling, ambasadorul Rusiei la Dresda. Și „Capriciul la plecarea fratelui iubit” (scris pentru fratele său Johann Jakob, plecat în Suedia, în anul 1704
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
spațiul obârșiilor lumii; poetul devine astfel un nou Amfion 1 care clădește Universul cu ajutorul Cuvântului. Neomodernismul constituie o orientare manifestată în literatura română și situată, cronologic, în perioada 1960-1980. Estetica neomodernismului ar putea fi caracterizată prin câteva norme: - Revenirea la lirismul poeziei moderniste din perioada interbelică; - Cultivarea marilor teme existențiale; - Intelectualismul, reflecția filozofică, lirismul abstract; - Ambiguitatea limbajului și insolitul metaforelor. În „Poveste sentimentală" elementele neomoderniste apar încă de la prima lectură: poetul abordează, în modul său propriu, două mari teme existențiale (Iubirea
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
cu ajutorul Cuvântului. Neomodernismul constituie o orientare manifestată în literatura română și situată, cronologic, în perioada 1960-1980. Estetica neomodernismului ar putea fi caracterizată prin câteva norme: - Revenirea la lirismul poeziei moderniste din perioada interbelică; - Cultivarea marilor teme existențiale; - Intelectualismul, reflecția filozofică, lirismul abstract; - Ambiguitatea limbajului și insolitul metaforelor. În „Poveste sentimentală" elementele neomoderniste apar încă de la prima lectură: poetul abordează, în modul său propriu, două mari teme existențiale (Iubirea și Creația). Reflecția filozofică asupra acestora, imaginile neobișnuite, metaforele subtile și versul alb
Poveste sentimentală (poezie) () [Corola-website/Science/309908_a_311237]
-
de mare rafinament” (Volkzeitung-Klagenfurt); „Săgeata satirică pătrunde adânc și râsul îngheață pe buze...” (Kärntner Tageszeitung - Klagenfurt); „Stilul Mirodan poate fi identificat prin amestecul organic și suplu, de acid și amărui, de ironie ascuțită și sentiment reținut, de vervă curgătoare și lirism intermitent” (Radu Popescu - „România Liberă”); Unda unei inteligențe ascuțite și un ochi miraculos... Observații foarte adesea buimăcitoare... Strălucite idei, în montura unor mici texte ca marile bijuterii” (M. Rudich - „Viața Noastră”, Tel Aviv); „«Primarul lunii» a provocat cel mai recent
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
liniară a proporțiilor domină arta lui Pallady, care refuză grandilocvența, sentimentalitatea și pitorescul ieftin, făcând evidentă orientarea sa structurală spre compoziția clasică. Sensibilitatea sa controlată este dublată de o supremă asceză a spiritului, într-o unitate care îl distinge de lirismul post-impresionist. Predilecția lui Pallady pentru natura moartă denotă dorința de a reda într-un tablou un fragment din realitatea universală, în toată poezia și armonia sa. Renunțarea la pictarea peisajelor naturale dă impresia unei căutări a semnificației concentrate în corola
Theodor Pallady () [Corola-website/Science/297777_a_299106]
-
Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie și ușoară melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească. Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă", el cultivă cu fantezie tradiții mai vechi ale lirismului românesc, situându-se în prelungirea unor filoane din George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Dimitrie Anghel stăpân pe o tehnică rafinată a versificației. Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. A fost construită la
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
pegasul poetului nu duce lipsă de povară. Să se fi avut în vedere o lecție oferită de nu știu care neoromantic, sau chiar de Chagall? Oricum, prezența apariție aduce (și readuce) fragmente din confesiunea unui autor înclinat spre filozofare, cu mijloacele caracteristice lirismului, uneori augmentate și susținute cu note proprii; un singur exemplu: ironia și autoironia, chiar dirijate până la sarcasm, continuă să păstreze un anumit rafinament (și nu doar la nivelul obișnuit, al limbajului care „evita” să producă disfuncții în plan ideatic)... Ce
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
în artă în toate secvențele posibile (cu puțin înainte de zărirea Euridicei ("a"), chiar în momentul întoarcerii lui Orfeu ("b"), imediat după aceasta ("c"), în timp ce îndrăgostiții își iau rămas bun ("d") sau în momentul despărțirii ("e"), ceea ce denotă interesul deosebit pentru lirismul temei. O formulare frumoasă a tipului "d" se întâlnește într-o copie romană a unui relief attic (vezi ilustrația capitolului „Legenda”, fig. 2 ). Gestica duioasă a perechii este opusă acolo într-o armonie formală desăvârșită fermității cu care Hermes își
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Brădean și Angela Popa Brădean, si de asemenea nepotul pictorului și graficianului Nicolae Popa. 2008 Expoziția de fotografie a lui Liviu Brădean, Hotelul IBIS din Constantă Pânzele lui se recomandă prin soliditatea picturii- echilibru compozițional și remarcabilă armonie cromatică- si lirism. Subiectele sale, în special peisaje- au o simplitate care impune. În afara oricăror efecte sau imagini spectaculoase, ele au noblețea simplității, susținută de toate datele unui pictor experiență! Aceleași calități le recunoaștem și în celelalte teme abordate, ceea ce ne face să
Liviu Brădean () [Corola-website/Science/316990_a_318319]
-
aflate în conexiune cu omul și coliziune cu civilizația, cu regele său, dolarul, și cu omul alunecat în coliziune sunt tot atâtea elemente generative ale poemelor, desfășurate analitic. Întâmplări și situații se alătură acestei mișcări, ducând spre concluzia încărcată de lirism reflexiv. Se pornește de la concretețea individualului, pro priu viziunii empirice cu toate desfacerile filosofice ajunse la zi, și se ajunge la desfășurări deductive ale cunoașterii artistice. Eliberat de Ideale și sofisme poetice, Marian Barbu caută concretul și anvergura reflexivă a
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
a-și „mântui” existența. Și aducând În peisajul liricii noastre un sunet nou, sfidând constrângerile socio-istorice și rezistând prin poezie. Insurgentul Cezar Ivănescu, urmaș de drept al lui Labiș (cum se considera) apărea, reamintim, Într-o epocă de restaurare a lirismului. Chiar dacă Își reproșa că s-a lăsat „Îmblânzit”, domesticit etc., ca, debutând, a publicat „două poezii comuniste” (În 1960, rectifica P. Ursache), ca În „Luceafărul’, la rubrică Dintre sute de catarge, invocă lumină zilelor de august („fugărind noaptea de pe coardele
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
sau este, Întîi, o stare de spirit. Desigur, Cezar Ivănescu confirmă și aici uriașă să forță de absorbție, fiind o personalitate ce intersectează mari albii lirice. Sinteză ivănesciană Își subordonează aceste experiențe poetice, brodata pe canavaua unei concepții despre poezie. Lirismul sau curat și elevat, de o simplitate savanta, folosește un sever filtru cultural, poetul-receptacol impunînd tocmai prin forță originalității. Sub cupola acestei lirici, amestecînd mulți afluenți și folosind tipare de Împrumut, răsună doar o coardă, forînd Încăpățînat cîteva teme, Întoarse
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
lutului sexualizat, Împăcînd chiotul dionisiac cu puritatea liliala. LÎngă dulceața cîntecului de leagăn, Cezar Ivănescu Încheagă, cu virtuozitate, tablouri terifiante, hrănindu-se din esență comună a muzicii și poeziei. Căinarea pentru precaritatea omenescului, dramă spiritului și năruirea trupului converg; acest lirism thanatic face din iubire reperul existenței și invocă moartea pustiitoare că iubita, sfîrșind În Mariolatrie. Cu nostalgia Paradisului (inventat În amintire), cu vocație de eretic și experiența de „marginal”, poetul pare, s-a observat, un posedat al reînvierii, căutînd În
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
spiritualizata, sensul ascensional: „eu la cer m aș Înălțare”. Rivalitatea carnalitate/ spiritualitate, drumul anabasic, dematerializarea l-au „confiscat” pe poetul-profet, anunțînd dorită eliberare din „Închisoarea” trupului. Acest vector ascensional, asupra căruia stăruia demult Alexandru Horia, definește emblematic, dincolo de accesele paranoide, lirismul ivănescian. Iar omul, pătimaș, nedrept (uneori) și generos, hăituit și vindicativ, o fire violent resentimentara, prins În felurite diferende și Încăierări a rămas un răzvrătit, accesele de mînie mascîndu i timiditatea. Oricum, imun la capcanele defunctului regim. Hărțuit În anii
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
fie să treacă de la mine/ tot răul ce mi s-a făcut!” Urmînd a fi redescoperit, Întro bună zi, ca un uriaș poet, Cezar Ivănescu a stăruit „pe crucea zăbavnicei file” pentru a ne dezvălui Înțelesul mitic, inițiatic al unui lirism pierdut În societatea noastră orizontală. Paradoxal, la Cezar Ivănescu poemul ascensional, rîvnind descătușarea, devine posibil prin imersiunea În adîncul Istoriei; doar așa, știind că drumul „e de făcut Înapoi”, bardul din BÎrlad, Întregind strălucită falanga moldava află, prin stihurile sale
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
la București în editura Hasefer volumul de poezii IARNĂ VERDE . A fost distins, în România cu premiul " Lucian Blaga" (Cluj-Napoca 1999 ) iar în Israel cu premiul " ARTZI" (Tel-Aviv 2005 ) Zigu Ornea (România ): Solo Juster a ajuns la o esențializare a lirismului în care recunosc inflexiuni din Blaga . Există și un mic spațiu epic, care nu diminuează lirismul" I. E . CAMPUS: Dragostea îi inspiră cele mai frumoase poeme. (...)Solo Juster și-a rămas credincios sie însuși și ca artist. Poezia lui respiră încă
Solo Juster () [Corola-website/Science/310410_a_311739]
-
premiul " Lucian Blaga" (Cluj-Napoca 1999 ) iar în Israel cu premiul " ARTZI" (Tel-Aviv 2005 ) Zigu Ornea (România ): Solo Juster a ajuns la o esențializare a lirismului în care recunosc inflexiuni din Blaga . Există și un mic spațiu epic, care nu diminuează lirismul" I. E . CAMPUS: Dragostea îi inspiră cele mai frumoase poeme. (...)Solo Juster și-a rămas credincios sie însuși și ca artist. Poezia lui respiră încă aerul poeziei românești pe care a îndrăgit-o în tinerețe. Radu Cârneci (România) : Sentimental și cerebral
Solo Juster () [Corola-website/Science/310410_a_311739]
-
grupați în jurul profesorului Ovid S. Crohmălniceanu au continuat să frecventeze Cenaclul Junimea. Grupurile acestea au debutat în câteva volume colective, apoi s-au afirmat în volume colective. Între trăsăturile cele mai evidente s-ar putea aminti amestecul de narativitate și lirism în poezie, oralitatea expresiei, pastișa, parodia, colajul, jocurile de limbaj. În fond, tipologia postmodernă s-ar putea defini tocmai prin lipsa unei tipologii riguroase, prin extremă mobilitate și amestec voit al genurilor. Este greu, dacă nu imposibil, de împăcat punctele
Literatura română postmodernă () [Corola-website/Science/312094_a_313423]
-
de moravuri sătești ("Novelas do Minho" - Nuvele din Minho, "Brasileira de Prazins" - Braziliană din Prazins). Cămilo este poate singurul scriitor portughez influențat într-adevăr de Balzac. Îi lipsește însă obiectivitatea și spiritul analitic caracteristic oricărui scriitor realist. El oscilează între lirism și sarcasm. Adesea, în loc de portret el face caricatură. Uneori proza să este lirica și satirica. Structura psihologică și ritmul susținut al celor mai bune române ale sale de dragoste sunt marcate de simțul tragicului. Dar românul camilian se apropie de
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
cei doi frați ai săi, Yuan Zongdao (1560-1600) și Yuan Zhongdao (1570-1623), au fost fondatorii Școlii Gong'an de litere. Această școală extrem de individualistă de poezie și proză a fost criticată de către gândirea confucianistă pentru asocierea sa cu un intens lirism senzual, care, de asemenea, s-a evidențiat în romanele vernaculare Ming, cum ar fi Jin Ping Mei. Erudiții-Funcționari și mica nobilime au fost atrași de noua literatură populară romantică, căutând curtezane ca suflete pereche, pentru a reconstitui poveștile de dragoste
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
de proveniență nobilă și scriau într-o limbă neolatină. Poezia lor diferea foarte mult de genurile epice ce erau la modă în nord. Datorită Eleonorei de Aquitania, fiica unui trubadur devenită în 1137 soția regelui Ludovic al VII-lea, acest lirism și cultul dragostei cavalerești se răspândește rapid în toată țara și chiar și peste granițe. Cel mai renumit poem al său, Troyes, îl are ca erou pe cavalerul Lancelot, îndrăgostit de Genoveva, soția regelui Arthur. Din poem reiese foarte clar
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]